George Cosac este vicepreședintele clubului sportiv Dinamo București, dar și al Federației Române de Tenis. În cadrul rubricii „VIP-uri, despre Cluj!”, fostul tenismen ne-a povestit despre cele mai frumoase amintiri pe care le are cu orașul de pe Someș și despre planurile sale de viitor.
Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?
George Cosac: În perioada când eram sportiv. În 1984 când am devenit pentru prima oară campion la juniori, în proba de dublu. Am venit la o competiție sportivă. Sigur că terenurile erau, dacă nu mă înșel, la Constructorul, undeva. Pe timpul ăla era în afara orașului. De atunci s-a extins foarte mult orașul. Și locuiam undeva în centru și aveam posibilitatea să parcurg tot acel drum, să urmăresc, să văd exact, să mergem în centru, să mergem să mâncăm.
Reporter: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți despre Cluj?
George Cosac: Aici, dacă îmi permiteți, cred că omul sfințește locul și, când mă refer la acest proverb, mă gândesc la domnul Boc care a reușit să realizeze o zonă sportivă, zona Stadionului și zona Sălii Polivalente, de excepție. Având această infrastructură, din momentul în care am devenit președintele Federației Române de Tenis, majoritatea competițiilor importante, sau mai bine zis, cele mai importante competiții de tenis, le-am programat la Cluj. De ce? Pentru că am avut o susținere deosebită pentru care îi sunt și îi rămân recunoscător domnului primar și întregii sale echipe. Vreau să vă spun că toate echipele care au venit la Cluj, la vremea aceea Cehi câștigaseră de 5 ori la rând Cupa Federației, deci era campioana mondială. A venit Germania, a venit Elveția, toate, împreună cu conducerile lor, au rămas extrem de impresionate de nivelul Clujului, de ce au găsit la Cluj și, mergând mai departe către sport, de atmosferă, de infrastructură, de absolut toate condițiile care le-au fost puse la dispoziție.
Într-una din discuțiile cu o persoană din conducerea Federației Germane, fost jucător profesionist de polo, căsătorit, era cu o doamnă cu titlu nobiliar, mi-a spus la un moment dat la dineul oficial, zice: „domnule, înainte să vin la voi, (bineînțeles că venise cu un avion privat, ca și echipa Cehiei, deci puneau foarte mare preț pe această întâlnire și au încercat să își asigure toate condițiile, să nu fie deranjați, să nu cumva să piardă foarte mult timp prin aeroporturi și așa mai departe). Revenind la acest domn, zice: „Domnule, înainte să vin aici, toți prietenii mei (sigur, din înalta societate, așa cum am zis, erau cu titlu nobiliar) au spus: „unde te duci tu la Cluj, acolo în Africa?” La care el zice: „Da, domnule, mă duc să văd cum e acolo în Africa, la Cluj.”. Și zice: „Domnul Cosac, credeți-mă că am ieșit cu soția în centru. Eu sunt fan cheescake, soția e fan ștrudel cu mere și înghețată. Ne-am așezat pe o terasă, am luat câte o porție. De excepție, nici în Germania, acasă, nu le mâncam așa. Am mai comandat câte o porție. Ne-am plimbat prin centru, nu ne-a atacat nimeni. Am venit în zona stadionului, în parc, am vizitat centrul.” Zice: „domnul Cosac, Clujul nu e Africa și o să mă duc acum acasă să le spun prietenior mei: domnilor, mergeți și vizitați Clujul, că nu este nicio deosebire dintre acest oraș minunat din inima Transilvaniei și Germania, și terminați cu această concepție greșită că Clujul, România, sunt Africa.” Deci, asta este o poveste impresionantă care m-a marcat de-a dreptul, desigur spusă de un om cu titlu mobiliar.
O a doua poveste, la un dineu oficial, când Heinz Gunthardt, care mulți ani a fost numărul unu în linie la dublu și care de foarte mulți ani este căpitanul echipei Elveției, la dineul oficial a spus: „Domnilor, vreau să vă aduc toate muțumirile mele și ale echipei, că de când jucăm, și sunt mulți zeci de ani de când reprezint Elveția și la Cupa Federației și al Cupa Davis, niciodată nu s-a întâmplat să beneficiem de o asemenea ospitalitate și să întâlnim asemenea condiții deosebite.” Deci, iată că federația, împreună cu autoritățile locale, cu toată echipa de acolo din Cluj, cu publicul minunat care a oferit acea atmosferă, au reușit să impresioneze două dintre cele mai puternice națiuni din lumea tenisului și două dintre cele mai dezvoltate națiuni din Europa. Au fost niște evenimente care mie, sicer să fiu, mi-au lăsat urme adânci în suflet, când am auzit aceste vorbe frumoase din partea unor oameni deosebiți, aș putea spune.
Reporter: Un eveniment care v-a marcat și al cărui protagonist sunteți dumneavoastră?
George Cosac: Am o amintire din Cluj. La un moment dat, în 1995, începea circuitul de patru turnee, organizat în România, turnee satelit. La Cluj era primul. În primul meci, îmi aduc aminte și acum, jucam împotriva unui amic mult mai tânăr, Raicea Răzvan. Am fost condus cu un set 5-3 și patru de zero, deci a avut trei șanse să câștige meciul, am reușit să câștig acel meci și de acolo am câștigat toate cele 4 turnee la simplu și dublu, devenind al doilea jucător din istoria satelitelor la vremeaa aceea care reușea într-o competiție de acest gen să câștige toate cele patru turnee la simplu și la dublu. Deci, practic, Clujul îmi va rămâne în amintire ca orașul în care, pot spune, am spart gheața și am reușit una dintre performanțele mele importante obținute în tenis.
Reporter: Cum a fost perioada de pandemie pentru dumneavoastră?
George Cosac: În această perioadă am fost președintele clubului sportiv Dinamo București. Și, în această perioadă, 60 spre 70% din personalul clubului, angajați, personal contractual, din care și sportivi, au fost obligați să meargă să susțină jandarmii și sportivii din stradă. Cei care nu au fost nevoiți să meargă să susțină am rămas la club, deci, practic, noi am avut o activitate continuă. În permanență a trebuit să ținem legătura cu Ministerul Afacerilor Interne, erau diferite activități, era o mentenanță de făcut la club. Clubul sportiv Dinamo se întinde pe aproape 16 hectare, deci este foarte mult de lucru, este o bază sportivă enormă și, practic, eu mi-am desfășurat activitatea zilnic aici, sigur, respectând normele și condițiile impuse de perioadă.
Sportivii clubului Dinamo, fiind angajați în cadrul MAI, au mers și s-au alăturat echipelor care formau diferite filtre sau știu și eu, ce aveau de făcut pe acolo. Poate ați văzut că au fost diferite emisiuni în care au fost intervievați Larisa Iordache sau căpitanul echipei de Handbal, Dan Savenco sau foști mari sportivi sau antrenori. Deci, practic aceasta este dorința sportivilor care își doresc ca după finalul carierei sportive să urmeze o carieră în cadrul MAI, să devină polițiști.
Reporter: Cum credeți că va rezista industria sportului după pandemie?
George Cosac: Foarte greu. Aici îmi este teamă. Dacă astăzi avem așa, o speranță sub acest imbold al împrumuturilor, că vedem zilnic în mass-media că sunt tot felul de împrumuturi și de încercări disperate de a susține economia, de a se redresa economia, sigur, prin aceste împrumuturi și investiții. Eu cred că industria sportului va fi extrem de afectată și cred că va fi mai afectată începând de anul viitor, deci, anul acesta cred că încă vom avea acel impuls de la începutul anului. Vă spun asta pentru că, citind în mass-media că echipe foarte mari din baschetul american au redus salariile, bugetele s-au schimbat, modificat, micșorat, echipe serioase de fotbal au redus salariile, deci, iată că pe toate continentele sau în toate zonele în care sportul este cu adevărat o industrie a banului, dacă îi putem spune așa, această pandemie și-a pus amprenta și cred că și toată situația economică, și sportul vor avea de suferit.
Reporter: Ce planuri aveți de viitor?
George Cosac: La Federația Română de Tenis avem două obiective foarte importante legate de infrastructură, este vorba despre sala cu 6 terenuri acoperite, cu cămin, cu cantină, cu centru de recuperare care în sfârșit a primit avizul după 5 ani de zile și a început demersul cu scos la licitație, studiu de fezabilitate și așa mai departe. Și un alt centru este Tenis Club, demolat de Ceaușescu în vara anului 1989, proiect pe care îl demarăm împreună cu primăria Sectorului I.
Și, desigur, iată că după ani întregi de procese, Federația Română de Tenis va fi înscrisă și va reuși să primească finanțare, astfel încât, toți sportivii prinși în locurile naționale vor începe să fie susținuți mai mult decât până acum, astfel încât să încercăm să creăm noi campioni care să ducă mai departe performanțele realizate în ultima vreme de Simona, Sorana, Irina, Monica, Horia, Florin, Marius Copil și de toți ceilalți.
Reporter: Va deveni tenisul un sport mai accesibil financiar?
George Cosac: Un junior are nevoie de foarte mulți bani ca să ajungă să facă performanță. Dacă Federația ar trebui să ajute toți sportivii să își facă un calendar sportiv internațional, cu siguranță, banii pe care îi vor primi de la sponsori sau de la Ministerul Tineretului și Sportului, sau de la COSR, cu siguranță banii nu vor ajunge. Un junior între 14 și 20 de ani are nevoie între 60.000-100.000 de euro ca să poată să meargă mai departe. Dacă ai câteva loturi de copii, este aproape imposibil să le susții întreg calendarul competițional. Și atunci, federația vine și susține o parte din calendar.
Am avut o perioadă extrem de grea. Gândiți-vă că în ultimii trei ani, federația nu a primit niciun ban de la Ministerul Tineretului și Sportului, fiind în proces cu trei cluburi care au sabotat și boicotat cu adevărat această federație, din diferite interese personale.
Desigur, tenisul ne-a educat, ne-a format ca oameni și noi suntem datori să încercăm să dăm ceva înapoi acestui frumos sport.