Desi hotararea de a slabi este usor de luat, pierderea in greutate reprezinta o constrangere zilnica, cel mai greu fiind sa ne schimbam obiceiurile alimentare pentru a nu ne ingrasa la loc.
De altfel, cunoastem cu totii marile principii despre care se spune ca ar favoriza slabirea (sa manici mai putin, si mai ales, mai echilibrat si variat, sa diminuezi consumul de zahar se de grasimi, sa faci miscare mai mult…), dar ne confruntam tot timpul cu esecuri. Acumularea acestora este foarte daunatoare nu numai pentru sanatate, ci si pentru psihic.
Slabirea nu merita sa fie tratata cu indiferenta, ea trebuie luata in serios. Avem nevoie mai intai de un motiv temeinic pentru a vrea sa slabim. Intr-adevar, daca dorinta de a scapa de kilograme sau centimetri in plus este autentica, avem deja un atu serios. Aceasta emulatie este necesara si trebuie sa fie intima si personala.
Dupa definirea factorului principal care ne-a determinat sa luam hotararea de a slabi, pentru a ne atinge scopul, trebuie sa dam dovada de perseverenta in aplicarea ei. Este o problema de vointa, dar nu trebuie sa credem nici ca aceasta presupune neaparat eforturi, nici ca este o calitate innascuta care ne ajuta sa depasim dificultatile. Sa consideram mai degraba o forta interioara pe care o putem dezvolta cu totii prin autoeducatie. Vointa se dobandeste si se intretine fie prin experienta, fie printr-un antrenament specific si masuri regulate.
Vointa nu reprezinta nimic fara mecanismul declansator care ne determina sa facem primul pas in directia unui regim; iata o succinta prezentare a posibilelor motivarii, cat si importanta acestora:
– Motivele de sanatate. Anumiti oameni chiar sufera sau se simt amenintat de surplusul de greutate – dureri articulare, exces de colesterol in sange, riscuri majore si/sau ereditare ce implica probleme cardiovasculare, oboseala, rezistenta scazuta la efort, probleme psihologice etc.;
– Motive profesionale: pentru a pastra profesia – manechie, prezentatori de moda, sportivi, comedieni, artisti etc.;
– Motive rationale: a slabi pentru a slabi, pentru un mai bun echilibru psihic si fizic, pentru a ne simti bine;
– Motive “ambigue”: pentru a-i fi pe plac altuia, din placerea de a se ocupa de propria persoana, pentru a fi in pas cu moda, pentru a-i face “concurenta” sau “in ciuda” unei prietene, pentru a se autoadmira (latura narcisista), din sfidare, pentru a fi ca ceilalti, pentru a evita bataia de joc, pentru a arata mai bine decat “X”…;
– Motive precise: pentru o nunta, pentru a face plaja, pentru a seduce pe cineva, pentru un spectacol, pentru o intalnire profesionala…
Rezultatul obtinut se aseamana motivului care a determinat slabirea, fiind efemer, iar daca dorinta de a slabi se manifesta prea des. Riscam sa dereglam organismul si sa-i crestem sensibilitatea la anumite restrictii pe care i le impunem fara incetare.
De aceea este foarte important ca motivatia noastra sa aiba la origine o dorinta personala profunda, si nu dorinta altcuiva: sa slabim pentru noi insine, nu pentru ceilalti.
Trebuie ca mai intai sa te accepti si sa te simti bine in pielea ta pentru a putea placea altora, nu sa-ti impui restrictii inutile care sa provoace blocaje fiziologice si psihologice.
Primele trei categorii par a fi mai justificate, iar motivatiile, mai puternice. Totusi, observatiile de mai sus se pot aplica si in cazul lor, in ceea ce priveste cerintele imprersonale sau prea restrictive: dorinta va exista, dar motivatia nu va fi destul de personala.
Ultimele doua modele de motivatie dau de obicei rezultate bune pe termen scurt, dar se pot dovedi periculoase pentru organism.
Chiar daca anumite motive mentionate mai ales in primul exemplu din aceasta lista, care nu este exhaustiva, ar putea constitui o sursa de ingrasare (sanatatea, de exemplu) este evident ca, daca decizia de a slabi nu ne apartine, ci ne este impusa de altcineva – cum ar fi medicul de familie -, nu putem spera sa dam dovada de aceeasi vointa sau sa obtinem aceleasi rezultate pe care le-am fi obtinut daca am fi luat hotararea in cunostiinta de cauza.
Pe scurt, o motivatie buna se dovedeste insuficienta. Trebuie sa-i asociem o dorinta persoanala, care sa ne motiveze indeajuns pentru a ne sustine moralul si vointa in orice situatie.