Cu tupeu, pe neveu, fără licitație, fără o selecție de oferte, în data de 24.07.2006, USAMV Cluj-Napoca a încheiat Contractul de asociere în participațiune nr. 4773 cu SC MODERN FARM SRL, având ca scop “realizarea de către asociat a unor investiții pe imobilele Universității mai jos descrise, exploatarea în interesul comun al acestor investiții și oferirea unei baze materiale pentru activitatea de cercetare și practica studenților universității pe diverse domenii”. După cum am arătat în materialul publicat săptămâna trecută, “administratorul” se înființase ca “sereleu” cu capital social de 200 lei (în echivalentul de atunci) și cu asociat unic, Octavian Buzoianu, cu doar 10 zile înainte de încheierea contractului. Care contract de participațiune s-a încheiat fără o selecție de oferte, în apărarea lor Liviu Mărghitaș, Doru Pamfil și Viorel Poruțiu invocând faptul că la data respectivă nu exista o “obligație legală” în acest sens.
Însă, auditorii Curții de Conturi nu sunt de acord cu această afirmație:
“(…) totuși, gestionarea cu respectarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în administrarea patrimoniului public este o obligație a conducătorilor entităților care gestionează patrimoniul public, prevăzută la art. 3 din OG nr. 119 din 31 august 1999 (republicată) privind controlul intern și controlul financiar preventiv”.
Prin urmare, nerespectând prevederile OG invocate și nefăcând selecție de oferte, “universitatea nu s-a asigurat de faptul că partenerul cu care urma să se asocieze are experiența necesară derulării în condiții de eficiență a activităților în scopul obținerii de profit. Totodată, Universitatea nu s-a asigurat de faptul că asociatul are capacitatea financiară astfel încât să poată realiza investițiile la care s-a angajat”.
Altceva este mai grav și anume abuzul făcut pe proprietatea publică a statului de către decidenții USAMV, instigați, probabil, de către cântecul de sirenă al lui Octavian Buzoianu. Tare am vrea să ne traducă procurorii DNA această concluzie a auditorilor:
“În acest context, Universitatea nu putea să dispună asupra imobilelor, deci nu avea calitatea juridică de a încheia contracte de asociere în participațiune / contracte de închiriere / contracte de concesiune având ca obiect bunuri din domeniul public al statului asupra cărora deține drept de folosință”.
Fiind vorba de proprietatea publică a statului, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Titularul unui drept de folosință nu se poate substitui în asumarea unor decizii legale – lucru de care Mărghitaș și compania fuseseră înștiințați printr-o adresă formulată de către conducătorul Direcției General Juridice din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, referitor la legalitatea contractului de asociere nr. 4773.
Însă nu le-a păsat și au încheiat un non-contract cu Octavian Buzoianu, pe baza căruia acesta a contractat împrumuturi bancare și fonduri europene. Mai mult, și-a permis să afirme că a fost, pe ceva ce nu-i aparținea, artizanul aducerii investiției Nokia la Cluj.
Deci, așteptăm lămuriri de la organele abilitate cu privirea la modul în care s-a încheiat un contract care nu se putea încheia în condițiile legii. Pare a fi vorba despre un abuz făcut de către numiții: Liviu Mărghitaș, fost recor al USAMV Cluj-Napoca, Doru Pamfil, Ioan Groza și Mihai Rusu, foști prorectori, Ioan Rotar, Silviu Apahidean, Gheorghe Mureșan și Vasile Cosma, foștii decani, Vasile Poruțiu, fostul director general administrativ, Valentin Costea, fostul contabil șef și Viorel Apostu, fostul consilier juridic, care au mânărit proprietatea publică a statului în folosul lui Octavian Buzoianu (și familia).
De asemenea, vrem să știm cu de a fost posibil ca un non-contract să stea la baza unui proiect prin care s-au atras fonduri europene. Tot pe baza acestui non-contract Octavian Buzoianu a contractat împrumuturi bancare pentru care a pus la plată și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, conform unui audit al Curții de Contori a României:
Din actele contabile puse la dispoziția Universității, rezultă faptul că asociatul a contractat credite bancare începând cu anul 2007 astfel că la finele anului 2014 soldul acestora era de 5.074.712 lei. Pe lângă acestea, în cursul anului 2013, societatea a fot creditată de asociatul său unic (Buzoianu Octavian) și de SC HOLD INVEST SRL cu suma totală de 5.981.043 lei. Din documentele puse la dispoziție reiese că o mare parte a achizițiilor efectuate în cadrul asocierii (în valoare de 5.181.519 lei) s-au derulat prin SC HOLD INVEST SRL în calitate de furnizor, astfel: animale (bovine și tineret bovin) – 2.283.071 lei; utilaje – 1.960.880 lei; silozuri (inclusiv cheltuieli de montare) – 206.867 lei; porumb siloz – 730.701 lei.
Din parcurgerea actelor contabile puse la dispoziția echipei de auditori a rezultat faptul că au existat cheltuieli de această natură din care exemplificăm: în cursul anului 2012 – cheltuieli de diferențe de curs valutar – 432.209 lei, cheltuieli privind dobânzile – 321.415,46 lei, cheltuieli nedeductibile privind activele cedate – 620.549 lei; în cursul anului 2013 – cheltuieli din diferențe de curs valutar – 310.248,73 lei, cheltuieli privind dobânzile – 254.102,02 lei, cheltuieli nedeductibile privind activele cedate – 372.258,04 lei; în cursul anului 2014 – cheltuieli din diferențe de curs valutar – 154.266,86 lei, cheltuieli privind dobânzile – 510.053,54 lei, cheltuieli nedeductibile privind activele cedate – 149.555,92 lei. În consecință, întrucât la finanțarea investițiilor realizate de asociat (respectiv SC MODERN FARM) dar și a cheltuielilor de exploatare ulterioară a participat și Universitatea prin suportarea cheltuielilor generate de împrumuturile contractate în acest scop, acestea nu pot fi considerate, în totalitate, aportul asociatului.
Și-atunci, investiția din fonduri SAPARD pentru ferma de bovine cu care se lăuda Octavian Buzoianu, în 2008, cum a fost decontată? Pe ce s-au cheltuit banii – care după cum știm au fost fonduri nerambursabile, în conturile cui sunt? Frații Buzoianu și-au mutat banii dintr-un buzunar într-altul, cum s-au făcut selecțiile de oferte în derularea proiectului din fonduri SAPARD? Iată niște întrebări la care așteptăm răspunsuri.
Ne întrebăm și cum de s-au acordat împrumuturi în baza unui non-contract, a unui act lovit de nulitate, așa cum s-a arătat mai sus?
Nu numai că s-a semnat un contract care nu avea cum să fie încheiat conform prevederilor legii, dar și clauzele din cuprinsul acestui non-act sunt abuzive, în favoarea lui Buzoianu și spoliază proprietatea publică a statului. Astfel:
“La încetarea contractului, în situația în care universitatea nu dorește să cumpere investițiile făcute de asociat sau nu se realizează o altă formă de înțelegere între părți acestea se obligă să revină la forma inițială” (art. 8.2) – deoarece aceste investiții trebuiau să fie aportul asociatului pentru care Universitatea nu este obligată să îl despăgubească. După cum bine punctează auditorii, art. 254 din Codul comercial prevede: “Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii”.
Totodată, se poate constata faptul că, în conformitate cu prevederile art. 8.3, Universitatea, în condițiile executării contractului cu rea credință, este sancționată, abuziv, cu plata unor despăgubiri reprezentând dublul investițiilor realizate de asociat, în condițiile în care contractul nu conține clauze care să sancționeze asociatul în condițiile rezilierii contractului din vina sa și/sau din executarea contractului cu rea credință. Mai mult, chiar, se prevede faptul că în situația în care rezilierea se va realiza din motive neimputabile universității (modificări legislative, dispoziții ale forului ierarhic superior) cele două părți trebuie să acționeze, împreună, pe calea contenciosului administrativ pentru ca acest contract să rămână valabil pe toată perioada negociată iar asociatului să îi fie satisfăcute pretențiile de cel ce a generat rezilierea (eventual statul sau ministerul). În consecință, indiferent de condițiile care impun rezilierea, clauzele contractului de asociere sunt favorabile asociatului, acesta fiind despăgubit fie cu dublul valorii investiției, fie cu valoarea pretențiilor ridicate în instanță.
Încheierea de către USAMV Cluj a contractului de asociere în forma în care el a fost prezentat echipei de auditori, și care a fost analizată mai sus, fără derularea unui proces transparent de selecție a asociatului, cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la domeniul public al statului nu este în măsură să asigure beneficii reale Universității care să justifice oportunitatea încheierii sale.
Avem dovada a 10 ani de mânăreli sistematice pe bunurile statului – motiv să recomandăm organelor abilitate să citească cu atenție cum s-a realizat un non-contract cu scop declarat de spoliere a bunurilor aflate în proprietatea publică a statului și să ia măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciilor create și confiscarea foloaselor materiale necuvenite (mobile și imobile) obținute din derularea acestei mânării.