Nicotina imbunatateste memoria spatiala, invatarea si procesarea informatiilor. Unele studii sugereaza de asemenea ca reduce deficitul de memorie asociat cu imbatranirea si cu maladia Alzheimer.
Shakespeare a scris ca “exista un sambure de bunatate in lucrurile rele, dar trebuie ca oamenii sa-i dea atentie si sa-l extraga.” Remarca bardului englez este relevanta pentru unele studii recente, care arata ca substanta psihoactiva din tutun, nicotina, ofera o serie de potentiale beneficii pentru invatare si memorare, putand chiar amana instalarea maladiilor Parkinson si Alzheimer. Aceasta constatare a sustinut eforturile de sintetizare a compusilor similari nicotinei, care au toate avantajele cerebrale ale acesteia, fiind lipsiti insa de efectele ei nocive.
In ciuda ideilor false pe care vor sa ni le induca producatorii de tigari, fumatul este extrem de periculos, fiind responsabil pentru milioane de morti anual, ca urmare a cancerelor, bolilor vasculare si a altor afectiuni. Concomitent, se stie de mult timp ca tutunul are cel putin doua efecte pozitive asupra mintii: in primul rand, induce o stare de bine; in al doilea rand, pare a imbunatati memoria si vioiciunea mentala. Aceste efecte si bazele lor neurologice au fost confirmate recent de o serie de experimente realizate pe animale si oameni.
Nicotina afecteaza creierul formand legaturi chimice cu receptorii care stimuleaza eliberarea unui mare numar de transmitatori, printre care dopamina si acetilcolina, facilitand astfel transmiterea semnalelor intre celulele nervoase. Dovezi recente sugereaza ca una dintre zonele caracterizate de o densitate mare a receptorilor nicotinici este hipocampul, o parte a creierului care detine un rol esential in invatare si memorare.
In urma experimentelor pe sobolani s-a demonstrat ca nicotina accentueaza curba de invatare la exercitiile in labirint si totodata imbunatateste memoria, uneori chiar si la patru saptamani dupa administrare. In testele pentru oameni, nicotina accelereaza procesarea informatiilor, imbunatatind totodata amintirea pe termen scurt, memoria spatiala si timpul de reactie la bolnavii de Alzheimer.
Receptorii nicotici din cortex care par a fi implicati in aceste activitati cognitive sunt exact cei care se “rariefeaza” la bolnavii de Alzheimer; in plus, blocarea medicamentelor experimentale a neuronilor care produc sau raspund la acetilcolina se soldeaza, la subiectii tineri si sanatosi, cu aceleasi efecte ca acelea oe care le determina boala. Exista chiar unele indici ca, pe langa imbunatatirea transmisiei semnalelor nervoase intre neuroni, implicate in formarea amintirilor, nicotina poate contracara formarea depunerilor toxice implicate in maladia Alzheimer.
Nicotina interactioneaza de asemenea cu dopamina – neurotransmitatorul “hedonist” – si cu receptorii acesteia. De fapt pare a exista o regiune bine determinata, in partea anterioara a creierului, care este activata de nicotina, cocaina, amfetamina si morfina. Chiar daca nu putem sa nu ne miram in acest caz de perversitatea naturii, vrem sa fim bine intelesi: acesti receptori nu au aparut in creierul uman in mod special pentru ca specia noastra sa devina dependenta de droguri; in realitate, compusii din drogurile respective imita pur si simplu structura chimica a substantelor produse in mod natural la nivel cerebral. Creierul asociaza orice compus, stimuleaza transmiterea dopaminei cu ceva foarte placut si doreste ca stimulul respectiv sa revina iar si iar; de aici deriva si dependenta psihologica pe care o determina aceste droguri.
Fumatorii prezinta riscuri mai mici cu 50 % de a contracta maladia Parkinson. Stimuland eliberarea dopaminei, nicotina pare a avea potentialul de a reduce riscul de aparitie a maladiei Parkinson si de a atenua severitatea ei in cazurile in care s-a declansat. Maladia Parkinson este o boala degenerativa care ucide celulele cerebrale ce sintetizeaza dopamina. Rezultatul – un comportament rigid, stoic, si pierderea controlului asupra corpului – tremuraturi si, in ultima faza, imobilizarea completa.
Multe dintre progresele inregistrate in cercetarile din domeniul neurotransmitatorilor au la baza accentuarea specificitatii acelor medicamente care interactioneaza cu neurotransmitatorii sau receptorii de care acestia se leaga. Medicamentele cu efect larg, imprecise, sunt numite “patate”, iar cele cu o mare specificitate sunt relativ “curate”. Acum, ca potentialele efecte pozitive ale nicotinei au fost demonstrate, fonduri substantiale vor fi cheltuite pentru sintetizarea unor compusi similari nicotinei, care sa se adreseze doar receptorilor afectati de o anumita boala. Printre altele, aceasta va presupune “rafinarea” structurii chimice a acestor compusi, astfel incat sa interactioneze doar cu neuronii relevanti, fara a avea efecte nedorite asupra sistemului nervos central.