Din punct de vedere antropologic, distingem in cadrul cuplurilor sexuale aspecte tipologice de o mare varietate, ce exprima natura relatiilor dintre parteneri si caracterul lor. Aceste aspecte ne conduc la afirmatiile, conform carora relatiile psihosexuale dintre indivizi sunt expresia, pe de o parte, a pulsiunilor lor personale, iar pe de alta parte, rezultatul influentelor modelului sociocultural si moral-religios ce normeaza respectivele relatii.
Iata cateva tipuri de cupluri psihosexuale:
Cuplurile ideale sunt legate prin iubire, prin comunicare spirituala, exprima o corespondenta reciproca in stare sa-i uneasca pe cei doi parteneri, care se regasesc unul in celalalt, fiind o intalnire interioara reciproca. Cele mai ilustrative cupluri de acest fel sunt reprezentate de relatia dintre Amor si Psyche, dintre iubire si suflet, precum si cuplurile Philemon si Baucis sau Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana din cultura populara romanaeasca.
Cuplurile care cultiva iubirea sunt cuplurile pure care se cauta, se atrag, lupta pentru a realiza unirea lor. Relatia are caracterul unei iubiri sufletesti profunde si pure, fiecare partener avand o puternica nota de idealizare. Este cazul cuplurilor Orpheu si Euridice si Dante si Beatrice.
Cuplurile aventurii sunt acele cupluri ce se revolta, se supun pasiunilor si lupta pentru a se putea realiza sau a se reface in cazul in care au fost separate. Realizarea acestor cupluri implica lupta, efort, tenacitate, aventura desfasurandu-se in timp. Este cazul cuplurilor celebre Paris si Elena, dar si Ulise si Penelopa. Dorinta se impleteste cu asteptarea, iar partenerii vor trebui sa treaca prin numeroase incercari, veritabile ritualuri de initiere, pentru a se putea intalni si a se uni cu celalalt.
Cuplurile conflictuale sunt cuplurile in care partenerii sunt dominate de sentimente obscure, contradictorii, de gelozie si dorinta de razbunare. Cauza o reprezinta de regula infidelitatea, reala sau imaginara, a unuia dintre parteneri, determinandu-l pe celalalt, considerat ofensat, dezonorat in iubire, sa se razbune, spaland astfel dezonoarea. Este cazul cuplurilor celebre: Hercule si Dejanira, Othelo si Desdemona.
Cuplul cavaleresc este o varianta a cuplului aventurii si e specific relatiilor erotice medievale. Eroul trebuie ca prin virtutile sale sa-si cucereasca partenera dorita pentru care trebuie sa faca orice fel de sacrificiu. Este cuplul ce idealizeaza femeia, chiar cu sacrificiul de sine al cavalerului. Este cazul cavalerilor medievali: Lancelot, Siegfried etc.
Cuplurile tragice sunt cuplurile opuse celor anterioare. Cuplul tragic nu are un conflict intern, ci unul extern, care-i angajeaza pe ambii parteneri. Ei se simt mai uniti prin pericolul care ii ameninta din exterior, dar mai ales prin faptul ca altii se opun unirii lor. Solutia ultima a unirii e moartea, daca viata le este refuzata. Este cazul tragediei cuplurilor celebre de indragostiti care se sacrifica pe altarul iubirii: Francesca da Rimini si Pablo Malatesta, Romeo si Julieta, Eneas si Didona.
Cuplurile restaurate sunt cuplurile damnate si mantuite, in sensul crestin. La baza lor sta un conflict moral legat de violarea puritatii feminine si abandonarea ulterioara a partenerei. Pacatul va fi impartit, iar prin suferinta se va restabili ordinea morala, ca mantuire si restaurare a cuplului. Este cazul lui Faust si al Margaretei.
Cuplurile incestuoase reprezinta formele cele mai dramatice si mai discutate. Ele se caracterizeaza prin incarcarea interdictiei impuse incestului, a relatiilor de endogamie dintre persoanele consangvine, rude de gradul I. Prohibitia incestului reprezinta o evolutie morala si biologica de o exceptionala importanta in istoria umanitatii, iar violarea acestui tabu impus este nu numai o violare a unor legi morale, ci si un delict care are ca rezultat degenerarea rasei, a speciei umane. Legile morale, religioase, social-juridice sanctioneaza aceste realatii. Cele mai cunoscute cupluri incestuoase sunt Oedip si Iocasta, Fedra si Hipolit. Ele au reprezentat o tema extrem de dezbatuta in psihanaliza, dar si o tema majora in antroplolia culturala si psihosexuala.