În ce privește sistemul nostru de sănătate, putem organiza un reality-show de genul „Supraviețuitorul”. Îi putem zice: “Riști să te internezi și câștigi. Nozocomiala”. Nu ne trebuie locații exotice și probe inventate: internăm și premiem cu pensie de boală supraviețuitorul.
După scandalul Hexy Pharma (îngropat prin uitare) am realizat că mai bine dădeau cu clorofilă prin spitale, la ce panseluțe sunt în sistemul sanitar și ce ghiocei printre cei care-i controlează, dar mai ales printre cei care, cică, “beneficiază”. Și care permit hoția și mârlănia pe banii lor, pe speranța lor de viață.
Păi, dacă-i pe mârlănie, de ce să nu o ducă “sistemul” la extrem?
Mi-aduc aminte de o propunere a lui Dan Ielciu: să se pună bolnavii câte doi în paturile de spital, tot unul cu febră alături de unul fără febră – aşa se va rezolva problema încălzirii în spitale şi vor putea fi disponibilizaţi nişte fochişti, încheindu-se astfel şi reforma sanitară. Banii rezultaţi din disponibilizări se vor putea regăsi în scumpirea medicamentelor care se importă – acelea pe care ni le tot recomandă medicii după ce parcurg distanțele dintre simpozioanele sponsorizate de către distribuitorii de medicamente. Poate n-aţi ştiut, dar medicamentele din import reprezintă doar vreo 20% din ceea ce se consumă în România, în schimb, valoarea acestor medicamente reprezintă 70% din ceea ce se cheltuie pe medicamente la noi.
De ce, dacă văd că nu au spor cu banii pentru „compensate” şi „gratuite”, guvernanţii nu introduc cartele? În fond, călit în lupta cu cozile, încă de pe vremea lui Ceauşescu, şi obişnuit cu cartela, pensionarul român va şti să-şi lase plasa (luată ori de câte ori a votat numai după chilipiruri și promisiuni) în faţa farmaciilor, la rând.
Mai bine plasa decât zilele.
Căci mi-aduc aminte, din experiența de jurnalist, de situații de-a dreptul hilare (din păcate, că este vorba despre viaţa unor oameni). Acum câțiva ani, în Alba, farmaciştii au fost nevoiţi să ţină secrete adresele farmaciilor care mai dădeau gratuităţi şi compensări, ca să nu fie nevoiţi precum confraţii lor din Cluj, Sibiu, Mureş şi alte judeţe să apeleze la serviciile jandarmilor pentru a-i împrăştia pe bolnav-i furioşi.
Așa că mai putem pune de un concurs (din care să sponsorizăm buzunarele ne-oamenilor care căpușează bugetul Sănătății): „Detectivul iscusit – faza pentru diabetici”. Dacă tot nu sunt și, cică n-au fost niciodată, bani pentru Sănătate (decât pentru comisioane), se pot debloca câteva milioane de euro pentru ca o firmă agreată să poată tipări diplome cu textul: „Se acordă titlul de mort în timpul crizei din sistemul sanitar domnului… Ștampila şi semnătura: ministrul X al Sănătății, Premierul Z al Guvernării Y”.
Ar putea să mulțumească, pe verso, și câte unul ca alde Lucan: “numai împreună am reușit să depun un milion de euro în cont”…
Și guvernanții au tupeul să trimită ANAF după noi să contribuim la Sănătate?
Care Sănătate? Cea a buzunarelor lor…