Avocata Ioana Ilieș a acceptat invitația noastră de a discuta despre litigile dintre soți în momentul în care decid să încheie căsnicia. Ioana Ilieș profesează de 15 ani ca avocat specializat pe dosare civile, mai ales litigii de familie. Am discutat cu aceasta despre procesele de divorț, ordonanțele președințiale cerute de părinți și impactul pe care aceste proceduri îl au asupra copiilor. La rândul ei a trecut prin procedura de divorț și s-a specializat pe conflicte între soți care doresc desfacerea căsniciei.
Mihaela Trif: Ce însemnă un proces de divorț într-o instanță din România?
Av. Ioana Ilieș: Într-o instanță din România, în momentul în care se ajunge la procesul de divorț, din păcate, nu lucrăm cu niște hărtii, lucrăm cu oameni care au o poveste de viață. Este adevărat că uneori suntem tentați să ne raportăm strict profesional, sec, la un temei de drept despre divorț, dar dacă este să forăm puțin în profunzimea problemei ne dăm seama că asistăm și la niște destine sfărmate. La niște destine care în momentul în care se sfarmă afectează inclusiv destinele celor mici, care de cele mai multe ori sunt implicați. Inevitabil și copilașii suferă în urma desfacerii căsătoriei dintre părinți și procedura, că este în instanță, că este pe cale notarială, afectează în plan emoțional pe toată lumea.
Dacă ar fi să mă întrebați cum ar fi mai potrivit să se realizeze un astfel de demers, din punctul meu de vedere aș merge pe calea notarială, având în vedere faptul că este mult mai rapidă și cu costuri mai reduse. Nu mă refer doar la cele financiare, când vorbim despre un divorț costurile sunt mai mari pe plan emoțional. Practic, în 30 de zile termini procedura.
Mihaela Trif: Cum se întrepătrunde ordonanța președințială în procedura de divorț? Se formulează înainte de a depune actele pentru divorț sau în paralel?
Av. Ioana Ilieș: În momentul în care formulăm o cerere pentru emiterea unei ordonațe președințiale trebuie să avem o acțiune de fond introdusă la instanță. În momentul în care formulăm o ordonață președințială, instanța va dispune în mod provizoriu, de obicei cu privire la domiciliul minorului, o tutelă. Părinții divorțează, dar copilul rămâne al amândurora. De foarte multe ori bătălia se dă nu neapărat pe divorțul dintre soți și pe culpa acestora, cât pe persoana cu care copilul rămâne să locuiască. Într-adevăr sunt situații în care această ordonanță președințială se soluționează foarte repede, amânare pronunțării se poate realiza doar pentru 24 de ore, iar motivarea hotărârii pe cel mult 48 de ore, dar în practică se depășește uneori termenul. Sunt situații în care trebuie administrat un probatoriu amplu, iar ordonanța care ar trebui finalizată la un termen, se finalizează la cinci-șase termene. În acest contex, ordonanța președințială, chiar dacă durează până la eliberare, reprezintă un temei până la soluționarea procedurii de divorț care are ca scop și soluționarea definitivă a tutelei.
Mihaela Trif: Cât de eficientă este acestă procedură? Întreb gândindu-mă la următoarea ipoteză: domiciliul este stabilit temporar la unul dintre părinți, iar pe parcursul procesului se dovedește că minorului îi este mai benefic să locuiască cu celalalt părinte.
Av. Ioana Ilieș: Având în vedere caracterul provizoriu al ordonanței președințiale, aspectele pot fi reluate și analizate în cadrul procedurii de divorț. Într-adevăr, chiar dacă se hotărăște prin ordonață că minorul va locui la unul dintre părinți, dacă pe parcursul procesului se va constata că în interesul minorului acestuia este ca domiciliul să fie la celălat părinte, acest lucru se poate schimba.
Mihaela Trif: În momentul în care un părinte, obligat de instanță să respecte un program de vizită și să achite o sumă lunară cu titlu de pensie alimentară, dar nu o face, cât de dificil este să-i impui acestuia executarea deciziei judecătorești fără ca minorul să fie afectat?
Av. Ioana Ilieș: În momentul în care ajungem în litigii de familie, minorul este inevitabil afectat. Se întâmplă în foarte multe situații ca unul dintre părinți să nu își respecte obligațiile finaciare. Atunci se pune în executare ordonanța fără somație. Dacă nu se remediază problema se ajunge la formularea de plângeri penale, având în vedere abandonul de familie. Aceste proceduri, din păcate prelungesc litigiile existente, dar uneori sunt extrem de necesare.
Mihaela Trif: Ce înseamnă un divorț din punct de vedere al probelor pe care părțile le prezintă în instanță?
Av. Ioana Ilieș: În situația în care nu se merge pe acord și discutăm de culpa unuia dintre soți se administrează proba interogatoriului, cea a audierii martorilor, unde prin excepție intră și rudele, inclusiv părinții părților, care în mod normal se situează la grad interzis, iar în alte procese civile aceștia nu sunt audiați în calitate de martori din cauza subiectivismului. Sunt foarte utile și înscrisurile. Vorbim în același timp de probe video, înregistrări audio. Sunt situații variate, practica uneori ne surprinde și trebuie să ne adaptăm, incusiv la probatoriul administrat în instanță.
Mihaela Trif: Ce rol are DGASPC-ul într-un proces de divorț?
Av. Ioana Ilieș: Să știți că rapoartele redactate de către angajații DGASPC pot fi considerate probe în instanță, însă nu în mod obligatoriu. Până la urmă instanța decide dacă un astfel de raport este considerat o probă. Personal vă spun, trecând printr-o situație de acest gen, vă spun că nu recomand implicarea celor de la DGASPC, pentru că în momentul în care un părinte face o sesizare la Protecția Copilului împotriva celuilalt părinte, deja copilul este prins la mijloc. Este nevoit să fie dus la audieri în fața inspectorilor de la DGASPC, lucru care se poate dovedi extrem de traumatizant pentru minor, prinde ideea că între părinți există un război și se încarcă negativ și mai mult. Uneori chiar părintele care face sesizarea riscă să își piardă copilul datorită faptului că acesta realizează că procedura îi face rău celuilalt părinte. Teoretic, putem apela la o astfel de instituție, eu una nu recomand asta.
Mihaela Trif: Care este durata medie a unui proces de divorț?
Av. Ioana Ilieș: Foarte greu de spus. Să știți că am avut procese de divorț care s-au terminat foarte repede. Am depus probelele la primull termen de judecată, le-am admistrat la următorul și am finalizat cu celeritate, însă sunt procese care s-au întins pe un termen destul de lung. Mai ales că acum cu pandemia s-au suspendat o perioadă bună termenele de judecată în dosarele de divorț. S-a complicat și procedura cu dovada veniturilor pe ultimele șase luni, unii schimbându-și locurile de muncă sau devenind șomeri. Se dau termene la o lună jumate – două, motiv pentru care unele divorțuri durează până la o sentință finală.
Mihaela Trif: Care sunt criteriile după care o persoană trebuie să își aleagă avocatul pentru o procedură de divorț?
Av. Ioana Ilieș: Având în vedere că vorbim de litigii de familie, din punctul meu de vedere este foarte importantă comunicarea avocat-client, pentru că atunci când lucrezi cu hărtii poți să fii sec, când lucrezi cu oameni și problemele lor de viață, trebuie să empatizezi. Trebuie să existe o limită între profesionalism și empatie, într-adevăr. Avocatul trebuie să fie cerebral și să susțină interesele clinetului, iar în același timp să îi fie alături emoțional. Trebuie să mărturisesc că am citit o glumă la un moment dat: „un avocat înțelege cel mai bine procedura de divorț, când trece prin ea”. Să știți că așa e. Dar nu numai procedura de divorț, ci înțelegi cum e să te situezi de partea cealaltă a baricadei, când e problema ta de viață cea care trebuie tranșată. Atunci am început să îmi înțeleg mai bine clientele care veneau și îmi spuneau „nu pot să cred că mi se întâmplă una ca asta”.
Odată ce am trecut și eu prin acestă procedură mi-a dat seama cât de important e să ai un profesionist alături, care te înțelege. Consider că este extrem de importantă legătura care se creează între avocat și client. De aceea, recunosc, nu sunt genul de om care la ora cinci să îmi închid telefonul. Pentru că știu, am trecut prin experiența acesta și stiu ce înseamnă. Astfel că îmi ajut clientele cât pot în acest demers.
Nu înclin spre teoria „te-ai măritat, rămâi măritată”. Nu sunt nici adepta „divorțăm rapid, în secunda doi”.
Familia trebuie să crească, e o luptă continuă pentru o căsnicie fericită, dar există situații în care acest lucru nu este posibil. Chiar dacă rămân căsătoriți, dar copiii trăiesc într-o tensiune permanentă, la un moment dat toată energia negativă este absorbită de către aceștia și se vor manifesta ca atare. Nu este potrivit acest lucru. Chiar dacă este greu ca părinții să divorțeze și să asiști ca un spectator la ceea ce se întâmplă între părinți este bine ca minorul să aibă parte de o atmosferă de liniște și să aibă legătură cu ambii părinți.