La patru ani de la odioasa crimă împotriva patrimoniului cultural al Clujului, distrugerea cu drujba în numele unui proiect imobiliar a primei Grădini botanice a oraşului, s-au trezit şi clujenii să protesteze în cadru organizat: pe Facebook şi pe „petiţii online”.
Şi asta numai după ce au văzut, cu ochii proprii, ce mizerie arhitectonică li se va livra pe o stradă centrală: un coşciug plantat peste vestigii istorice.
Aici vorbim despre ipocriziile neaoşe ale administraţiei clujene, dar care merg de mână cu cele ale clujenilor. Care clujeni, din 250.000 cu drept de vot, deci şi contribuabili la buget, sunt total neinteresaţi şi pe cine votează (atunci când votează), dar şi cum li se cheltuiesc banii. Există statistici despre această realitate a ipocriziei clujeanului cu „civism” de Facebook. După ce le parcurgi şi faci totalul din câţi la sută participă activ la şedinţele de consiliu local din cei care se declară interesaţi de calitatea vieţii din urbea lor, afli că ai mai multe degete la mâini decât participanţi activi.
„Civicii” noştri sar din proteste în festivaluri urlate sub geamurile spitalelor patru nopţi la rând şi veceversa – şi cu asta basta. De restul „tefelisme” şi multă prostie. Pe degetele de la o mână îi numeri pe cei cu adevărat implicaţi în viaţa urbei. Dar mâna arată ca cea a unui tăietor neglijent de lemne.
Mizeria urbanistică de pe Avram Iancu nu este singulară. Distrugerea vestigiilor arheologice de pe strada Virgil Fulicea, unde funăria lui Boc a aprobat construirea unui ansamblu de birouri îndesat între clădiri pe o suprafaţă de un metru şi o brişcă pătrat, fix peste zona de zid a oraşului care demonstra continuitatea dintre antichitate şi medieval, nu a suscitat interesul „civicilor” clujeni.
A scris Ziar de Cluj despre mizerie degeaba. După „tefeliştii”, loviţi în orgoliul de festivalieri că le arătăm cât de needucaţi şi lipsiţi de empatie sunt cu maţul plin când se distrează la Untold cu bubuituri de noapte pe sub geamurile spitalelor, noi nu facem presă. De unde se vede că ridicarea „la oaste” a „civicilor” se face numai pe umori şi părerisme.
La fel, Ziar de Cluj a scris degeaba cum nişte unii din Maramureş au primit o autorizaţie de consolidare a unei clădiri istorice pe strada Gheorghe Şincai, dar au demolat-o din temelii, cu neruşinare şi sub ochii administraţiei clujene, iar acum construiesc o clădire de birouri acolo. Nimeni n-a vomitat nici un icnet de indignare nici măcar pe Facebook, iar pe cei din funăria lui Boc, inclusiv pe Boc, i-au durut în cot de sesizare.
Când au să se trezească clujenii cu încă un rahat urbanistic în plin centrul Clujului şi au să înceapă să se agite „civic”, va ieşi Boc să mintă că n-a avut încotro, că dracu şi cu lacu. A decis Bucureştiul peste capul lui, ce să zic!?
Arhitectul Şerban Ţigănaş susţine că Boc minte ca pe „Centură”. Citez: “Există două faze foarte clare, pe care nici primarul, nici arhitectul șef nu le-au clarificat: faza de urbanism și cea de autorizație de construire. Responsabilitatea pentru urbanism o are Consiliului Local, întrucât Consiliul Local aprobă planurile urbanistice prin vot. Poate și are tot dreptul să respingă. Nu este obligat să aprobe niciun proiect, chiar dacă există toate avizele, trebuie doar să motiveze. S-ar putea întreba cine și cum a votat în Consiliul Local la acest proiect. Odată obținuți parametri urbanistici reglementați, este mult mai greu să spui “nu” la o autorizație de construire. Autorizația o acordă urbaniștii din Primărie, din subordinea arhitectului-șef”.
Acestea sunt complicităţile administraţiei locale cu urbaniştii săi de cumetrie, dar şi ale societăţii civile cu administraţia lui Boc.
Hotel „Necropol” de pe strada Avram Iancu putea fi oprit de mult dacă nu exista atâta ipocrizie şi, mai ales părerism. Nimeni nu cunoaşte legile, dar toţi sunt experţi.
O întrebare firească în circuitul aprobărilor este: cum s-a făcut întăbularea terenului pe care a existat prima Grădină botanică a Clujului? Cum a devenit „imobiliarul” proprietar pe teren? Că (citez din presa vremii): „Locatarii nu înţeleg cum grădina casei lor a ajuns, acum câţiva ani, să fie proprietatea unei anume Dana Margareta Moraru Pop, care trăieşte în… Geneva, Elveţia, şi care a vândut-o mai apoi lui Dumitru Ghişe.” Cică nici până la ora la care ne agităm noi nu au fost obţinute documentele funciare pentru a fi verificate de autenticitate. Şi-atunci în baza a ce s-au emis autorizaţiile? Pot şi eu să mă duc să obţin să-mi fac o casă peste blocul lui Boc, sau în curtea vreunui vecin?
Dar până să ne plângem de dreptul de proprietate, să nu fim ipocriţi şi să ne aducem aminte ce mizerie era această „curte interioară”, cum arăta ea cu zidul acela scorojit care o încătuşa dinspre strada Avram Iancu, ziduri între care se prăbuşea, în nepăsarea generală, celebra Casă a Călăului peste care cândva, marerel rrrrrromân Funar vroia să ridice un parking.
După ce Casa Călăului s-a prăbuşit şi a fost demolată, în nepăsarea generală, din cauză că devenise cuibuşor de homleşi şi focar de infecţie, cineva a reuşit să se extindă şi peste terenul de sub defuncta casă. Sunt curios cine a fost urmaşul ultimului călău al Clujului şi cum a reuşit să-şi vândă dreptul de proprietate? Ce de muncă ar fi aici pentru un procuror aflat în slujba cetăţenilor, nu al politicienilor!
Un procuror care să ia urma celor două autorizaţii de construcţie date pentru acest buboi arhitectonic: cea cu numărul 1218 din 5 octombrie 2015, prelungită în 16 aprilie 2019.
Şi, gata!