No, că i-a lovit și pe cei de la UDMR înnoirea politică de care se lovește tot politicianul din România măcar la patru ani. Și cum băieții și fetele de la udemereu s-au dâmbovițat temeinic după atâția ani de frecat menta în Șparlamentul României, și înnoirea lor este pe ici, pe colo, dar fără prea multă schimbare.
Cu un an în urmă, tot la Cluj-Napoca, prin înnoire, UDMR ne propunea “Újratervezés”, adică “Reproiectare” sau “Resetare”. Dar a fost să fie o resetare cam ca la shooterele de pe PC-uri: ne-am trezit cu același “erou”, având aceleași aptitudini – UDMR ne-a prezintat unicul candidat și contracandidatul său eroic: pe Kelemen și pe Hunor. Dacă cei din UDMR s-au resetat vreodată, sau s-au reproiectat, au făcut-o devenind mai “mitici” decât bucureștenii, mai combinatori decât Hrebenciuc, Voicu și Cozmâncă la un loc. Fapt consumat.
Duminica aceasta, la Sala Sporturilor „Horea Demian”, UDMR și-a lansat candidații și campania electorală. Cum fac ei la fiecare 4 ani, de ieri și până vor afla cu cine intră la guvernare, se numesc RMDSZ, s-au vopsit în culorile războiului alb-verde și “Nem értem a román”. Apoi vor intra la guvernare ca UDMR și vor fura, românește, ceea ce este de furat. Că înțeleg și ei extrem de bine limba universală a prăduirii banilor publici în interes personal.
Deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Odată cu integrarea europeană, am crezut că se întrevede o ieşire din scenă, pe măsura activităţii de doi bani în contul comunităţii, a unui partid care s-a tranformat din apărătorul minorităţii maghiare în cel al unui unui grup de interese. Dar nu a fost să fie așa: UDMR, din cauza slabei calități a politicienilor din partidele politice românești a reușit să-și prezerve poziția de partid balama și să joace la câte capete le-a cerut satisfacerea interesului personal al liderilor.
În 1992, în catedrala Sfântul Mihail din Cluj-Napoca, a fost elaborată şi aprobată „Declaraţia de la Cluj”, un manifest civic al maghiarimii din România şi nu declaraţia politică a partidului politic denumit UDMR (partid sau asociaţie culturală, nici membrii săi nu ştiu ce e, în schimb, când este vorba să sugă bani și de la bugetul României, această dualitate este foarte benefică).
„Noi, maghiarii ardeleni, suntem uniţi în faţa celor care atentează la identitatea noastră naţională – numai împreună vom învinge” – acesta era mesajul.
Numai că, din 2004, din acest deziderat n-a mai rămas decât disperarea liderilor UDMR reunită sub sloganul: „numai împreună vom învinge”. Unitatea s-a dus. S-a dus pentru că starea de spirit a minorităţii maghiare s-a schimbat între timp, dar liderii marcanţi ai minorităţii maghiare au rămas aceiaşi în toți anii care au urmat.
Liderii UDMR nu au avut nici un fel de dinamică, dar s-au dedulcit la politică dâmboviţeană. În acest context, punerea la conducerea UDMR a unei copii mai tinere a lui Marko Bella (Kelemen Hunor), a venit tardiv și extrem de neconvingător.
De bine de rău, prin participarea la cinci cicluri guvernamentale consecutive s-a reuşit satisfacerea rezonabilă a mai tuturor dezideratelor minorităţii pe care o reprezintă. România a devenit un exemplu la nivel european de rezolvare a problemei minorităţilor – asta în bună măsură şi datorită liderilor Uniunii. Numai că aceştia au ajuns să se complacă în autocontemplarea propriilor realizări atât pe plan politic cât şi pe plan personal. Banii le-au luat minţile şi, faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate. Vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM (și pe unde or mai fi migrat rromânii noștri verzi) împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate?
“Resetarea” de anul trecut a UDMR s-a făcut prin luarea pitei naționalismului de la gura lui Tokes, pentru a se reîntoarce forinții la teșchereaua partidului. Numai că nu este de ajuns. Acest tip de naționalism segregaționist este deja perimat. Așa că de anul acesta am ajuns să ne “salveze” UDMR de București (măcar în discursuri și mesaj de campanie).
„Transilvania e viitorul” este sloganul electoral pe care îl va folosi UDMR în campania electorală şi, pornind de aici, ni se va explica ce înseamnă „Salvăm Clujul (Oradea, Sibiu, Brașov șamd) de Bucureşti”. Adică “Bucureștii” să lase banii produși în Ardeal, “ardelenilor”. O temă falsă.
Așa cum v-am mai explicat, tema ”îmbogățirii” Ardealului după ce îl „salvăm” de București (din păcate nu și de politicienii șpăgari), este o minciună ușor de demontat. Dacă ne uităm pe harta repartizării banilor proveniți din taxele locale, care se duc înapoi către județe și către București, vedem cum cei de la UDMR mint cu nerușinarea politicienilor PSD+PNL. La bugetul Capitalei se întorc 11,2% din taxele plătite de către bucureșteni, la Maramureș se duc mai mulți bani decât se încasează (104,2%), la Mureș, Sălaj, Harghita și Covasna – în medie 80% – asta ca să ne discutăm despre județele în care minoritatea maghiară este semnificativă. La Cluj se întorc 44% din banii colectați. Cum vă ziceam, după ce UDMR va afla cu cine va guverna în următorii patru ani, va uita de toate aceste povești despre “îmbogățirea” votanților săi, așa cum le-a uitat din 1996 încoace de când sunt, permanent, la guvernare. Grija lor principală va fi ca afacerile liderilor să fie salvate pentru următorii patru ani, când se vor organiza, din nou, alegeri.
Între timp, Harghita-Civasna vor fi în continuare poli de sărăcie lucie pentru votanți, dar prilej de îmbogățire fabuloasă pentru toți „chereștoii” UDMR; în rest, prin declarații publice, borfașii lor, chiar și după ce ajung după gratii prin sentințe definitive și irevocabile vor fi declarați “victime politce”.
Căci obsesia vorbitorilor UDMR, pe lângă mincinoasa “salvare”, a fost “prigoana politică și etnică” la care ar fi supuşi membrii Uniunii. Așa am aflat ce nevinovați martiri au fost sacrificați pe altarul Justiției: viceprimarul Clujului Horvath Anna, cercetată sub control judiciar pentru fapte de corupţie, primarii din Secuime, Raduly Robert şi Antal Arpad sau preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, aflaţi în situaţii similare, fostul ministru clujean Nagy Zsolt, care execută o pedeapsă de patru ani de închisoare în dosarul privatizărilor strategice, sau fugarul Marko Attila, dat în urmărire prin Interpol.
În fond, cumva a trebuit să fie periată și Anna Horvath, “gazda” evenimentului, aflată sub control judiciar pentru 60 de zile. Aceasta a fost singura aclamată de întreaga sală ridicată în picioare. Firește, doamna urmărită penal a atacat la baionetă, declarând că UDMR “se luptă în tranșee”. Și, din cauză că sunt “atacaţi din toate părţile şi intimidaţi”, nu trebuie să cedeze.
Așa că Kelemen Hunor a tras concluzia zilei: cei din UDMR rămân și ei “strâns uniți în jurul penalilor”.
„Doamnei Horvath Anna poate că i s-a interzis să-şi exercite mandatul de viceprimar, dar asta nu schimbă nimic, ea rămâne, în continuare, liderul comunităţii maghiare din Cluj, În ultimii ani asistăm la foarte multe atacuri şi acuzaţii nefondate la adresa membrilor comunităţii noastre, Horvath Anna, Borboly Csaba, Raduly Robert, Antal Arpad, Marko Attila, Nagy Zsolt. Dar aceste acuzaţii nefondate, învinuiri, hărţuiri ne întăresc şi mai mult, vom continua lupta noastră. Interesele noastre sunt lezate fără motiv şi, din păcate, instrumentele politice şi-au pierdut puterea”.