Majoritatea barbatilor sufera periodic de impotenta temporara, iar acest fapt are o rezonanta psihica foarte puternica, cu efecte uneori dezastruoase asupra comportamentului lor. Intr-adevar, independent de varsta, constatarea ca, desi vor sa faca dragoste, asta nu e si dorinta corpului lor, poate provoca adevarate drame. Hemingway, scriitorul american, avea 62 de ani cand s-a sinucis din acest motiv! Daca ar fi cunoscut practicile Tao, el ar mai fi putut avea viata sexuala inca multa vreme!
Din “Tainele cameriei de jad” aflam ca pana si imparatul Zhang Li avea astfel de momente neplacute. In dialogul sau cu Su Niu el isi descrie situatia si cere un sfat:
Zhang Li: “Eu doresc actul sexual, dar yu hen al meu (penisul) nu se intareste. Am simtit o asemenea greutate, incat sudoarea a inceput sa alunece pe mine ca roua. In inima simteam focul dorintei si am vrut sa ma folosesc de mana. Cum pot sa fac? Vreau sa ascult tao”.
Su Niu: “Problema Inaltimii Voastre este a tuturor barbatilor. Pentru a face dragoste cu o femeie, barbatul trebuie sa faca tot ce se cuvine: la inceput, sa armonizeze atmosfera, doar atunci poate spera ca al sau yu hen se va intari. Trebuie sa stie sa gaseasca si sa excite cele noua zone erogene ale femeii, sa aiba incredere in armonia cu partenera sa, iar daca penisul nu se va intari ca in zilele sale bune, sa incerce metoda penetrarii moi”.
Su Niu i-a dat un raspuns practic. Ea il incurajeaza sincer. In fond, ea ii propune sa se relaxeze, sa se delecteze si sa nu fie ingrijorat din cauza lipsei erectiei, sa se concentreze in schimb asupra stimularii erotice ale partenerei.
La chinezii antici, potenta era considerate o calitate esentiala la un barbat. Daca un barbat nu avea erectie, ii era rusine si se chinuia, asa cum se intampla din pacate si in zilele noastre. Actul sexual = erectia penisului; fara erectia penisului nu exista act sexual propriu-zis.
Impotenta temporara este reala si larg raspandita, majoritatea barbatilor refuza sa creada acest lucru sau se jeneaza in fata partenerei de esecurile sale. Si, ceea ce este si mai grav, intra in panica.
Aceasta impotenta temporara o putem asemana cu raceala – este neplacuta, irita, dar nu sperie si este usor de prevenit. Trebuie stiut insa cum. Daca am trata impotenta la fel de prozaic precum o raceala, atunci desigur ca ar fi mult mai rara. Din pacate, mijlocul de tratare este mult mai usor de propus, decat de folosit.
Orice caz de impotenta temporara implica o frica uriasa de impotenta definitiva. Teama de impotenta este factorul principal in majoritatea cazurilor de asa-zisa impotenta. O data cu fiecare posibilitate de a avea un contact sexual se iveste neintarziat si indiscutabil problema: va putea el sa ajunga la erectie? Va fi instare sa “joace rolul” unui “barbat normal”? El este permanent ingrijorat nu numai de obtinerea, ci si de mentinerea erectiei satisfacatoare pentru penetrare.
Problemele pe care si le face constituie de fapt psihoza care duce la scaderea erectiei. Multi barbati, luptand cu temerile fata de functia sexuala, au rastalmacit acest raspuns, incat se scalda pur si simplu in sudoare rece de indata ce au posibilitatea unui act sexual. Cine a incercat aceasta spaima surprinzatoare isi aminteste cum i s-a uscat gura si cum i s-a acoperit corpul de transpiratie. Este intr-adevar intristator, chiar tragic, faptul ca unii barbati reactioneaza fata de posibilitatea extazului iubirii cu o astfel de teama covarsitoare.
Inca un gand referitor la impotenta il sperie si il supara pe barbat: crede ca nu mai poate face nimic. Marele Goethe si-a descris emotia in timpul intalnirii la un han cu o tanara incantatoare, careia i-a facut curte, ea i-a raspuns, au reusit, fara probleme, sa se intinda pe pat, dar in clipa hotaratoare penisul lui a refuzat sa reactioneze, ceea ce i-a provocat un asemenea chin interior, incat si-a descries suferinta intr-un poem care incepe astfel:
“Cu buzele pe buzele ei, cu degetele atingandu-se si impletindu-se…
Dar nu sunt toate bune peste tot
Cel care de obicei juca rolul marelui erou neinfricat
Acum, ca un ageamiu, e redus la zero.”
El scrie mai departe ca nu a putut stapani situatia si nu a putut face nimic, nu a putut misca un deget. Umilinta i-a fost atat de mare, incat:
“As fi preferat o lovitura de sabie in piept,
Decat sa ma aflu intr-o asemenea situatie grea.”
Goethe s-ar fi putut ajuta cu degetele… Daca ar fi cunoscut filozofia iubirii Tao, nu s-ar fi simtit atat de neajutorat atunci cand penisul i s-a inmuiat. Si ar fi fost scutit si de atata chin. Este drept insa ca posteritatea ramanea fara poem…