Că văd atâta agitaţie pentru mătrăşirea de către CSM (secţia de judecători – în unaninimitate, cam nasol) a lui Cristi Danileţ, pe lângă faptul că iar se umblă cu dubla măsură în gură (când erau mătrăşiţi cei care nu conveneau procurorilor era bine, acum nu mai e), mai am ceva de zis:
– cu cât este mai mare nedreptatea, cu atât se simte mai adânc. fiecare pasăre pe limba ei piere.
– mie-mi place disperarea care i-a cuprins la văietat tocmai pe cei care au pus osul cu tot felul de hipstereli să se ajungă aici.
– decredibilizarea s-a făcut pas cu pas. când li se atrăgea atenţia că ce ţie nu-ţi place, altuia nu face, se dădeau cu curul de pământ. Tăpălingeblide şi compania, de exemplu: când erau cu limbile înfăşurate pe genunchii Primei Duamne, să i se facă Cabinet II, Joiannis era perfect, deşi tot un bou era. Azi văd şi ei boul Apis, dar limba aia înfiptă în fundul lui Joiannis, ca într-o călimară, nu mai poate scrie despre adevăr. Adică poate, dar „cerneala” pute.
– nu săpa groapa altuia.
– ce ţie nu-ţi place, altuia nu face (creezi precedente periculoase).
fiecare pasăre mălai visează, dar se trezeşte că e pe gard cu ea în mână, fix înainte de a i se arăta cu care morcov va fi fiartă să dea de-o supă.
– toate jegoşeniile la care s-au dedat „civicii”, din 2012 încoace, li se întorc în freză.
– popcorn şi bere plus nişte privit de pe margine cum piuie tot mai stins după adevăr şi dreptate după ce de un deceniu au aplaudat numai dreptatea şi adevărul lor. şi s-au urinat cu boltă pe a celorlalţi.
Şi Năstase a crezut că va zace 10 ani la Cotroceni, dar a zăcut la zarcă.
Şi acum, să vă prezint şi o altă perspectivă.
Magistraţii zic că-şi merită pensiile speciale fiindcă le sunt îngrădite (prin norme de conduită) acţiunile din viaţa privată.
Prin urmare: Tik Tok, sau pensie specială? Aceasta-i întrebarea. Pensii speciale sau să facă tot ce doreşte naturelul lor simţitor în spaţiul public?
(mulţumesc prietenului meu Marius „Bao” Măicăneanu, pentru această perspectivă)
Dar să „audiatur et altera pars” şi să dăm voie să se exprime cu privire la conduita judecătorului chiar domnului Cristi Danileţ, judecător, proaspăt exclus de colegii din CSM din magistratură.
În decembrie 2009, în „cuvântul înainte” la cartea „Standardele de la Bangalore (traducere și adaptare)”, acesta scria:
„Exercitarea funcţiei de judecător este o datorie către comunitate. Iar modul de deservire a acesteia trebuie să fie marcat de profesionalism. Judecătorii sunt elita lumii juridice şi chiar a societăţii. Standardele de la Bangalore recomandă un anumit tip de comportament pentru magistrat, valabil atât în exercitarea funcţiei judiciare, cât şi în afara acesteia. Standardele sunt înalte şi ele corespund profesiei nobile pe care o are judecătorul, puterii acordate care este de neegalat. Promovând şi păstrând aceste standarde de conduită, magistraţii înşişi contribuie la întărirea încrederii populaţiei în justiţie, ceea ce asigură o independenţă continuă a sistemului de justiţie şi o autoritate a acestuia de nestrămutat.”
Prin urmare avem aşa: „standardele sunt înalte”, „în exercitarea funcţiei judiciare, cât şi în afara acesteia”, pentru că „magistraţii înşişi contribuie la întărirea încrederii populaţiei în justiţie, ceea ce asigură o independenţă continuă a sistemului de justiţie şi o autoritate a acestuia de nestrămutat”.
Prin urmare, domnul Cristi Danileţ este o victimă a obtuzității Justiției române, nu o parte a mizeriei numită tot așa…?
Vorba filozofului american Eric Hoffer: „Mințim cel mai zgomotos atunci când ne mințim pe noi”.
Asta ca să vedeți cum propaganda a început să construiască apărarea publică și victimizarea judecătorului (aflat nu la prima sa sancționare).
Mai întâi au oferit „publicului” dușmanii de clasă: judecătorii din CSM (cei care au votat „mârșăvia”), Inspecția Judiciară, Ministerul Justiției, Guvernul, PSD, PNL, CCR pe alocuri și, bineînțeles, Klaus Iohannis.
În propaganda stalinist-fascistoidă, ”dușmanul de clasă” este esențial. Că degeaba inventezi povești dacă nu stii pe cine să înjuri de aceste poveşti. Înjurătura este singura în măsură să mobilizeze; ura împotriva cuiva (indiferent cine, pe ce poveşti), este singurul limbaj care agregă masele.
Apoi, aruncarea în derizoriu a „acuzaţiilor”: pentru nişte filmuleţe pe Tik Tok… Zău? Doar pentru atât? Ăsta nu mai poate avea viaţă particulară? Păi, n-am stabilit mai sus că: pensie specială, sau viaţă particulară?
Apoi, filmulețele Tik Tok… erau amuzante că puteai să vezi un judecător, care poate frânge destine, maimuțărindu-se – ceea ce, dacă stai să judeci cu capul tău, nu mai e atât de amuzant. Totuși, cu karata individul putea lovi și apa, dar și destinul vreunui amărăștean. Că i s-a părut amuzant. Că ni se pare amuzant…
(asta nu este o critică a probității profesionale a domnului Danileț, ci este în concordanță cu ce cita domnia sa și am citat și eu mai sus)
Vedem că joaca de-a socializarea (pentru cine, în ce scop?), îi sunt fatale judecătorului.
Cristi Danileț a mai fost sancționat cu reducerea indemnizației cu 5% pentru două luni, tot pentru postări de pe rețelele de socializare, în care susținea nevoia unei lovituri de stat armate. Sancțiunea a fost menținută de ÎCCJ prin Decizia 62/18.05.2020.
Judecătorii Înalte Curții de Casație și Justiție au analizat în termeni duri conduita judecătorului Danileț pe rețelele de socializare (puteţi citi în link motivarea acelei decizii, susţinute şi întărite prin decizia ÎCCJ, totuşi).
Ceva mi-a sărit în ochi: „Recurentul tinde să minimalizeze conduita sa” – scrie în această decizie.
La fel tind să o facă și cei care-i construiesc apărarea: ”lăsați, domnu’, ce-a făcut? Că doar n-a dat în cap”…
Corect, dar, fix ”recurentul” ne spune ce n-a făcut când nu a aplicat „standardele înalte”, „în exercitarea funcţiei judiciare, cât şi în afara acesteia”… Pentru că: „magistraţii înşişi contribuie la întărirea încrederii populaţiei în justiţie, ceea ce asigură o independenţă continuă a sistemului de justiţie şi o autoritate a acestuia de nestrămutat”.
Şi, gata!