Daca credeati ca momentul de glorie al omului de afaceri clujean Gicu Agenor Gansca a fost tiparirea volumului „Manastireni si Manasturu-Romanesc, satul sufletului meu” (2005), va inselati amarnic.
Nu, nu a fost acela. Si nici faptul ca s-a laudat mai mult decat Aschilenii (Ionica si Dorin) cu constructia Cluj Arena.
Momentul lui de glorie nu a fost nici atunci cand si-a depasit conditia de copil sarac pornit de la marginea Manastireniului spre Cluj pentru a cuceri lumea, nici cand a cumparat prima Dacie din cariera, nici cand a facut prima camasuire.
Chiar daca peste tot unde merge, Gicu se prezinta drept „un simplu inginer, asta sunt, un simplu inginer, cu credinta in Dumnezeu”, nici modestia nu i-a fost punct de fundatie in cariera.
Nici incredibilele inginerii financiare de a avea de-a lungul anilor cifre de afaceri de zeci de milioane de euro, cu profituri de numai cateva mii de euro, nu au insemnat realmente apogeul.
Nici faptul ca si-a facut rost de licitatii impreuna cu Nelu Aschilean „facand sa fie bine”, azi un sens giratoriu pentru primarul de comuna X, maine o casa la nu stiu cine din nu stiu ce serviciu.
Totul era prea putin pentru Agenor, inca simtea ca mai poate sa demonstreze Clujului ca e cu adevarat un rege.
Agenor, regele Manastireniului, a atins climaxul competentei sale in afaceri atunci cand si-a propus sa il insele pe Ionica Aschilean, ultimul om din domeniul constructiilor care mai avea incredere in Agenor. (Pentru conformitate, Agenor isi pierduse respectul in fata lui Stefan Dimitriu, coltosul presedinte al Camerei de Comert din Cluj, care i-a facut acum cativa ani lui Gica cea mai plastica descriere: „e un merceolog, nu un inginer, un comerciant de suflete”. Tot pentru conformitate, Agenor nu mai avea niciun cuvant de spus in fata lui Dorin Aschilean si nici in fata actionarilor ACI Cluj, unde Agenor era doar un nume trecut pe statut).
Si, de cand a aflat Ionica Aschilean ca prietenul Agenor vrea sa ii dea teapa, s-a terminat si cu norocul lui Gica. Toate au inceput sa ii mearga pe dos.
Nu era destul ca abia scapase de tambalaul de la DIICOT, cand l-a lasat pe procurorul Mircea Hrudei sa isi bata pur si simplu joc de el convocandu-l la cafele interminabile, de saracu’ Agenor nu mai vorbea intimitati decat in baia Aeroportului International Cluj-Napoca si numai cu robinetul de la chiuveta pornit.
Au aparut si altele: blocaje financiare, pierderi de licitatii, tradari intempestive.
Ionica Aschilean il face pe Agenor de cacao in toate mediile de afaceri. Lumea se fereste sa mai faca biznis cu Gicu, caci niciun asociat de-al lui nu si-a luat vreodata dividende si niciodata banii la timp pentru lucrari.
Practic, v-o spun eu – Gicu Agenor Gansca mai are putin si ajunge precum Traian Oarga de la TIM SA: si sarac, si cu banii luati.