Cum v-am mai zis, visul fiecărui român este să prindă un salariu şi o bine meritată pensie de la stat. Poate mici amândouă, dar sigure. Chiar dacă acum salariile şi pensiile sunt din ce în ce mai mari, odată intrat în pita statului fiecare român se “descurcă”: unii cu meditaţii sau cu norme în plus, alţii trimiţându-şi clienţii de la policlinică la cabinetul particular, alţii comercializând pe sub mână materialele din depozitele statului, unii stabilindu-şi ei înşişi salariul, alţii făcându-şi cum vor orarul de lucru…
Fiecare cum poate.
Aceasta este calea bătătorită încă de pe vremea lui Nea’ Ceaşcă, prin urmare şi toleranţa faţă de aceste lucruri este suficient de ridicată. Toată lumea “ştie” că nu poţi trăi “onest” numai din leafa de la stat. De aceea chiar şi acum, când sunt sectoare întregi în care se poate trăi mai mult decât cinstit din această leafă, unii rămân în rutina de a nu fi oneşti.
Vor ceva în plus: o casă, o maşină, o excursie, o ţiitoare (indiferent de sex), aşa că fac “să se descurce” din ceea ce profesia şi funcţia le pune la dispoziţie. Ghişeul e moşia lor personală. Clinica e fieful lor. Primăria devine baronie. Şamd.
Iar “statul” interlop ştie aceste lucruri.
În fond “statul” e alcătuit tocmai din aceşti oameni. Şi asta se vede acum, când salariile la stat au crescut cu nesimţire în unele sectoare, când practic “statul” a transformat leafa, pentru majoritatea bugetarilor, din ajutor social în retribuire a muncii. Asta chiar în ciuda faptului că, la bugetul nostru, aflat etern în criză, acest lucru e cam peste măsura puterilor.
Istoric, statul funcţionează răsplătindu-şi “tovarăşii” şi clienţii de moment cu privilegiile aferente funcţiei şi tolerându-le celor mulţi şmecheria cu care “se descurcă”. Doar să nu facă gura mare.
Singurii extrem de bine retribuiţi şi privilegiaţi sunt “pretorienii” fiecărui domeniu. Cei al căror rol nu e acela de-a face ceva, ci de-a asigura „liniştea şi stabilitatea”, camuflând din pix orice dificultăţi şi muşamalizând orice ar putea deveni o problemă.
Întrebarea care ţi se azvârle, perfid, în faţă este: tu nu ai face la fel? De ce?
Că majoritatea românilor nu se luptă cu tentaţiile – le caută, nu le consideră tentaţii, ci oportunităţi de care numai fraierii nu profită. Dar cei mai periculoşi sunt cei care au înţelegerea faptului că nu e corect să cedezi “oportunităţilor” – cinstiţii “pasivi”, cei care consideră că nu e cazul să se bage unde nu le fierbe oala, că imediat li se va găsi şi lor “bube”.
Şi ajungem la frica inoculată de sistemul ticăloşit cetăţenilor săi. Românii trăiesc în frică, respiră frică şi, în nici un caz, siguranţă. Suntem ţara care colcăie de “securitate” şi de “siguranţă şi ordine”.
Toţi aceştia au salarii babane şi ies la pensie la vârsta la care alţii îşi încep viaţa, cu pensii nesimţite care reflectă doar nesimţirea legiuitorului. Şi, cu toate acestea, ăştia nu inspiră nici “securitate”, nici “siguranţă şi ordine”. Ei sunt primii care se urinează pe Lege cu boltă, o abuzează din toate poziţiile. Negociază aplicarea legii cu infractorii, sunt infiltraţi de infractori, stau în banii statului până când se pot desprinde în afaceri mănoase în care fac ce ştiu mai bine: şantajează şi estorchează. Deseori nu poţi deosebi pe stradă infractorul de poliţist. Teroristul de securist.
Umflă Vela, ministroiudul Afacerilor Interne, zice că a înfiinţat Poliţia Siguranţă în Şcoli. Poliţia de Proximitate era deja o inutilitate, că în şcoli se practică sexul, drogangeala şi bully-ingul cu şi fără ei. La liber. Aşa că a mai înfiinţat şi ăsta o inutilitate la fel de inutilă ca propria lui persoană în fruntea Ministerului Afracerilor Interlopilor.
Altceva ar fi fost dacă ar fi înfiinţat Poliţia Siguranţei Poliţiştilor, să aibă grijă ca ăia să nu cumva să confunde interlopul cu camaradul. Şi viceversa.
M-am amuzat teribil (că e pe banii mei) de inepţiile debitate de ministru pe contul de Facebook:
„Lumea se schimbă, este într-o perpetuă mişcare, actualele generaţii care sunt pe băncile şcolii au tot felul de provocări şi cred că noi cei maturi avem obligaţii mai mari şi mai importante faţă de voi. (…) Trebuie să vă asigurăm o şansă pentru a avea un drum sigur în viaţă, să vă dă aripi pentru un destin protejat şi să nu fie afectat de fapte antisociale”.
De când e el în categoria celor „maturi”? El sau oricare alt ministru din acest inutil Guvern.
Nu că alde Plagiatorul Mitoman, Gudureanu, Alcoolyoulatter, Veorika şi alte astfel de guvernări ar fi fost mai pline de maturi. Cică: “Să vă dăm aripi”. Daţi-le Red Bull. Dar, stai, că-şi iau şi singuri, să-şi stingă gustul de „Săniuţă” şi de „legale”.
Şi, gata!