Emilian Făgădaru este preot la capela Spitalului de Recuperare Polaris din Suceagu. Munca sa pastorală este una aparte, fiindcă enoriașii săi sunt pacienți, unii în stadiu terminal, alții cu probleme de natură psihologică. Suferința credincioșilor pare a-și fi pus amprenta și asupra preotului care vorbește smerit, alegându-și cu grijă cuvintele pe care pare a le cântări cu evlavie înainte de a le rosti.
În capela sa, în care slujește de o jumătate de deceniu, ne întâmpină cu simplitate și liniște – e un spațiu mic, dar plin de har.
Preotul ne oferă crâmpeie din viața sa lumească și duhovnicească, învățături desprinse din experiența cu cei aflați la finalul vieții sau în tumultul unui existențe pline de suferință:
Ziar de Cluj: Ce înseamnă pentru dumneavoastră credința?
Preot Emilian Făgădaru: Credința pentru mine a fost un punct de atracție pe care nu poți să-l explici. Pur și simplu știi la un moment dat că ai vrea să urmezi cursurile școlii de teologie, că vrei să devii preot. (…)
Ziar de Cluj: Acum sunteți preot și la Mera și slujiți și în capela Spitalului de Recuperare. Care este diferența între cele două locuri? La Polaris aveți enoriași numai pacienți.
Preot Emilian Făgădaru: Misiunea, practic, este aceeași – administrarea Sfintelor Taine, slujirea la Sfântul Altar este deopotrivă pentru amândouă cazurile. Însă, în cadrul unui spital parcă latura aceasta a suferinței dezvăluie în om mai multe trăiri. Sau, atunci, în cadrul suferinței, el încearcă să se cunoască pe sine mai bine, are întrebări mai multe. Are nevoie de această latură spirituală. Polaris Medical, ca spital de recuperare, este fondat pe modelul unui tip de recuperare holistică, psiho-somatică, trup-suflet. Colegii psihologi, psihiatri, atunci când văd că au o problemă cu adevărat care are la bază niște trăiri mult mai profunde, de natură spirituală, apelează cu încredere și îmi spun colegial: „Părinte, haide că trebuie să ai o discuție cu acest pacient!”
Activitatea mea în cadrul Polaris Medical a început odată cu inaugurarea, care a avut loc în 10 septembrie 2015, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitul Andrei, care pe parcursul activității mele din spital mi-a oferit povețe, sfaturi și tot sprijinul de care am avut nevoie, alături de Preasfințitul Episcop Benedict Bistrițeanul, care ne-a făcut și diverse vizite în cadrul spitalului la diferite slujbe, iar capela a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Andrei în data de 1 iulie 2018, cu hramul „Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian”. Le mulțumesc arhiereilor mei și le sărut sfințita dreaptă!
Ziar de Cluj: Cum contribuiți ca preot la ameliorarea unor afecțiuni psihologice, precum anxietatea, atacurile de panică, depresia, stările de burnout? Poate cele mai frecvente afecțiuni, în ziua de astăzi.
Preot Emilian Făgădaru: Într-adevăr, sunt cele mai frecvente. Sunt cazuri care necesită o atenție sporită, în sensul că vin cu un bagaj emoțional, cu o încărcătură emoțională din spate – anumite întâmplări, anumite decepții, anumite conflicte nerezolvate, care, pe măsură ce trec anii, tind să iasă la lumină.
Îmi aduc aminte o discuție cu șeful secției de Psihiatrie, doctorul Mihai Câsu zicea: „Și în oțel, dacă tot dai, se îndoaie sau se rupe.” Psihicul uman nu este atât de puternic pe cum credem noi și trebuie să îi oferim această liniște, acest confort minim. De aceea vine și Sfânta Biserică și atrage atenția asupra anumitor păcate, asupra anumitor greșeli, relațiile interumane cum se derulează, când se derulează.
Ziar de Cluj: Care sunt păcatele pe care le fac oamenii, care pot duce, în final, la o alterare a stării lor psihologice, nu doar spirituale?
Preot Emilian Făgădaru: Mă gândesc, privind retrospectiv, la anumite greșeli pe care anumite persoane le pot săvârși, bunăoară, avortul. Poate aduce, pe viitor, niște stări cu adevărat tulburătoare. Poate nu la vârsta tinereții, atunci când se petrec aceste avorturi. Dar, mai pe urmă, cu siguranță că lasă anumite urme de natură psihologică.
Ziar de Cluj: Ce simt, ce vă spun femeile care sunt marcate, poate după 20-30 de ani după ce au făcut un avort?
Preot Emilian Făgădaru: Părere de rău. În special, este invocat motivul nepregătirii: „Nu am fost pregătită! Nu știam cum să am grijă de el!” Sau, poate chiar a fost o sarcină nedorită. Dar, nota predominantă este aceasta, părerea de rău, chiar cu zdrobire de inimă și care le marchează profund. Și de aceea vine Sfânta Biserică cu toate îndemnurile, cu toate sfaturile de a alege corect, de a măsura lucrurile. (…)
Ziar de Cluj: Pacienții spitalului, cu probleme psihiatrice, vin spre dumneavoastră?
Preot Emilian Făgădaru: Sigur! Și, mai cu seamă, în aceste situații de suferință. Și nu este vorba numai despre pacienții de pe secția de psihiatrie. Atunci, în suferință, îți descoperi adevărata identitate! Atunci îți sunt puse la încercare capacitățile umane. Și atunci te descoperi. Au mult mai multe întrebări, poate cărora nu le vor găsi niciodată răspuns. Nu le putem oferi toate răspunsurile, dar le putem oferi merindea necesară pentru a se liniști, pentru a descoperi răbdarea, pentru a descoperi armonia în viață. Chiar în suferință! Este posibil a-ți asuma soarta așa cum e. (…)
Important este să descoperim această răbdare, chiar în suferință, această liniște a sufletului, pe care nu o poți descoperi în afară de Biserică, în afară de Dumnezeu niciodată. Este prima lecție pe care am învățat-o în acest spital. Parcă atunci, în suferință, chiar dacă nu au fost creștini practicanți cu adevărat, chiar dacă nu au fost apropiați de viața bisericească, de viața liturgică a comunității în care trăiesc, atunci când o anumită suferință le-a marcat viața, cu adevărat s-au apropiat și au rămas pe mai departe. Se petrece ceva. Dumnezeu are pedagogia lui. Și știe, probabil, când să intervină, cum să intervină. Cert este că întotdeauna le potrivește spre bine.
Ați citit doar o parte din interviul filmat de Ziar de Cluj cu preotul Emilian Făgădaru. Interviul complet, în care veți descoperi mai multe detalii legate de trăirile sufletești ale celor puși în grele încercări, îl puteți urmări mai jos: