Gabriela Ciot, fostul secretar de stat al Ministerului Afacerilor Externe, și-a anunțat demisia din PSD Cluj după ce și-a luat o țeapă de zile mari: partidul a pus-o pe poziția 6 pe listele Camerei Deputaților. Femeia care s-a implicat în alegerile locale din acest an s-a arătat nemulțumită de faptul că e codașa listei și a demisionat, după 16 ani în care a activat politic. Fostul președinte al PSD Cluj, Liviu Alexa, susține că plecarea Gabrielei Ciot este o binecuvântare pentru filiala județeană.
„Plecarea doamnei Gabriela Ciot este la fel de importantă precum plecarea domnului Nasra din politica mare. Gabriela Ciot n-are niciun drept să se supere pe PSD câtă vreme este o nenorocită de sinecuristă, care a profitat de acest partid, ca să sugă funcții și salarii, gudurându-se, știm noi în ce fel, pe lângă Eugen Teodorovici. Mai ștearsă ca un pahar de apă lăsat în soare, Gabriela Ciot nu a muncit o secundă în organizația de la Cluj cu inima deschisă. Și-a făcut apariția când și când în speranța că va mai hăpăi un post. Plecarea ei din PSD Cluj este pentru mine, un simplu membru, o mare bucurie. Sper să le dea Dumnezu gândul cel bun al plecării din partid și Claudiei Anastase, și lui Secară, și lui Itu, și lui Nasra, măcar să scape filiala de acești nenorociți care au făcut umbră partidului”, a declarat fostul președinte al PSD Cluj, Liviu Alexa.
Într-o postare pe pagina personală de socializare, Ciot expune câteva din motivele care au determinat-o să demisioneze din PSD Cluj. Consideră că a fost naivă atunci când a crezut în meritocrație, schimbare și șanse egale: „Așa s-a întâmplat și de această dată cu întocmirea listelor pentru Parlament”, a spus aceasta, făcând referire că e pusă la mijlocul listei candidaților la Camera Deputaților. Adică cu ZERO șanse de a ajunge în Parlament.
„Știu că nimeni nu este de neînlocuit și că se vor găsi alții mult mai buni, mai determinați și mai curajoși decât mine. Partidul se va deschide și vor urma momente tot mai bune și mai de anvergură! Dar pentru mine, cei 16 ani de activism politic iau sfârșit astăzi. Demisionez din PSD.
Opțiunea mea pentru activismul politic venea ca o completare firească a profesiei de dascăl și a dorinței de implicare în viața comunității. Am aderat la un partid politic din 2004, convinsă că tinerii trebuie să fie responsabili față de investiția pe care societatea a făcut-o în educația lor și că pot reîntoarce această investiție prin lucrurile bune pe care le gândesc si le fac societății.
Mi-am dedicat o bună parte din cei 20 de activitate profesională și politicii (aproximativ 16 ani). Mi-am servit țara cu onoare si devotament în perioada în care am fost secretar de stat pentru afaceri europene la MAE și Reprezentant Special al Guvernului în Parlamentul European și știu că nu puteam realiza aceste lucruri dacă nu aș fi avut și sprijin politic.
Revenind la catedră mi-am dat seama imediat cât mult am sacrificat din cariera mea universitară, dar nu puteam rata istoricul moment al primei Președinții rotative a Consiliului Uniunii Europene. Nu regret nimic!
Am crezut că si la nivel politic meritocrația de care se vorbește atât de mult, șansele egale, discriminarea pozitivă a femeilor sunt respectate. Am crezut și pe aceia care m-au încurajat să mă implic mai tare politic, motivând reforme și dorința de schimbare și de îmbunătățire a calității vieții politice. Chiar am crezut când se spunea că este nevoie de specialiști, de universitari recunoscuți în comunitățile din care provin. Am considerat că pot fi un bun exemplu pentru generația mea, dar mai ales pentru generațiile de tineri, pentru care nu mai există apetit pentru politică sau pentru partidele de stânga tradiționale.
Lozinci pentru naivi….Și dacă nu aș mai fi trecut cel puțin de două ori prin aceleași episoade în care se vorbește despre criterii, meritocrație, schimbare….Așa s-a întâmplat și de această dată cu întocmirea listelor pentru Parlament. Previzibil că răspunsul față de reacția mea va fi “vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri”. Eu vin cu o replică “schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”.
Nu cred în aducerea oamenilor din afara unei organizații pe liste de partid, pentru că nu au capacitatea de a mobiliza activul de partid și nu pot determina implicarea acestora în campanie. Iar când o întreaga organizație se opune acestei dorințe, cred că trebuie să se țină seama! Nu cred că cei aflați pe listele de la locale unde s-a obținut un scor de 13% la nivel de județ vor fi locomotive pufăinde care vor dubla scorul partidului. Dimpotrivă, credeam că au puterea să facă un pas decent în spate. Și nu cred în cei care vor să fie lideri, dar nu pot să întocmească și să asume o listă completă de candidați, lăsând această sarcină în seamă conducerii centrale!
O spun cu regret, situația organizației de la Cluj, în acest moment, va avea de suferit tocmai pentru că nu poate reface spiritul de echipă, coeziunea. Și ca să faci politică pentru oameni, este nevoie de omenie, cooperare, respect și principii, nu de “colți” și “cicatrici”. Iar atunci când vezi că prin acțiuni evidente, ești “sprijinit” să faci acest pas, trebuie să ai curaj și să acționezi ca atare. Pun punct acestei etape de activism politic.
Omnia mea mecum porto (lat. Tot ceea ce am, duc cu mine) – “Versiunea latină a răspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetățenilor săi mirați că părăsește cetatea (Priene), asediată de perși, fără să-și ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogăție a înțeleptului, un bun care-l însoțește peste tot.”