Se apreciaza ca porumbul a fost cultivat cam cu 4400-5000 de ani inainte de era noastra, reprezentand una dintre plantele dominante in cadrul mai multor civilizatii precolumbiene, respectiv incasa, mayasa sau azteca, cu precadere in Mexic. Primii europeni care au vazut porumbul au fost Cristofor Columb si marinarii sai, in insula Cuba, cu prilejul primei expeditii (1492).
In Europa a fost introdus mai intai in Spania si Portugalia, de unde apoi a fost luat de turci si raspandit in bazinul Mediteranei, sud-estul Europei si Asia Mica. Asa se explica de ce multi europeni l-au numit “grau turcesc”, in timp ce americanii i-au zis “grau indian”. In Tarile Romane, porumbul patrunde in prima jumatate a secolului al XVII-lea, cultura lui inlocuind-o treptat pe cea a meiului.
Porumbul este o planta anuala, cu tulpini puternice si inalte pana la 3 m, frunze mari, liniare. Este una dintre cele mai importante cereale, cultivate pe toate continentele in zonele temperate. Are multiple utilizari in alimentatie, furajarea animalelor, industria alcoolului si a uleiurilor, etc. Este cultivat in zonele de ses, deal sau munte (pante joase), avand o pondere mare in economia cerealiera a tarii noastre.
Componenti principali: saponozide, alantoina, ulei volatile, saruri minerale si vitamine (B,C,E,K), glucide, ergosterina, betaina, proteine (zeina este principala proteina a bobului de porumb, care se caracterizeaza prin continut ridicat de acid glutamic si leucina).
Alti componenti importanti:
Glucidele continute in porumb asigura aproape 50 % din necesarul corpului omenesc.
Vitamina B1 (tiamina) si acidul nicotic asigura in organism transformarea hidratilor de carbon in glucoza asimilabila. Contribuie la metabolismul proteinelor si al grasimilor, asigura o buna functionare a intestinelor si a sistemului nervos.
Vitamina E si-a castigat un rol important in revitalizarea si reinnoirea celulara, inlesnind “respiratia” celulara si trecerea oxigenului in sange.
Fierul este un participant activ la “fabricarea” globulelor rosii. Este stocat in ficat. Daca organismul dispune de suficient fier poate prelucra toata hemoglobina de care are nevoie.
Potasiul asigura echilibrul sodiului in organism. Consumul exagerat de sare provoaca, de regula, un dezechilibru al potasiului.
Magneziul ajuta la actiunea enzimelor si este prezent in oase alaturi de calciu. Lipsa lui din organism produce spasmofilie.
Indicatii terapeutice: Infuzia din matase de porumb se foloseste in litiaza renala, cistite, albuminurie, in eliminarea apei in tesuturi. Influenteaza si unele boli de inima. Desi are multe calorii (534 la 100 g), folosit in cantitati moderate, porumbul poate fi consumat si de obezi. Datorita vitaminei K are proprietati hemostatice in menstruatia neregulata si menopauza. Poate fi utilizat si in tulburari circulatorii, guta, artrite, uricemie.
Mod de utilizare:
infuzie – 2 linguri de matase de porumb la 200 ml apa clocotita (se ia cate o lingurita la 2-3 h);
decoct din boabe – 50 g boabe la un litru de apa, fierte o ora, fiind foarte hranitor;
decoct – 30 g de matase de porumb la 1 litru de apa, se fierbe la foc domol, timp de 2 h si se bea in cursul unei zile (pentru domolirea colicilor renale);
ulei de porumb – contine acizi grasi nesaturati (mai ales oleic), polinesaturati si vitamina E. Folosit cate 2 linguri de supa (dimineata si seara inainte de masa) se opune cresterii colesterolului in sange.
Reteta pentru gurmanzi: Salata de porumb fiert cu peste alb. Ingrediente: 300 g de porumb (pot fi si din conserva), 300 g peste alb (sau o cutie de ton), 2-3 linguri de maioneza, zeama de lamaie. Mod de preparare: Se curata boabele de porumb de pe stiuleti si se pun la fiert. Se strecoara. Se fierbe pestele in apa cu zarzavat, sare, zeama de lamaie, piper boabe, foi de dafin, la fel ca pentru rasol. Dupa racire, se curata pestele de oase, se taie in bucati mici, apoi se amesteca cu boabele de porumb si cu maioneza. Se mai poate adauga una sau doua limguri de smantana sau suc de lamaie, dupa gust.