Sanatate

Femeile si depresia hibernala (TAS)

Atunci cand veveritele incep sa adune alune si sa le ascunda pentru noptile lungi de iarna ce urmeaza, chimismul creierului se adapteaza si el la zilele din ce in ce mai scurte intr-un mod care ar putea explica tulburarile afective sezoniere (TAS) – cel putin pentru jumatatea feminina a speciei.

TAS, numite si depresia hibernala, constituie un tip de depresie care survine in mod obisnuit in lunile de iarna in zonele cu clima temperata sau la latitudini inalte si afecteaza in masura mai mare femeile de cat barbatii. Explicatia consta, poate, in faptul ca femeile sunt mult mai sensibile in privinta raspunsului hormonal la schimbarea anotimpurilor.

O data cu trecerea solstitiului de vara, cand noptile incep sa devina mai lungi, femeile inregistreaza o crestere proportionala a nivelului de melatonina, un hormon secretat de glanda pineala, localizata in creier. (Melatonina este implicata in reglarea ceasului biologic al organismului; de aceea persoanele care calatoresc frecvent cu avionul si suporta cu greu decalajul de fus orar iau pastile cu melatonina. Tot secretia sporita a acestui hormon, ca raspuns la noptile tot mai lungi, este cea care determina veveritele sa adune alune pentru iarna). Si alti hormoni isi regleaza nivelurile in functie de durata zilei; prolactina, care induce o senzatie de bine in cursul perioadei pe care natura a prevazut-o pentru odihna, inregistreaza o crestere a nivelului nocturn.

Daca li s-ar permite sa-si urmeze adaptarile interne la ritmurile sezoniere, majoritatea femeilor ar respecta, probabil, in mod natural, un tipar comportamental caracterizat de nopti lungi de somn. In conditiile lumii actuale insa, ele trebuie sa-si forteze organismul sa se adapteze la un tipar de vara prelungit pe tot parcursul anului, constituit din zile lungi si nopti scurte.

Barbatii, pe de alta parte, par relativ imuni in fata schimbarilor de anotimp, corpul lor lasandu-se usor convins de lumina artificiala ca vara nu se sfarseste niciodata. Pentru a trece si ei prin aceleasi fluctuatii hormonale ca femeile, barbatii ar trebui izolati pe timp de noapte de stralucirea galbena a becurilor electrice si de licarul albastriu al ecranului de televizor.

Exista un tratament pentru TAS? Unii cercetatori au constatat ca terapia prin lumina artificiala intensa in cadrul unei clinici de fototerapie sau prin intermediul unui dispozitiv de uz personal disponibil in comert – este atat de eficienta in cazul depresiei hibernale, incat a fost supranumita “prozacul natural”. Acest lucru n-ar fi constituit deloc o surpriza pentru vechii greci, care cunosteau potentialul terapeutic al luminii, si nici pentru medicii din secolul XX, care propuneau utilizarea “solariilor” pentru tratarea afectiunilor fizice si psihice deopotriva.

Experimentele au demonstrate ca efectul terapeutic al luminii este exercitat prin ochi, nu prin piele. Subiectii care au fost supusi terapiei prin lumina fara a purta haine, dar fiind legati la ochi, nu au inregistrat nici unul dintre efectele antidepresive ale acestei proceduri, in vreme ce pacientii infasurati ca niste mumii, lasandu-li-se numai ochii liberi au raspuns pozitiv la tratament.

Sa fie oare necesar sa ne expunem la lumina ultravioleta pentru a identifica depresia hibernala? Probabil ca nu. Problema in privinta folosirii terapeutice a surselor de lumina artificiala pe timp de iarna este una de ordin cantitativ, nu calitativ. O camera sau un birou bine iluminat are de obicei numai 300-600 lucsi (luxul este unitatea standard de iluminare, exhivalenta cu cea oferita de flacara unei lumanari), in vreme ce o zi insorita de vara, petrecuta in aer liber, ofera peste 100000 de lucsi. In orice caz, dispozitivele fototerapeutice de uz personal, care furnizeaza in mod obisnuit 10000 de lucsi, sunt disponibile atat in versiunea UV, cat si UV-ecranat.

Somnul in lunile de iarna. Pe parcursul lungilor si intunecatelor nopti de iarna, ne odihnim mai mult decat ne-ar permite-o in mod normal solicitarile vietii moderne. 12 h este media, cu 4-5 h de somn profund, urmate de cateva ore de odihna meditativa, in stare treaza si de alte 4-5 h de somn REM (cu vise).

Unul dintre motivele pentru care perioada de veghe meditativa dintre cele doua intervaluri de somn este acela ca secretia de prolactina are loc pe parcursul intregului ciclu de 12 ore. Prolactina este hormonul care impiedica animalele sa devina agitate cand au grija de vizuina sau de cuibul lor. In noptile de vara, scurte, secretia de melatonina scade dramatic, iar prolactina este eliberata intr-un acces relative scurt.

Poate ca persoanele care obisnuiesc sa mediteze cauta de fapt acea stare pe care stramosii nostri o considerau fireasca, un drept innascut, si de care aveau parte in fiecare noapte. Avand in vedere insa ca nici sefii si nici copiii nu ne permit sa dormim cate 12 ore… nu v-ar tenta o pilula cu prolactina?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *