Financial Times publica acum câteva zile un articol de fond despre loviturile imense pe care le-a încasat presa din întreaga lume odată cu pandemia: jurnaliști trimiși în șomaj tehnic, companii de publicitate care și-au retras bugetele în totalitate, o stare de incertitudine, mai dureroasă ca un cancer, a industriei noastre, despre propriul nostru viitor.
În treizeci de ani, presa a cunoscut schimbări profunde și dese, trecând cu viteză hiperluminică de la hârtia de ziar la smartphone și internet, de la chioșcurile de ziare la aplicații și canale dominante de distribuție, precum Facebook.
Ca boxer, când iei un uppercut în ring, se distruge simțul echilibrului, ești la limita pierderii cunoștinței. Creierul se izbește de cavitatea craniană, încercând să iasă. E o stare de confuzie din care 95% dintre luptători nu mai ies. Astfel încât un simplu croșeu desăvârșește căderea și aduce knock out-ul.
În treizeci de ani, presa mondială și, mai ales, cea românească, au încasat mai multe uppercut-uri decât orice profesie vocațională. Și totuși, noi, jurnaliștii, am rămas în picioare.
Jurnaliști cu experiență de 20-25 de ani, ca și mine, nu-și aduc aminte din tinerețea lor profesională decât despre foame, întârzieri cronice de salarii și lipsuri tehnologice.
Ca patron de presă, n-am alte amintiri în ultimii 14 ani decât că am băgat bani în supraviețuire cu o ambiție dementă, dorindu-mi mereu să mai FIM încă o zi.
Politicul ne-a dărâmat, primarii ne-au dărâmat chioșcurile de vânzare a ziarelor, internetul ne-a făcut dependenți, ca presari, de facebook, iar cititorii s-au înfruptat din noi, din munca noastră, decenii în șir.
În mod gratuit.
Însă aceeași tehnologie care ne-a distrus la un moment dat este și cea care ne va ajuta.
Fiindcă astăzi, 2020, lumea înțelege altfel internetul, telefoanele inteligente fac parte din viața marii majorități, iar plata cu cardul a devenit un lucru comun.
Când am decis implementarea, în premieră națională pentru presa locală, a unui abonament lunar de doar 10 lei, pentru toți cei ce vor să mai citească Ziar de Cluj, am știut ce fac: am vrut să profit de criză, fiindcă doar în criză se nasc marile oportunități de business.
Această pandemie a ameliorat substanțial relația dintre cititorii de presă online și ziarele online.
Fiindcă publicul nostru și-a dat seama că, fără noi, jurnaliștii, erau mult mai puțin informați asupra Covid-19.
Am ținut o ședintă în redacție în care le-am explicat jurnaliștilor, colegii mei, că acest pas incredibil de curajos, și riscant în același timp, va însemna, nu numai pentru Cluj-Napoca, ci pentru întreaga presă, un test de viață și de piață pe care suntem obligați să-l trecem.
Nu mai vreau să fim naivi și să sperăm că lucrurile se vor rezolva de la sine, că va ninge cu cereri de reclamă dinspre agențiile de PRostituție media din București.
E timpul să verificăm împreună, unde ne aflăm noi, cei de la Ziar de Cluj, și publicul nostru.
M-am bazat în acest demers pe un feeling, pe care-l am ca om de afaceri: the winner takes it all. Eu cred că cine face acest pas primul, și reușește, va acapara cea mai mare parte din piața de cititori dispuși să plătească.
E greu de presupus că cineva, din punct de vedere psihic, trecând de bariera refuzului de a mai rămâne cititor gratuit, va accepta să-și mai facă un al doilea abonament la un alt ziar din Cluj-Naspoca.
Ai plătit un abonament la Ziar de Cluj?
N-o să prea vrei să-ți mai faci încă unul la altă publicație. E o chestie de psihologie de consumator.
Și dacă discutăm de psihic, le spuneam în ședință colegilor mei că și psihicul nostru va suferi ample modificări. Va trebui să gândim diferit materialele noastre, titlurile, felul în care alegem un subiect sau altul.
Pentru fiecare dintre jurnaliștii Ziar de Cluj am făcut o analiză riguroasă a articolelor care au făcut audiență sau au suscitat interes din partea cititorilor. Pe aceleași tematici ne vom concentra și mai mult.
Tot despre psihicul nostru, le-am spus colegilor mei, că vom fi niște ziariști mai puțin optimiști. Singura noastră răsplată profesională era până acum să avem 30.000-50.000 de vizualizări pe un articol. O răsplată mai mult morală, fiindcă Google și Facebook smântânesc audiențele și nu ne dau mai nimic.
Dar va fi important dacă articolul nostru va fi citit pe viitor de 2000 ori 4000 de cititori, fiindcă înseamnă că cei 4000 de cititori au plătit ca să ne citească, ne respectă munca și ne oferă demnitatea profesională de care aveam nevoie.
Vom aduce multe lucruri interesante în plus față de ce știați pe Ziar de Cluj.
Pentru ediția plătită, ne vom concentra mai mult pe exclusivități de tip Pomohaci sau Marica, pe reportaje, vom aduce pe scena noastră portretele multor clujeni valoroși, vom oferi mai mult spațiu știrilor pozitive, chiar și când acestea se referă la cei pe care de obicei îi criticam, fără să întelegeți cumva că vom renunța la critică.
Vom introduce noi formate jurnalistice pentru presa locală, precum interviul blitzkrieg, podcasturile, vom construi o faimă mai solidă și pozitivă a orașului nostru, creionând identitatea orașului prin prisma vedetelor naționale, pe care le vom intervieva, ca să ne spună de ce iubesc Clujul, ne vom îndrepta înspre micile comunități pe care presa locală nu le bagă în seamă, cum ar fi comunitatea iubitorilor de Salsa, comunitatea pescarilor, comunitatea game-rilor.
Vom face, pentru toți abonații plătitori, niște concursuri cu premii cu adevărat interesante, cu un program de give away-uri care să suscite interesul abonaților Ziar de Cluj.
Zece lei pe lună ca să citești de departe cel mai interesant ziar din oraș e foarte puțin lucru pentru dumneavoastră. Pentru noi, înseamnă enorm. Nu din punct de vedere financiar, ci din punct de vedere moral.