Ziar de Cluj a stat de vorbă cu un alt profesor de marcă al mediului universitar clujean, conferențiarul Paul Popovici, profesor la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca a Universității Creștine Dimitrie Cantemir. Domnul profesor Paul Popovici și-a ales o specialitate mai puțin cunoscută, dar care începe să se dezvolte și în România, dreptul proprietății intelectuale.
Reporter: Domnule profesor, se știe că în România părinții își doresc pentru copiii lor să ajungă medic, itist sau avocat. Dumneavoastră cum ați luat decizia să urmați dreptul?
Conf. Paul Popovici: Dintr-o întâmplare. A fost o întâmplare care până la urmă s-a dovedit a fi fericită. Eu am vrut să urmez o altă facultate, dar având un eșec la admitere și pentru ca să nu stau un an degeaba, părinții au aflat că s-a deschis o facultate privată la Arad. Ulterior ea s-a denumit Universitatea de Vest Vasile Goldiș. Inițial s-a înființat sub numele Universității Ecologice. Așa că m-am trezit cu arme și bagaje la drept pentru o scurtă vilegiatură credeam eu, doar că atunci au venit să predea la Arad toată elita Facultății de Drept din Cluj-Napoca și vrei, nu vrei, când ai de a face cu personalități excepționale, când ai de-a face cu oameni de o integritate morală deosebită care știu să imprime pasiunea lor în ceea ce fac, te molipsești.
Reporter: Ați finalizat Dreptul și v-ați îndreptat apoi spre Facultatea de Teologie. De ce așa o schimbare totală a specializării?
Conf. Paul Popvici: Nu a fost vorba de o schimbare totală de specializare, a fost vorba până la urmă de asumarea unui fel de tradiție. La mine în familie au mai existat persoane care au urmat Facultatea de Teologie fără ca să fie hirotonite. Era vorba de o deschidere culturală, specială pe care ți-o dau limbile clasice, limbile așa-zise moarte, care nu sunt deloc moarte pentru că ele contribuie foarte mult la dezvoltarea intelectului din punctul meu de vedere, greaca, latina, ebraica. Așa că nu a fost ceva cu totul ieșit din tipare sau o schimbare de paradigmă pentru mine fiindcă eu mi-am continuat mai departe drumul început în drept.
Reporter: Predați la Cluj, profesați ca și avocat la Arad, cum reușiți să vă faceți timp pentru toate aceste activități?
Conf. Paul Popovici: Mai puțină avocatură. Predatul constituie până la urmă activitățile de predare îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Se pot împăca din această perspectivă a unei dinamici în care practica este mai rezervată.
Reporter: Mai există interes pentru studenți să vină la Drept?
Conf. Paul Popovici: Eu cred că există și va exista mereu pentru că până la urmă o societate bună, rea are nevoie de justiție, se bazează pe ea. Chiar și societățile totalitare s-au bazat pe actul de justiție, sub o altă formă, sub un alt fond, dar a fost nevoie de personal pentru activitățile acestea. Într-o societatea democratică este nevoie de oameni care să se implice în aceste activități. Dar nu vin doar cei care doresc să profeseze în materie juridică ci vin și cei care au studiat științele economice și vor să se dedice afacerilor la un nivel înalt și aceste cunoștințe de drept nu fac altceva decât să le deschidă o perspectivă mai largă asupra business-ului. Vin și medici, și ei interesați de chestiunile de malpraxis și de problematica juridică. Sunt studenți din diferite categorii socio-profesionale.
Reporter: Povestiți-ne despre pasiunile dumneavoastră. Știu că scrieți în reviste juridice și sunteți un fan al muzicii clasice
Conf. Paul Popovici: Aici cred că mai mult mi-aș aplica, aproape ca o sancțiune, acea idee, acel dicton ”Publish or perish”. Sunt nevoit prin natura profesiei mele de cadru didactic să public, e o obligație de serviciu. Dar în ceea ce privește muzica clasică, da, îmi place muzica clasică foarte mult. E o pasiune pe care mi-a descoperit-o sau redescoperit-o, depinde cum privim lucrurile, regretatul meu profesor din liceu Pavel Petroman care își ținea la un moment dat anumite ore pe muzică simfonică și atunci vrei nu vrei te izbește un Bach, un Beethoven, un Mozart.
Reporter: V-ați specializat în dreptul proprietății intelectuale. Cum este să aperi drepturile de proprietate intelectuală într-o țară în care totul se piratează?
Conf. Paul Popovici: Nu totul se plagiază. Sunt lucruri care nu se pot plagia, bunăoară se contrafac. Nu cred că lucrurile stau atât de rău, nici foarte bine. E o chestiune de educație. Materia este relativ nouă, nu are o tradiție înrădăcinată în facultățile noastre de drept. Disciplina în sine este una modernă, nu are tradiția dreptului civil, a dreptului penal, a dreptului administrativ sau a altor ramuri de drept. E interesant pentru că domeniul este în plină expansiune la noi și nu numai la noi.
Reporter: Cât de mult a înțeles societatea românească faptul că trebuie să plătească pentru muzică sau filme? Platformele de tip Netflix i-au mai disciplinat?
Conf. Paul Popovici: La această întrebare îmi este greu să răspund pentru că nu am datele necesare și suficiente. Probabil, fiecare își are rostul său în educarea publicului în respectarea dreptului. Câți nu trec strada pe roșu și cu toate acestea nu poți să îi tragi la răspundere pe profesorii care predau dreptul contravențional pentru aceasta.
Reporter: Sunteți un om activ, cum v-ați adaptat în pandemie când activitățile tuturor au fost reduse?
Conf. Paul Popovici: Cum s-a putut, cu limitările de rigoare. Am încercat să îmi susțin cursurile online, dar nu e același lucru nici pe departe. E o diferență la fel de mare ca între o înregistrare a unui concert și participarea la un concert live. E o foarte mare diferență, de atmosferă în primul rând.
Reporter: Cum credeți că vor fi afectați studenții și profesorii dacă anul universitar va începe în toamnă tot în online?
Conf. Paul Popovici: Este într-adevăr provocatoare această ipoteză. Eu sper să nu se întâmple. Noi, cadrele universitare care predăm discipline teoretice, putem să acoperim mai bine această situație. Problema majoră se pune acolo există lucrări practice, unde există noțiunea de sunet, de culoare. De unde știu eu că bunăoară culoarea pe care ne-o relevă monitorul e calibrată la mine și la el și e aceeași, sau sunetul. Sau cum să-l învăț să țină o pensulă sau un arcuș. Perspectiva noastră a celor care teoretizăm e facilă, a celor care au chestiuni practice e mai grea. Nu cred că există o soluție, cel puțin în momentul de față.