Efferl Liliana și Maria Cioica, fiica și soția pacientului Sabin Cioica, internat și operat în repetate rânduri la Clinica de Neurochirurgie și Neurologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, reclamă faptul că pacientul Sabin Cioica ar fi contactat infecții intraspitalicești cât timp a fost internat la Neurologie și la secția ATI din cadrul Clinicii de Neurochirurgie, după ce, anterior, au acuzat personalul medical din cadrul acestor clinici că le-ar fi cerut foloase necuvenite, ele reclamând și condițiile de spitalizare din aceste clinicile clujene.
Prof. Dr. Ștefan Florian, șeful clinicii de Neurochirurgie, contactat telefonic de către Ziar de Cluj, a infirmat acuzațiile celor două aparținătoare, afirmând că toți colegii săi, alături de care a construit tot ceea ce a construit în clinica pe care o conduce, depun toate eforturile pentru îngrijirea pacienților, în ciuda salariilor foarte mici și a condițiilor grele și stresante de muncă. Doctorul Ștefan Florian a demontat acuzațiile celor două aparținătoare, declarând că infecțiile intraspitalicești din clinicile clujene sunt urmărite, tratate și raportate corect, serviciul de Epidemiologie din Cluj servind drept model pe plan național. Profesorul Ștefan Florian ne-a invitat în clinica dânsului pentru a le prezenta cititorilor Ziar de Cluj condițiile în care lucrează personalul medical și pentru a arăta opiniei publice și cazurile de pacienți care se externează cu lacrimi în ochi, recunoscători medicilor și asistentelor care i-au tratat.
Vă redăm mai jos declarațiile celor două aparținătoare și declarația profesorului Ștefan Florian, urmând ca, cu amabilitatea doctorului Florian, să revenim cu un material realizat în cadrul Clinicii de Neurologie, pentru a vă arăta toate perspectivele asupra acestui acestui subiect mai amplu, al condițiilor de muncă și de tratament din această importantă clinică medicală.
Declarația Lilianei Efferl, fiica pacientului Sabin Cioica
Efferl Liliana, fiica pacientului Sabin Cioica, internat și operat la Neurologie, Neurochirurgie și la ATI (Neurochirurgie) a declarat, pentru Ziar de Cluj:
„Ei știau că tata avea Proteus și nu ne-au spus nimic. În 29 ianuarie 2015 s-a dus să se interneze, în 4 februarie l-a operat prima dată. Diagnosticul a fost de tumoare la cap, oligodendrogliom. […] Florian, când a văzut CD-ul pe calculator, a zis: «Acesta e oligodendrogliom!» Fără să-l fi văzut, să-l fi operat înainte. Și ne-a spus: «Între 3 și 6 luni fără operație, 9 luni sau mai mult, un an, doi, trei, cinci cu operație.» Și exact la 9 luni a murit. […]
Tata fusese operat și l-am găsit cu febră la Neurologie. Și asistentele se uitau și întrebau: «Oare de ce? Oare are febră?» Și le-am zis: «Doamnă, ai termometru, controlează-i temperatura!»
Operația era la cap, nu îi schimba pansamentul! Din baie venea miros de urină! Pe jos, mizerie! Coșurile de gunoi dădeau peste! În Neurologie, acolo, pe Clinicilor! […]
Și când am văzut că nu i-au schimbat pansamentul, temperatura nu i-au luat-o și el avea o transpirație rece, seara m-am dus la ora 10 la Florian și, plângând, îmi curgeau lacrimile și urlam și i-am spus ce e la Neurologie! Și i-am zis că nu se poate așa ceva, să nu se uite nimeni la el! […]
Și, ce ne-a enervat cel mai tare, îl legau cu mâinile de pat! După operație. Și nu e singurul. Nu tot timpul, că tot așa, am făcut gură și am sărit cu ele în aer pe acolo! Pe toți îi lega pentru că dacă nu putea să le dea sedative să îi adoarmă, pentru că se combăteau cap la cap cu alte medicamente, îi lega de pat! Îi lega mâna de grilajul patului cu fașă de pansament! O mână, că una nu o mișca! Una era paralizat, nu o mai mișca! Și era căldură, și vrei să te scarpini, te mănâncă în cap, în nas și te ține legat de pat?! Au zis că îl lega că «își trage domnul Pampersul!» Și i-am zis: «Dar, plătești dumneata Pamperșii sau eu?» Că și-l rupe! Pentru că mulți bolnavi care au traumatisme din-astea sau tot ce e pe sistem nervos, au tendința de a se dezbrăca, de a trage, ca un copil mic, să se dezbrace! Și trăgea de Pamperși! Vezi Doamne, plăteau ele Pamperșii, sau cum?!
Le-am rugat să nu mai pună sondă pentru că a făcut infecție urinară din cauza sondei. Tot așa, ca să nu schimbe Pampersul, să mai aibă de lucru cu ei! Putea să facă în Pampers, dar ca să nu aibă de lucru cu ei! […]
După operație a rămas paralizat pe partea stângă, hemiparalizie, […] l-au mai ținut două-trei săptămâni la Neurologie și l-au transferat la Recuperare pentru că noi speram că se face bine. Și l-au lăsat, de sâmbăta până luni dimineața, când l-am dus la Recuperare, a făcut tromboză femurală! I s-a umflat tot piciorul și ăia la Recuperare nu au putut să facă nimic cu el, nici un exercițiu, nimic, că nu mai aveau voie să îl miște, că era umflat tot piciorul! Și, de acolo, ne-am dus numai în jos, numai în cap cu bolile!
La Recuperare, toată lumea drăguță, curat, nu am avut chiar nimic de obiectat de spitalul acela. De acolo l-am dus la Sfântul Nectarie paliativ, ca să nu-l ducem acasă.
Infecții nosocomiale a luat în iunie
Infecții nosocomiale a luat în iunie. L-au operat la cap pentru că lichidul acela, cum fac copiii, hidrocefalie… De la Sfântul Nectarie iar ne-am dus cu el la spital, iar a ajuns la Neurochirurgie și i-au băgat un șunt. Șuntul acesta e o țeavă care se bagă prin cap până la peritoneu ca să ți se scurgă lichidul de la creier, să nu faci cap de apă, popular zis! Și, după ce i-au pus șuntul acela la cap, i-a apărut așa, ca o bășică, unde se termină coloana vertebrală. Tot Florian l-a operat. Și i s-a făcut o bășică. Și acum, o cunoștință de-a noastră zice, «sigur a fost masa de operație așa de încălzită sau de la lămpi și s-a ars acolo». Noi habar n-aveam! Și beșica aceea s-a spart și s-a deschis carnea și a făcut decubitus, escară. Și atunci la o analiză a ieșit Proteus. Dar nouă nu ne-a spus nimeni. Și noi habar nu aveam ce bacterii sunt! Și nu am știut. Și tot se mărea, tot se mărea, am cumpărat o grămadă de pansamente din Austria și de creme și le-am trimis. Maică-mea de aici, la fel. E foarte scump tratamentul pentru escară. Am luat legătura cu cineva de la Târgu Mureș, o firmă care lucrează numai așa cu escare, cu pansamente, cu creme.
Și maică-mea tot ruga doctorițele rezidente să-i facă, că așa ne-a spus și cea de la Târgu Mureș, să-i facă o antibiogramă, că nu se vindeca! Rana aia i se mărea, puteai să îi bagi pumnul… Noi le tot rugam de antibiogramă, maică-mea le tot ruga, nimic! Iar l-a dus acasă, în 29 august parcă, și în 1 septembrie i-a luat maică-mea de la un laborator privat, i-a luat probe de acolo și i le-a dus. Și atunci, pe data de 3 septembrie, am primit răspunsul: Proteus spp. Și pe el îl umflase de alte feluri de antibiotice, ce erau rezistente la Proteus.
Pentru că nu a fost întors. Escara se face când nu te întorci, stai pe aceeași poziție. Pentru că acolo deja se face carne moartă și aia putrezește de la os în afară. […]
Și atunci și acolo l-a găsit maică-mea legat de mâini de nu știu câte ori. La Neurochirurgie. […]
Pe 1 septembrie dimineața i-a luat maică-mea analiza aia, i-a dus-o la laborator, și, în 1 după-masa, spre seară, iar l-a luat Salvarea, că nu mai vorbea, era tot mai rău. Salvarea l-a dus, direct l-a băgat pe ATI. Și maică-mea s-a dus cu hârtia aia și i-a arătat-o la Andrasoni, că doctorița Andrasoni e șefa de pe ATI de pe Neurochirurgie. Și maică-mea i-a zis, «uitați, are Proteus și, de ce nu a făcut nimeni, când am tot cerut să i se facă?» Dar ei știau acolo că el avea Proteus! Noi nu știam! Am găsit noi în epicriză. Într-o ieșire anterioară din spital, din luna iunie sau iulie. Dar nouă nu ne-a spus nimeni! Îl dădeau cu tot felul, eu aduceam pansamente scumpe și una dintre doctorițele rezidente, Magda Balaci, spunea: «Astea nu sunt bune! Noi nu lucrăm cu din-astea!» Și eu i-am spus: «Doamnă, asta e ultima generație, se folosește în țările normale, în țările din Vest, pansamentele astea, voi nu lucrați cu ele?!» Ea îl dezinfecta cu Betadină și nu mai știu cu ce! Nu ne lăsa să vedem rana, nu ne lăsa să stăm cu el! La ATI te lăsa 30 de minute să stai.
Când am venit noi ultima dată, în septembrie, îi dădeau mâncare artificială pe tub, pe nas, era cu mască pe față și au venit de la Chirurgie Plastică ceva medici și i-au pus un aparat cu vacuum acolo, în spate, la rană, ca să i se închidă, unde era escara. Și era între genunchi, urechea, vârful urechii, era efectiv mâncat. A început la nas, la coapse, între genunchi, la fluierul piciorului, pentru că el cum stătea, cum îl întorceau și îl lăsau cu orele… neîntors și nicicum! Și a fost plin de escare!
La ATI a făcut pneumonie
De la 1 septembrie a fost internat la ATI (Neurochirurgie) și acolo a făcut pleurezie, pneumonie, sepsis, fiind infectat cu Klebsiella. La 1 octombrie am venit iar la el la vizită, tot patul era ud, rece. Eu am crezut că i-or fi pus lenjeria de pat rece, că așa trebuie! Când colo, el era un lac de apă, deci era lăsat în transpirația lui! Deci, închipuiți-vă cât a stat, dacă patul acela era rece ca gheața și era ud, de puteai să-l storci tot! Și bărbatul meu atunci a început iar să se agite și să le spună și pe germană, și le-a zis: «Voi nu vedeți că omul ăsta face pneumonie?» Și, îmi spune asistenta: «Nu, cum, doamnă, să facă? Nu face!» «Păi, doamnă», îi zic, «schimbă patul! Schimbă-l! Fă ceva! Lăsați-ne pe noi măcar!» Și atunci au venit și au schimbat patul, dar degeaba! A treia zi l-am găsit sub un fel de saltea cu aer, care îi dă aer cald cumva, pentru că el deja făcuse pleurezie, apă la plămâni, și nu am mai găsit-o pe asistenta aia, să îi spun: «Nu e pneumonie?!»
A făcut pneumonie, am fugit la spitalul de pneumonie să vedem dacă îl putem transfera, nu se putea transfera și, după asta, în data de 4 spre 5, o dată ne-au spus că are edem pulmonar, o dată că a făcut stop cardiac, deci mai multe! […]
A doua operație a fost șuntul, de la punerea șuntului, la aproximativ o lună de zile, i s-a făcut un hematom la cap de 7 centimetri. Și iar l-au operat! Florian era plecat atunci la un simpozion și l-a operat doctorița Iordache cu anestezistul Iliescu. Asta a fost în 20 iunie sau iulie. A venit Florian după 3 zile, l-au reoperat, că mai avea sânge acolo și iar l-au redeschis. Deci, a patra anestezie. A patra operație.
Și, ultima operație a fost iar, i-au pus pe șuntul acela o valvă, ca să se deschidă, când se adună mult lichid în cap, valva se deschide și elimini lichidul în peritoneu. Lui de când i s-a pus șuntul i s-a făcut escara și escara fiind deschisă s-a făcut rană, normal că a luat Proteus. Și Klebsiella a fost la sfârșit, când a făcut el pneumonia și scrie Klebsiella clar pe epicriză. Klebsiella și încă vreo două nume din-astea de bacterii, dar nu atât de grave. Una era totuși gravă, că scria că poți să mori în 6 luni de zile. Eu înțeleg că a fost un om de 69 de ani și că sistemul imunitar nu i-a fost așa bun, dar tatăl meu a fost un om mare, de 90 și ceva de kg, cred că a avut! Și a rămas piele și os! Eu nu am treabă cu Florian! Ce a făcut el, a făcut bine! Eu am treabă cu politica lui, că nu lasă oamenii să stea lângă pacienți, lângă bolnavi și, restul, ce vin după el…! Angajații lor, infirmierii, brancardierii, de ce merg la chioșc cu aceiași papuci și apoi intră înăuntru? Ție îți dă niște botoșei și o pelerină din-aia pe tine, care era neagră la mâneci, că fiecare om care vine o ia în aceeași zi! Acolo nu-s bacterii? Le schimbă probabil la o săptămână-două, știu eu, când le schimbă!
Noi ne-am dus cu CD-urile, cu RMN-urile care s-au făcut după operație, la alt specialist. M-am dus și în Austria, m-am dus și în Târgu Mureș, la un medic foarte bun, pentru că eu înclinam să cred că el e de vină, că nu l-a operat bine! Și mi-a spus și doctorul: «Doamnă, uitați aici, unde s-a efectuat ablația, e totul vindecat, e foarte frumos! Ce ține, neurologic, nu mai avem ce să-i facem! Că e totul bine făcut! Restul e problema!»
Numai să intrați în holul unde se așteaptă jos și să vă uitați la scaune și la grupul sanitar! Și, știți ce le-am spus, când era tata pe ATI, înainte, cu câteva zile: «Eu știu foarte multe și sunt sigură că aici aveți bacterii nosocomiale!» «Cum să avem, doamnă, așa ceva? Că la noi se iau săptămânal probe!», mi-a spus o asistentă de acolo. Zic, «la voi nu este nimic, de ce nu aveți atunci din-astea de unică folosință?» «Că, costă foarte mult!» Zic, «dar nu e treaba mea cât costă și cât nu costă!»
Comparativ cu ce e la Neurologie și Neurochirurgie, la Neurologie e mai mare mizeria și putoarea! E și mai mare!”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, Liliana Efferl.
Declarațiile soției pacientului Sabin Cioica
Maria Cioica, soția pacientului Sabin Cioica, a declarat, pentru Ziar de Cluj:
„La ATI erau condiții vitrege, începând de la păturile de pe pat, cum erau! Dar, cum se purtau! Și asistentele, nimeni nu îți spunea nimic! Bolnavii nu erau întorși.
La Neurochirurgie sus, în perioada iunie-iulie, când eu trebuia să ies de la orele de vizită, eu trebuia să ies să plec, el începuse să aibă scaunul. Eu nu am putut atunci să îl schimb, că îl schimbam întotdeauna și îl spălam și nu am putut să îl schimb și a rămas așa! M-am uitat la pansamentul de la spate, la care nu mă lăsau să mă uit, să nu îl desfac, că nu e voie, că nu știu ce! Care trebuia schimbat zilnic! Și am plecat, am venit acasă! Și a doua zi m-am dus, eu l-am întors, să mă uit la el la spate. Și era aceeași chestie, cum făcuse, cum începuse să facă el scaunul, era uscat la el la fund! Urât din partea mea că vă spun chestiile astea, dar așa e! Și atunci i-am spus la rezidentă: «Cum e posibil așa ceva, să nu fie schimbat omul ăsta?» De schimbat, nu era schimbat, clar! Dar Pampersurile nu mai erau în noptieră, că Pampersurile se evaporau de acolo, care le duceam noi!
Și bolnavii erau legați de pat. Eu am o poză făcută la două săptămâni, la mâna lui. Într-o noapte a făcut o cădere de calciu, vă trimit poza ca să vedeți, după două săptămâni, semnul de la mână!
Cu bacteriile, nu vă povestesc! Le-am rugat pe rezidente, pe doctorița Balaci și pe doctorița Zaharia, nu știu de câte ori le-am rugat să îmi facă antibiograma! Nicicum! Nu au zis că nu! Nicicum nu mi-au făcut-o! Și nu am știut de ce! Mi l-au dat acasă, am venit cu el acasă, a început să facă tot felul de crize, îi era rău așa, stătea dus, nu mânca, nu vorbea, telefon după Salvare, nu puteam nicium vindeca rana aia, se adâncea rana tot mai tare, eu cumpăram numai pansamente din-alea scumpe, de milioane, și nu o puteam vindeca! Am ajuns cu el la Urgență, acolo a venit, i-a curățat, a fost un doctor exemplar, a curățat-o, dar neștiind și el analizele, i-a dat, i-am făcut 10 zile tratament cu antibiotice, cu două feluri de antibiotice. Nimic! Apă de ploaie! Pentru că, după aia, cineva mi-a deschis și mie capul și i-am recoltat probe, am făcut eu analiza pe banii meu, în Cluj, și avea Proteus. Mă întreb, la spital, de ce nu au vrut să îmi facă? Și atunci m-am dus la profesor, când iar a ajuns în spital, și i-am spus: «Domnul profesor, dacă eu le-am rugat pe rezidente să-mi facă antibiograma, de ce nu mi-au făcut-o? De ce a trebuit să o fac eu, pe banii mei, să descopăr că are Proteus?» Și el s-a uitat la mine și apoi a chemat-o pe rezidentă, nu știu ce s-au înțeles și parcă a ajuns în ATI atunci, la 1 septembrie l-am dus și atunci făcusem eu și luasem rezultatul. I-am spus la profesor, m-am dus la șefa ATI-ului și i-am dat analizele și s-a uitat la mine așa, că, vezi, Doamne, de ce i-am făcut eu, de ce mi-am permis eu să fac?! De ce? Pentru că streptococul acesta era rezistent la 17 antibiotice, dintre care și cele pe care eu i le-am dat 10 zile. L-am chinuit, săracul, să-i dau 10 zile de antibiotice care îi făceau nimic! Și atunci, doctorița Andrasoni, de la ATI, i-a schimbat, într-adevăr, tratamentul. Dar, de ce a trebuit să i-l schimbe numai după ce m-am dus eu?
Operațiile au reușit, dar el mergea tot în regres
Operațiile au reușit, dar el mergea tot în regres, pentru că bacteriile astea fiind așa, a ajuns fata de s-a dus la clinica de la Cluj care se ocupă de infecțiile astea, a adus un aparat și i l-au pus acolo la spate, fiind el în ATI, și aparatul acela i-a tras infecția aia și aproape că se vindeca acolo la spate, dar, între timp, în ATI a contractat Klebsiella. Și a făcut la plămâni nu știu ce că l-au ținut câteva zile sau o săptămână cu tubul acela în gură. Au adus și de la TBC, de la spitalul acesta de pneumo, o doctoriță iar cu ceva aparat și tot așa, îi trăgeau, îi curățau din plămâni.
Infecția de la spate a făcut-o pentru că nu a fost întors, a făcut infecția urinară contractată în spital și de la infecția urinară a trecut la Proteus și de la Proteus a trecut la escara asta, la rana asta, care nu s-a mai putut vindeca. Infecția urinară zice că majoritatea o fac acolo de la sonda urinară. Ca să nu fie schimbat, la toată lumea, asta e legea acolo: cum e operat, cum îi introduce sondă. Și, din cauza sondelor acelora, fac ei. Ei atunci numai golesc punga și nu mai au treabă să-i schimbe! Deci, a luat bacteriile acolo în spital, le-a contractat acolo.”
Profesorul dr. Ștefan Florian: „Tot ceea ce am construit, am construit cu oamenii de lângă mine”
Prof. Dr. Ștefan Florian, șeful Clinicii de Neurochirurgie, a declarat, pentru Ziar de Cluj:
„Oamenii de la clinică 6 sau 8 luni au făcut toate eforturile să-l țină în viață. Bolnavul acesta a fost întâi amânat de familie, familia a fost cea care a zis că rezolvă problemele în Austria. Părerea mea este că ar fi bine, nu să vorbim la telefon, veniți odată și ar fi bine să stați lângă mine măcar o zi. Și dacă, după ziua aceea, mai rezistați să scrieți ceva…
Sunt oameni care au salariu de 1400 și șterg la fund bolnavi incapabili să facă nimic. Și sunt acuzați de niște oameni fără cel mai elementar bun-simț. Pe urmă vă întrebați de ce pleacă oamenii? Pentru că suntem batjocoriți pentru tot ceea ce facem! Că facem bine, că nu facem bine, oricum nu-i bine!
Ați văzut că numele meu este pomenit de multe ori în articolele acelea și nu mă acuză de nimic, dar tot ceea ce am construit, am construit cu oamenii de lângă mine. Pe care ei îi batjocoresc. Domnul doctor Iliescu, care este pomenit acolo, este omul care a făcut infarct miocardic în clinică, este omul care anul acesta a fost dus din gardă de Salvare cu un sindrom vertiginos, o lună și jumătate nu se putea ridica, din cauza stresului și a oboselii. Pentru pacienți. Oamenii aceștia depun toate eforturile. Doctorul Văcăraș vine dimineața, seara, vede, umblă, se zbate pentru fiecare, mă caută!
Acum, cazul acesta este de un an și jumătate, de doi ani. Îmi cereți părerea să știu ce infecții nosocomiale a avut, la un bolnav care stă pe pat luni de zile, este ținut în viață luni de zile de eforturile a mai multor colective de medici și de asistente și de infirmiere, pe care acestea le batjocoresc?!
Nu se face de obicei escară, se face la pacienții care nu sunt cu tonus muscular normal! Întrebați pe Google și vedeți în cât timp se face o escară la un bolnav care are hipotonie musculară și leziuni neurologice! În 7 minute! Se face pentru că nu este tonus muscular normal, nu este tonus cutanat normal! La orice contact, și dumneavoastră, dacă nu v-ați întoarce peste noapte, până dimineața ați avea escare. De-asta, automat vă întoarceți, dumneavoastră aveți reflexul, când dormiți noaptea vă întoarceți, vreți, nu vreți!
Există cazuri la care noi consemnăm în foaie faptul că este contenționat pentru ca să nu se automutileze. Sunt bolnavi care nu judecă. Și nu pot lăsa lângă fiecare pacient din Clinica de Neurochirurgie, unde lucrăm, aparținător, să stea să facă ce?!
Cu sonda urinară îl protejezi pe pacient. Pampersul îl schimbăm, este schimbat, dar familia a cumpărat ceva Pampers?
Ar trebui să căutați cazuri de pacienți care sunt mulțumiți, că ies în fiecare zi oameni de aici plângând de emoție. Arătați și cealaltă parte! În Germania oamenii sunt mulțumiți pentru că au fost tratați în cel mai bun sistem. În Franța, la fel. Numai noi, fără să fie cu nimic mai slab, ne batjocorim și doctorii, și asistentele, și condițiile, și tot! Numai noi știm să aruncăm și să împroșcăm în tot ce avem!
Eu am avut o discuție, am adus-o pe doamna aceea și pe brancardieri și i-am pus față în față. Și au zis: «Domnule doctor, nu am avut atunci lamă și am rugat-o să cumpere lamă! Pentru că nu am avut!» Sunt discontinuități în aprovizionare. Dacă sunt 10 bolnavi, nu poți să razi 10 bolnavi cu aceeași lamă!
Infecția nosocomială nu a fost inventată în România, nu este o problemă a spitalelor din Cluj
Pacientul a murit datorită tumorii cerebrale grave. L-am operat, starea neurologică s-a ameliorat, după care a făcut o suită de complicații. Bolnavii aceștia fac complicații de genul acesta peste tot în lume! Oriunde! Noi dăm întotdeauna antibioticele conform antibiogramei. Nu dăm niciodată, în afară de cazurile în care dăm preoperatoriu, ca să facem profilaxia operatorie, în rest toate antibioticele se fac țintit, pe baza antibiogramei.
Sigur că, dacă vrei să fii nemulțumit, ești nemulțumit, orice s-ar face! Dar antibiograma este standard, infecția nosocomială nu a fost inventată în România, nici în Franța, nici în Germania. Ea apare ca urmare a rezistenței unor microorganisme la antibioticele administrate. Nu este o problemă a spitalelor din Cluj. Infecția nosocomială, dacă vă uitați peste raportările de la Spitalul Clinic Județean și raportările de la nivel național veți vedea că este prezentă peste tot, dar la noi acordăm o atenție deosebită, avem serviciu de Epidemiologie care este evidențiat pe plan național și servește ca model pe plan național. Pentru felul în care urmărim, tratăm, încercăm să raportăm corect, ceea ce nu se întâmplă peste tot.
Bolnavii aceștia sunt mult timp menținuți cu sondă, infecția, microbii aceștia se selectează ei, câștigă rezistență în timp. Noi am sărit de la Penicilina V după Revoluție direct la antibioticele cele mai puternice pe care le-am primit din ajutoare și din importuri. S-au selectat de-a lungul timpului, în spitale sunt tulpini foarte rezistente la antibiotice. Încercăm să soluționăm problemele acestea. Dar, la un bolnav care stă mult timp și care are o rezistență slăbită, este inevitabil, oricine ar fi.
Cu dezinfectanții Hexi Pharma nu a fost nicio problemă și nu am avut infecții datorită acestor substanțe
Cu dezinfectanții Hexi Pharma nu a fost nicio problemă și nu am avut infecții datorită acestor substanțe care nu știu dacă au fost sau nu diluate, că sarcina noastră nu este să determinăm dacă este diluat sau nu. Dar Hexi Pharma a furnizat ani de zile și nu am avut niciun fel de infecție intraoperatorie legată de dezinfectanți. Noi luăm în fiecare zi probe de pe toate instrumentele, avem probe electronice, probe biochimice de sterilizare, niciodată nu am găsit ceva neconform.
Este o clădire din 1903. Spitalul, în ultimii 3 ani, de când este manager, a încercat să aprovizioneze cu materiale, cu dezinfectanți. Avem cantități suficiente de dezinfectanți. De câte ori am cerut material moale pentru schimbarea așternuturilor, am primit.
Problema lipsei de personal
Există diferențe între secții, nu știu dacă ați sesizat că între secția de Neurochirurgie și Neurologie au făcut unele diferențieri, sunt legate de personal, personalul nu este… s-au scos posturi la concurs, nu se prezintă lumea, pentru că, pe salariul acesta, și să te supui la tot felul de mizerii, cine ar accepta? Ați accepta, pe 1400, să veniți să ștergeți toată ziua pacienții la fund?
Există în depozit, materialul pentru vizite este întotdeauna schimbat. Toate sunt de unică folosință. Că au aceeași culoare, că nu am altele, alte culori, ca să vadă fiecare că nu se mai folosește, nu am cum să fac! Dar este material de unică folosință. Se aruncă după folosire, este coșul de gunoi lângă el.
Haideți într-o zi și vedeți ce facem aici! Haideți să vedeți cum se operează 10-12 pacienți în fiecare zi, e secția cea mai productivă din Spitalul Clinic Județean, dacă vreți să vorbim despre productivitate! [În legătură cu interzicerea fotografiatului în cadrul secției – n.r.] este vorba despre actul de intimitate a pacientului și de legea pacientului, care ne obligă la asta! Și accesul este limitat pentru că nu facem medicină pe sticlă. Și nici în ziar. Facem medicină adevărată!
Sunt oameni care lucrează pe salarii de mizerie, care nu cunosc altceva decât că vin la serviciu și merg acasă, încearcă să își drămuiască puținul de bani pe care îl capătă, pentru că astea sunt limitările salariale. Iar acum, când se dorește majorarea, sunt oameni care sar împotriva majorării!
Oamenii vorbesc la modul general, că așa e în România, că «toți doctorii sunt șpăgari!» Eu fac în fiecare zi 4-5 operații care, oriunde în Occident, sunt cotate la peste 30 000 de euro. Eu scutesc Statul Român de cheltuieli de sute de mii de euro în fiecare zi, operându-i aici și netrimițându-i în altă parte. Cele două aparținătoare dau în oamenii care contribuie la munca mea. Dau în oamenii pe care și eu îi hăituiesc toată ziua ca să fie curat, ca să fie mulțumiți pacienții, ca să nu avem discuții.
Aș vrea să discutați și cu pacienți care sunt internați, care sunt mulțumiți, care să spună: «Da, domnule, suntem mulțumiți!» În fiecare zi pleacă pacienți cu lacrimi în ochi, mulțumindu-ne că i-am ajutat și mulțumind întregului colectiv! Asta vreau să vedeți!”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, prof. dr. Ștefan Florian.
Ce sunt infecţiile nosocomiale?
Infecţiile nosocomiale sunt infecţiile dobândite în spital sau alte unităţi sanitare şi se referă la orice boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul (datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite – fie ca pacient spitalizat, sau în tratament ambulatoriu), fie personalul sanitar, datorită activităţilor sale.
Incidenţa este în creştere peste tot în lume, cauzele sunt comune, dar şi diferite, în raport cu gradul de dezvoltare a unei ţări sau regiuni. Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, paraziţilor sau micetelor pot produce infecţie nosocomială, în funcţie de condiţiile generale dintr-o unitate medico-sanitară, de natura gazdelor umane, de particularităţile agenţilor patogeni circulanţi, de specificul prestaţiilor efectuate.
În mod frecvent, cele mai grave infecţii nosocomiale sunt cauzate de agenţi patogeni cu rezistenţă mare în mediu, iar pentru unele bacterii, aceasta se caracterizează prin plurirezistență la antibiotice (stafilococi, E.coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia, Campylobacter). La acestea se adaugă virusurile hepatitice, HIV, virusurile cu poartă de intrare la nivelul căilor respiratorii, micete, paraziţi etc., după cum se arată într-un curs de specialitate al asistenţilor medicali generalişti aflaţi în formare.
Chirurgia şi ATI, secţiile cu cele mai multe infecţii nosocomiale
În cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă funcţionează un compartiment dedicat de prevenire şi control infecţii nosocomiale. Printre atribuţiile medicilor şi asistentelor care fac parte din acest compartiment se numără şi identificarea infecţiilor nosocomiale, supravegherea epidemiologică a infecţiilor nosocomiale(anchetă epidemiologică, examene de laborator – microbiologie), prevenirea transmisiei corelate cu germenii care cauzează infecţii nosocomiale, implementarea de măsuri de control a infecţiilor intraspitaliceşti şi a focarelor, siguranţa pacientului şi managementul infecţiilor nosocomiale, educaţia personalului medical pe probleme specifice de infecţii nosocomiale, în domeniul prevenţiei şi supravegherii epidemiologice.
Cu toate măsurile pe care le ia acest departament, în spital apar şi infecţii nosocomiale
Pentru anul 2016 au fost făcute publice doar datele pentru primul trimestru. Astfel, în perioada ianuarie-martie 2016, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj au fost depistate 128 de cazuri de infecţii interioare din spital. Dintre acestea, 16 au fost septicemii, iar cele mai afectate secţii au fost cele de chirurgie, cu 55 de cazuri şi ATI, cu 53 de cazuri. Două dintre septicemii au fost depistate la nou-născuţi.
Faţă de anul 2010, numărul infecţiilor de la chirurgie şi ATI s-a dublat. În aceeaşi perioada din 2010, ianuarie-martie, la SCJU Cluj au fost descoperite 88 de infecţii intra-spitaliceşti, dintre care 9 septicemii. La secţia de chirurgie au fost depistate 27 de infecţii, iar la ATI 24.