Potrivit unui studiu întreprins de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, prezentat luni, 7 noiembrie, în cadrul dezbaterii regionale privind „Analfabetismul funcțional în Romania” (dezbatere care a avut loc la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), aproximativ 42% dintre copiii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional, acest procent reprezentând dublul mediei europene.
Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial. (ro.wikipedia.org)
În cadrul evenimentului, organizat în cadrul proiectului ”România Educată”, Ligia Deca, consilier de stat în Departamentul Educație și Cercetare din Administrația Prezidențială, a explicat:
„Este un număr absolut nepermis de mare de tineri care finalizează școala fără ca ceea ce au acumulat în școală să le permită să funcționeze în societate. Acest lucru ne conduce la ratarea șansei ca educația să reprezinte un factor de împlinire personală, dar și un vector de mobilitate sociala. Media europeană este de 20%, cu o țintă de sub 15%, până în 2020. Noi, la 42%, nici măcar nu puteam tinde spre așa ceva, într-un timp atât de scurt, așa că, în primul rând ar trebui sa avem o definire a fenomenului. Rata abandonului școlar este de 19%, în condițiile în care ne-am asumat, ca țară, un nivel de 11%, doar că a merge la școală nu este suficient și mulți copii vin degeaba la școala.
Încercăm să identificăm problema. Încercăm să vedem de unde poate să vină o strategie în acest sens. Având în vedere că încă nu avem o definiție acceptată la nivel național, este greu să spunem câți bani alocăm acestei probleme. Nu putem măsura nici măcar ce intervenții se fac”, a declarat Ligia Deca, conform transilvaniareporter.ro.
Conform declarațiilor lui Sorin Spineanu-Dobrotă, Șef Serviciu Examene și Evaluarea Manualelor din cadrul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, cauzele acestui fenomen ar avea legătură cu modalitatea de predare a anumitor materii în ciclul gimnazial și liceal:
„Nu aș vrea să spun la modul general că principala cauză este calitatea sistemului educațional românesc, ci modul în care încă se predă. Profesorul transmite cunoștințe și atât. Sunt multe cunoștințe, sunt profesori care nu știu să citească, există frică din partea profesorului de a da elevului ocazia să creeze și nu în ultimul rând faptul că în special la liceu, nu se face disciplina de studiu, ci știință […] Eu predau și economie, la liceu, și dacă le cer să îmi dea definiția pentru viteza de rotație a banilor, care e o definiție foarte complexă și urâtă, din 10 elevi, 11 știu să reproducă definiția mai bine decât o fac eu. Dar dacă le cer să dea un exemplu simplu, elevul nu știe să facă acest circuit și nu înțelege, deși el știe definiții, clasificări, vorbește în sintagme și știe eseuri la Limba Română”, a declarat Sorin Spineanu-Dobrotă, citat de transilvaniareporter.ro.
Valentin Cuibus explică posibilele cauze și identifică soluții pentru analfabetismul funcțional întâlnit în rândul adolescenților
Ziar de Cluj a discutat cu inspectorul școlar general, Valentin Cuibus, care a explicat cât de real este acest procent de 42% al analfabetismului funcțional, dacă se regăsește la nivelul județului Cluj, care sunt cauzele acestui fenomen, indiferent de procentul real, și care ar putea fi soluțiile:
„Și eu am fost la dezbaterea respectivă, care a fost organizată de Președinție și unde s-a lansat cifra aceasta. Eu nu știu care este sistemul lor de evaluare. E greu să spun că nu e o cifră reală pentru că nu știu cum evaluează ei. Dar, dacă iei practic cifra de elevi, raportezi la numărul celor care abandonează într-un moment sau altul, cei pe care îi pierdem pe parcurs, cei care nu se mai regăsesc în clasa a IX-a de învățământ obligatoriu ș.a.m.d., atunci cifra este mult mai mică. Nu am date cum evaluează, la ce se raportează ei. Pentru că depinde ce pretenții ai. Dacă tu îi pretinzi respectivului copil să facă un eseu pe o temă anume și să interpreteze niște date, s-ar putea copiii respectivi să nu știe. Dacă e vorba, cum era la testele PISA, de lectură, de calcule matematice de bază ș.a.m.d., atunci discuția poate fi alta și atunci cred că la nivelul județului Cluj procentul nu se regăsește. Dar nu am posibilitatea să compar datele, deci nu pot nici să spun că cifra e reală. Dar, nu cred, cinstit să vă spun.
Una dintre cauze poate să fie sistemul de predare, dar tu compari niște lucruri, pentru că sistemul de predare în toate țările despre care discutăm e diferit. Și atunci, depinde după cine faci testarea aceasta. Dacă o faci după sistemul de predare din Franța, Italia, Germania, Coreea de Sud sau o faci după sistemul din alte țări. Sistemele de evaluare sunt diferite. Programele de evaluare sunt diferite. E foarte complicat să spui, pentru că nu ai criteriile după care ei fac evaluările, ca să poți să îți dai cu părerea. Eu nu cred să fie procentul atât de mare. Dar, dacă te raportezi la niște pretenții foarte mari, atunci poate fi o cifră reală.
Soluții ar fi multe. În primul rând, ar trebui să stabilești odată ce vrei să faci din învățământ! Ar trebui să stabilești niște politici educaționale pe perioadă medie și lungă de timp, pentru că, în momentul în care tu nu îți stabilești lucrul acesta, în momentul în care este o instabilitate legislativă relativ mare și o instabilitate administrativă, cum s-a spus și în cadrul discuției, că sunt doi miniștri pe an, dacă numărul miniștrilor este foarte mare, ei nu apucă să ia măsurile, chiar dacă au idei bune, chiar dacă vor să le pună în practică. Vine altul, până învață tot ce e de învățat, vine altul ș.a.m.d. Deci, dacă nu este o stabilitate din acest punct de vedere… De-asta eu am spus și că este foarte bine că s-au făcut și concursuri de directori. Bun, nu discutăm de moment! E foarte bine că s-a făcut concursul de inspector general, toate acestea dau o stabilitate în timp, ceea ce e foarte important.
După aceea, evident că programa trebuie modificată! A fost o dezbatere pe programa la clasele de gimnaziu, în primăvara aceasta, și concluzia care a fost? Am rămas la același număr de ore! Deci, trebuia micșorat numărul de ore, trebuia mers pe opționale în număr mult mai mare, copilul să aibă posibilitatea să își aleagă o varietate mai mare de materii (procentul pe care el poate să îl aleagă în momentul acesta e foarte mic, 4-6 ore). Așadar, sunt multe lucruri care ar trebui, dar, în primul rând, ar trebui stabilit care sunt politicile educaționale, unde vrem să ajungem, care sunt obiectivele pe care le avem și care sunt măsurile care trebuie luate. Iar, după aceea, indiferent cine ar veni, trebuie să se țină de ceea ce s-a discutat.
Sorin Spineanu-Dobrotă zicea că sunt situații, nu putea generaliza lucrul acesta [că profesorul transmite cunoștințe și atât – n.r.]. Sunt situații. Și noi, din inspecțiile pe care le avem, avem situații în care încă se întâmplă lucrul acesta. Nimeni nu spune că nu e așa. Dar, cel puțin la nivelul județului Cluj, lucrurile s-au schimbat, cel puțin în municipii și orașe. La țară încă mai sunt situații în care e o prezentare de informații – fiecare, cu cât spune mai mult, cu atâta consideră că e mai bine; e antrenat copilul mult prea puțin se muncește mult prea puțin cu copilul, adică i se dă lui mult prea puțin.
În ceea ce privește sistemul de evaluare, până la nota 5 ar trebui să poată să facă toată lumea, de la 5 la 7, la 8, să fie de dificultate medie, iar de la 8 în sus, care face, acela să știe! Deci, să poată să treacă toată lumea, că discuția aici este, dar, în același timp, nu îi dai 9 unuia al cărui nivel de pregătire este scăzut!
Și situația socială a copilului are un efect. Sunt situații în mediul rural în care copilul e pus la lucru, merge la săpat, bineînțeles că el nu se mai ocupă de școală. Dar nu e acesta singurul motiv. Este și acesta un motiv.
Sunt măsuri care pot fi luate local și noi am luat, de exemplu, niște măsuri care am văzut că au rezultate și au rezultate în rezultatele la examene. De exemplu, noi am făcut un sistem de inspecții foarte strict și inopinat la majoritatea școlilor din mediul rural și nu numai, și din urban, care dă anumite rezultate. Am făcut un sistem de comunicare între profesorii de matematică și română care vor prelua clasa a V-a, cu învățătorii de la clasa a IV-a, așa încât să nu mai existe acel șoc în momentul când copilul trece de la un cadru la mai multe cadre didactice, când trece de la învățător la profesori.
După aceea, sistemul de formare al profesorilor. Am încercat să îi atragem cât se poate de mult în sistemul de formare. Preluarea școlilor din mediul rural într-un fel de coordonare de către școli din mediul urban cu rezultate foarte bune. Acestea sunt lucruri pe care le-am putut face noi și care depind de noi. Dar, de exemplu, am încercat să luăm legătura cu universitățile, să se mărească numărul de ore de pregătire pedagogică. Nu am reușit. Este, fără discuție, o problemă și la nivel universitar. Eu, de exemplu, când am făcut, în anul III și IV, practică pedagogică, trebuia să predai 40 de ore. După cele 40 de ore predate la clasă, mai aveai examenul de încă 5 ore. În timp ce, acum, ei fac 10 ore, în care intră absolut totul! Noi aici iar am făcut niște pași, dar sunt pași pe care i-am făcut noi și care rezolvă parțial lucrurile. Toți cei care sunt debutanți au fost preluați de profesorii mai în vârstă și s-a mers la ei la oră, încă de la început, și li s-au făcut recomandări; nu a vrut cineva să îi controleze în cadrul inspecției, pentru că nu acela era subiectul, ci să le spui ce trebuie să facă, la niște oameni care au venit pentru prima dată. Noi am făcut deja inspecții la toți debutanții de la nivelul județului Cluj.
Soluția este o strategie națională pe termen lung, în paralel cu o stabilitate legislativă și stabilitate administrativă. Eu, în momentul în care m-a întrebat ministrul Cîmpeanu de ce suntem pe locul I, II pe țară, de ce avem rezultate, i-am spus că e simplu: «Uitați-vă câți directori s-au schimbat la Cluj, uitați-vă câți inspectori s-au schimbat la Cluj!» E stabilitate și atunci lucrurile merg bine.
Evident că există și o problemă de finanțare. Finanțarea e o problemă foarte serioasă. Dacă s-ar da 6% din PIB, cât e în lege, atunci s-ar putea asigura necesitățile pentru că problema nu sunt numai salariile, ci și dotările pe care le ai la zona tehnică, la zona de învățământ vocațional, la profesional. Deci, sunt multe probleme. Și salariile, sigur că da, pentru că eu am zis întotdeauna că undeva la 15-20% dintre cei care vin să predea în învățământ o fac pentru că vor asta, pentru că își doresc, pentru că provin din familii de profesori. Iar, în rest, o fac pentru că nu își găsesc altceva mai bun! Din păcate, acesta este adevărul! Că ne place sau nu ne place să o recunoaștem, e o altă discuție! Atunci, normal că ei stau un an, doi, trei, cinci, până își găsesc altceva mai bun, după care pleacă!”