Rareș Bogdan a câștigat lupta cu Adrian Veștea pentru postul de prim vice-președinte PNL.
Matematica politică este curvă fix ca și politica. Unu plus unu nu fac niciodată doi. Că intervin negocierile.
Cea mai simplă negociere a fost pe rezultatul obținut de Ludovic Orban la alegerile de sâmbătă: aproape 40% din numărul de voturi. Și faptul că, imediat după aflarea rezultatului, a părut că Orban și-a luat jucăriile și a anunțat că-și depune mandatul de președinte al Camerei Deputaților în mâna noului președinte ales ”luni, la prima oră”. Plus că ”a rupt pactul” cu președintele Klaus Iohannis. Zici că era Traian Băsescu care a zis: ”adio PDL”, imediat ce a aflat că pupila lui, Elena Udrea, a luat-o în freză și nu a câștigat președinția în fața lui Vasile Blaga.
Dar Orban n-a demisionat decât o seară – nițel mai mult decât a țopăit Mircea Geoană crezându-se președintele României.
Și-acum intervine calculul politic.
Ludovic Orban știa că are să piardă. Ludovic Orban nu știe să piardă – a demonstrat-o și sâmbătă, prin ceata de haidamaci care a urlat pe tot parcursul Congresului și prin toate atacurile ad hominem la adresa colegilor de partid și a binefăcătorului lui (fără de care nu ar fi ajuns premier niciodată), Klaus Iohannis.
Dar nu a fost decât zgomot de fond.
Știind că pierde, l-a endorsat pe lista de prim vicepreședinți pe Adrian Veștea, băiatul de la Brașov cu cea mai vizibilă trecere ca om care controlează parlamentari ai PNL în Șparlamentul României.
Ori, ce avem noi la ora actuală în acest Șparlament: două moțiuni de cenzură la adresa Guvernului Cîțu – una depusă, alta pe țeavă. Și un președinte de Cameră a Deputaților, declarat demisionar, într-o situație precară pentru PNL pentru a păstra această funcție în situația în care nu se mai știu majoritățile. Și mult joc de gleznă din partea celor care ar șantaja niște acces la banul public (PSD), dar care nu ar vrea să se vadă asta, ca să nu-i taxeze propriul electorat, și cei care le-ar facilita acest acces (PNL), dar tot pe ascuns, ca să nu-i taxeze propriul electorat și să nu dea apă la moară celor de la USR PLUS, măcar până îl aleg pe Dacian Cioloș ca președinte (că cu el s-ar mai putea negocia – mă rog, cu sponsorii lui, dar cu Barna, cică ba).
Dar, duminică, de cu de dimineață, Ludovic Orban își nuanțează demisia: „Nu vreau să vină Ciolacu la conducerea Camerei”.
Adică (citez): „Eu sunt un om de onoare şi un om de cuvânt. Am spus că îmi dau demisia luni dimineaţa la ora 9.00. Preşedintele PNL va avea demisia mea la dispoziţie cu posibilitatea de a o înainta când consideră că există posibilitatea refacerii majorităţii şi câştigării funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor de către PNL cu un alt candidat. Dacă eu îmi depun demisia la Cameră luni, marţi sau miercuri se organizează alegeri pentru funcţia de preşedinte al Camerei. Cum e situaţia în Camera Deputaţilor astăzi şi în Parlament în general, ca urmare a crizei politice provocate, există riscul major ca PNL să piardă poziţia de preşedinte al Camerei. Eu sunt membru al PNL şi obiectivul meu este ca şi după ce demisia mea va intra în vigoare, funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor să rămână unui deputat al PNL”.
Bla-bla-bla.
#Echipacâștigătoare avea în vedere o negociere cu Adrian Veștea. Să-l lase să câștige o funcție de prim vicepreședinte pentru a smulge aripile fluturelui Ludovic Orban în cazul în care acesta ar fi vrut să zboare din floare în floare. Este motivul pentru care Veștea, spre deosebire de restul #echipeiOrban, nu a renunțat la candidatură.
Dar, vă întreb: dumneavoastră într-o situație precară în care nu știți care este viitorul, doar îl intuiți bazat pe discuții (poate câștigă Cioloș, poate nu), ce ați fi preferat: 20 la sută din aproape 40 la sută, sau cele aproape 40 la sută?
Este motivul pentru care Veștea a luat-o federal în freză de la chiar cel căruia i-a fost fidel o singură zi.
Iar Rareș Bogdan s-a ales cu funcția de prim vicepreședinte – deși nimic nu-l recomandă.
Nimic nu-l recomandă? Pardon! Aș fi bou să nu remarc că Rareș Bogdan este în poziția bună a nebunului care ține în frâu regina Boc care ar putea să dea un mat prea rapid jocurilor regelui Klaus Iohannis.
Cum vă ziceam, în matematica politică, NICIODATĂ, unu plus unu nu fac doi.
Și, gata!