Cum v-am mai demonstrat, impostura este norma numirilor politice în toate guvernările post decembriste din România. Mânuitorii de putere de la noi nu riscă să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios, unul care are un limbaj comun cu subordonaţii săi şi ar putea să facă ca „lucrurile să meargă”. Să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri, să nu mai curgă bani către visteria partidelor. Care ar mai fi gheşeftul câştigării alegerilor?
Un papagal este mai bun de șef. De aceea am avut tanchist ca manager de spital, popă ca ministru al Agriculturii, contabil ca ministru al Sănătăţii, cioclu pe la planingul familial, ţărănoi din Berind la Transelectrica şamd.
Avantajul enorm al imposturii este evident: cum se apucă vreun papagal de-acesta să aibă „idei” (să iasă din linia trasată de către şeful, sponsorul, partidul ca sarcini), cum este dat pe mâna adevăraţilor specialişti, să-i arate unde îi este locul în societate.
Într-un articol publicat de libertatea.ro am dat peste un vechi „specialist” pe puncte al Filialei PSD Cluj, ajuns unde nici nu visa să ajungă, conform competenţelor, în pita sinecurilor statului român: Mircea Jorj. Tatăl lui a fost şeful Cooperativei „Constructorul” pe vremea lui Nea Ceaşcă, unchiul său a fost celebrul actor Voicu Jorj.
Conform sursei citate, Ministerul Transporturilor este printre cele mai abuzive ministere ca angajări. Majoritatea CV-urilor disponibile arată, fără dubii, că avem de-a face cu impostori deveniți înalți funcționari publici. O bună parte dintre aceștia și-au promovat soțiile sau copiii în sinecuri senzațional de bine plătite, controlate, desigur, tot de Ministerul Transporturilor. Cei mai mulți încep să-și ascundă CV-urile. Unii, și declarațiile de avere.
Mircea Jorj, funcționar public, fost consilier PSD
Mircea Jorj și-a început cariera la Banca Dacia Felix, una dintre cele mai corupte bănci din România, unde a lucrat un an, între 1995 și 1996. În 1996 și-a început și studiile universitare. A terminat Dreptul la una dintre facultățile private pline de profesori de tipul Elena Udrea, Rodica Stănoiu sau alte valori similare ale politicii noastre.
În timp ce făcea Facultatea de Drept, ca orice PSD-ist precoce, era și profesor de Drept civil și comercial la Grupul Școlar Spiru Haret din Cluj.
În 2001, în plină guvernare PSD, profesorul de la Grupul Școlar devine director la Ministerul Turismului la București. După nici doi ani, este detașat pe poziția de secretar al Primăriei Cluj, lucru care îi deschide apetitul pentru studii la Ministerul Administrației și Internelor, unde studiază timp de 4 ani, în timp ce mai face și un masterat la aceeași universitatea magnifică.
PSD-ul este în opoziție, așa că omul devine specialist în construcții, apoi în imobiliare și apoi în industria hotelieră, unde reușește să reducă profitul celor două hoteluri – de zece ori și, respectiv, de două ori în anii în care este director general.
Brusc, revine la iubirea lui inițială, statul, și devine subprefect pentru un an, perioadă în care se și califică pentru poziția pe care deja o ocupă, cum este și firesc.
În 2010, omul face de la stat 38.147 lei, cu mult peste cei 15.287 pe care îi făcea în privat.
Cu cursuri la SRI, leafa crește de 9 ori
Între 2011 și 2012 are cinci slujbe, toate în privat, din care câștigă 27.194 de lei pe an. Este lovit de har și de muza academică, așa că devine consilier PSD și, în următorii doi ani, studiază din greu la Institutul Diplomatic Român (SIE), la Academia SRI, la Academia de Poliție și la Colegiul Național de Apărare. Cum PSD e la putere, omul devine vicepreședinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, lucru care duce imediat la o triplare a veniturilor domnului Jorj.
Înscrierea la cursurile SRI duce la o mărire de 9 ori a salariului din privat, așa că în 2014, Mircea Jorj câștiga 203.468 de lei pe an sau aproape 4.000 de euro pe lună.
În 2015, salariul lui Mircea Jorj este de 13 ori mai mare decât cel din privat. Expert în bănci, doctorand și specialist în căile ferate, omul primea 346.527 de lei de la stat din poziția de secretar general la Ministerul Transporturilor, adică aproape 6.500 de euro pe lună.
Este dat afară de guvernul tehnocrat, dar se găsește rapid o altă sinecură pentru domnia sa, tot la stat, la Facultatea de Medicină de la Cluj, unde devine director la direcția juridică, deși omul are și aici zero experiență în domeniu.
În 2018 încă primea de la stat mai mult decât salariul președintelui.
În martie 2020 pleacă din poziția de la universitate, unde avea un salariu de ministru.