În patru ani, doar 24 de clujeni au plecat la tratament în străinătate, pe banii statului. În evidențele Direcției de Sănătate Publică (DSP) Cluj au fost înregistrate, în perioada 2013-2017, 34 de dosare, din care zece au fost respinse. Afecțiunile pentru care au fost aprobate dosarele sunt boli grave care nu pot fi tratate în țară: tumoră vasculară – glomus jugular stâng, carcinom ovarian cu determinări secundare, distonie segmentară facială cu extensie cervicală, anemie aplastică severă, leucemie, ciroză hepatică, stare posttransplant pulmonar bilateral, paralizie facială, leucom cornean etc.
Numărul celor care au reușit să ajungă la tratament decontat de stat este foarte mic în raport cu numărul mare de bolnavi aflați în evidențe. Potrivit datelor transmise de DSP Cluj, anul acesta sunt înregistrați peste 18.700 de bolnavi cu tumori maligne, aproape 6.800 cu ciroză hepatică, aproape 1900 cu insuficiență renală cronică. Din aceste câteva zeci de mii de persoane, sunt șanse foarte mari ca cel puțin o mie să aibă nevoie de tratament în străinătate.
Dai banul înainte și îl recuperezi la un moment dat
Mulți nu ajung să se trateze în alte țări din cauza procedurilor greoaie și din lipsa banilor. Metoda statului de a-și ajuta bolnavii este dificilă și aberantă: pacientul plătește din banii lui tratamentul și abia după aceea primește banii înapoi.
“Este foarte greu să meargă la tratament în străinătate. În primul rând pentru că nu fiecare cunoaște hățișul birocratic din sistemul de sănătate și în al doilea rând, pacienții se confruntă cu o problemă financiară, și anume poți să te duci cu formularul la tratament în străinătate, dar plătești și după aceea îți recuperezi banii, iar Casa Națională de Sănătate decontează la nivelul serviciilor din România, adică cât costă în România. Dacă în străinătate costă mai mult, diferența ți-o acoperi tu ca pacient. Oamenii sunt disperați pentru că până le vine rândul oamenilor la tratament durează luni de zile, mai ales la radioterapie, chiar și în privat. Atunci aleg să facă tratament în străinătate. Mai sunt și alte situații, dar acesta este cel mai concludent exemplu”, explică Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România.
Chiar și medicii recunosc că este greu să trimiți un pacient peste hotare.
„Procedura este complicată pentru că îți trebuie avizul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Direcției de Sănătate Publică, avize birocratice, dar dacă este justificată cererea tot se obține avizul până la urmă, așa cum am reușit noi cu pacienta trimisă în Viena. Procedura de aprobare a dosarului durează câteva luni”, spune Vasile Mureșan, managerul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Leon Daniello.
Dacă nu ai pile și bani, speri degeaba
Potrivit reprezentanților pacienților, totul funcționează pe bază de relații și bani. Dacă nu ai bani nu faci nimic.
“Până să îți completezi dosarul, până să motivezi de ce te duci în străinătate și nu vrei în România, unde ai servicii. Trebuie să strângi argumente, ca să convingi decidenții să îți aprobe acest dosar. Nu se face oricum. De regulă, acest dosar este completat de cei cu situație financiară cât de cât bună pentru a-și permite acest lucru și apoi să își recupereze banii. Oamenii cu bani sunt foarte puțini și ei sunt cei care pot să își completeze rapid și dosarul pentru că au pârghiile necesare. Ei își permit și să aștepte decontarea ulterioară, după ce vin de la tratament”, spune Cezar Irimia.
CNAS are datorii la spitalele din străinătate
Pe lângă cei doi factori care le pun bețe în roate pacienților (banii și birocrația), mai există un aspect care le îngreunează situația: Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a plătit la timp cheltuielile bolnavilor pe care i-a trimis în străinătate și străinii evită să mai primească români.
“Se pare că mai nou nici nu mai suntem primiți în străinătate pentru că suntem rău platnici la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Din câte știu eu, mai sunt aproximativ 17 milioane euro neplătiți la clinica AKH din Viena”, adaugă Irimia.
Un singur pacient trimis în altă țară
În procedeul de trimitere a bolnavului în străinătate sunt prinși și medicii pentru că ei sunt cei care trebuie să facă recomandarea. Vasile Mureșan, managerul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Leon Daniello admite că un singur bolnav a trimis peste hotare.
„Dacă nu există condiții de tratament în țară poate să meargă în străinătate, dar altfel nu are nicio șansă bolnavul să se trateze în altă țară. Statul român nu plătește zeci de mii de euro dacă există posibilitate de tratament în țară. Noi foarte rar am avut pacienți care au mers la tratament în străinătate. Am avut o pacientă care a avut nevoie de transplant pulmonar și am trimis-o la AKH în Viena, acum aproximativ un an. Este vorba despre o doamnă din Marghita, care era în evidența noastră și acum e monitorizată de noi. Costul transplantului a fost de 130.000 euro”, declară Vasile Mureșan.