Mai devreme sau mai tarziu nimeni nu scapa de suferinta din dragoste. Barbati sau femei, tineri sau batrani, saraci sau bogati, hetero sau homosexuali: pe toti ii atinge in egala masura, o data sau de mai multe ori in viata. Suferinta in dragoste e o durere pe care am simtit-o, cu siguranta, fiecare dintre noi.
Cand te indragostesti nebuneste si esti respins, cand o relatie se destrama si „omul vietii” tale dispare, lasand in urma sa doar cioburi de vise simti ca nu mai existi. Plansetele, furia, depresia, impresia ca lumea se prabuseste in jur, sentimentul ca ti se frange inima, ca viata se opreste: toate acestea sunt adevarata suferinta a dragostei si la tineri.
Despartirile dor
Cand iubirea se sfarseste, suferim foarte mult. De ce se sfarseste iubirea? De ce nu va mai doreste, atata vreme cat voi il/o iubiti inca? Ce-ati spus, ce-ati facut pentru ca el/ea sa plece? Ce aveti atat de groaznic, incat sa-l/o indeparteze in acest fel? E mult prea nedrept, greu de suportat, imposibil de acceptat. De altfel, va spuneti, nu veti depasi niciodata aceasta iubire pierduta. Experienta dovedeste insa contrariul. Dupa un timp, orice rana se cicatrizeaza. Cu conditia sa-i lasi timpul necesar vindecarii.
La inceput, nu doresti sa te “tratezi”, nu doresti sa uiti aceasta minunata iubire. Simti nevoia sa ramai in casa, sa plangi, sa te obisnuiesti, incetul cu incetul, cu ideea de despartire. Si totusi, vine un moment in care trebuie sa va puneti intrebarea: de ce sa plangeti atat vreme? De ce si pentru cine varsati atatea lacrimi?
Cand plangi din dragoste, iti plangi si propria slabiciune, propria viata, totul. Iar aceasta iti face bine; uneori, atat de bine, incat nu mai reusesti sa te opresti din plans. Te complaci in tristete, care are accente poetice, romantice. Iti spui: cu cat plang mai mult, cu atat inseamna ca am iubit mai mult. Nu e obligatoriu. Iubirea pe care ati avut-o pentru cineva nu se masoara in numarul de batiste udate de lacrimi. Fiecare reactioneaza in felul sau in cazul unei despartiri.
Sa iubesti fara sa fii iubit
Voi il iubiti sau o iubiti, el/ea insa, nu. Si iata cum toate sperantele voastre se naruie. Va simtiti doborat de o iubire prea dificila pentru a o putea duce singuri (e). Atunci cand iubim, simtim nevoia sa impartim cu altcineva, sa ne daruim inima, iar refuzul din partea celuilalt este foarte frustrant. Te simti alungat, ridicol, iti faci zeci de reprosuri. Departe de a va linisti, de a va usura sufletul, acest gen de rationament va afunda si mai mult in depresie. Nu doar el/ea nu va doreste, ci, mai mult, nici nu sunteti la inaltime!
Realitatea este mai simpla: nu erati facut unul pentru celalalt, ati pus ochii pe cineva fara sa stiti ca este deja indragostit de altcineva, ati imaginat tot felul de aventuri in legatura cu o persoana mult prea diferita de voi inseva/insiva. Se prea poate ca celalalt sa nu fie la inaltimea asteptarilor sau viselor voastre. Sunt si persoane carora le este prea teama de iubire pentru a se angaja intr-o astfel de relatie; se indoiesc atat de tare de ele insele, incat prefera sa se abtina, se tem de un eventual esec, refuzand avansurile. Este un fel de nevroza, cu care este preferabil sa nu ai de a face.
Jumatati de iubire
Cel mai greu este sa nutresti sentimente doar pe jumatate impartasite. El sau ea va iubeste mult, va apreciaza, chiar si-ar dori o aventura cu voi, doar ca dvs. va asteptati la mai multa iubire. Decalajul este dureros pentru ca pentru unul este frustrant, iar pentru celalalt, nelinistitor. Cel care iubeste mai putin isi pune intrebari in legatura cu viitorul acestei relatii dezechilibrate si, de multe ori, se intampla sa nu vrea sa mai continue relatia tocmai pentru a nu va face sa suferiti.
Poate ca v-ati cam prea grabit? Trebuie sa fim constienti ca o iubire prea puternica, cu prea mult patos, cu prea multe proiecte lansate pot alunga acele persoane care au nevoie de timp pentru a “invata” sa va iubeasca, pentru a se obisnui cu ideea vietii in doi. Sau poate ca voi sunteti cel/cea care va faceti tot felul de idei? Ne temem mereu ca nu vom fi destul de iubiti, consideram ca iubim mai mult decat ne iubeste celalalt. Nu este intotdeauna adevarat; uneori ii atribuim celuilalt propriile noastre nelinisti.
Daca e cazul, destindeti-va! Savurati momentele petrecute impreuna si invatati sa sesizati semnalele de iubire, de tandrete, de afectiune pe care vi le trimite. Isi rosteste poate mai putin iubirea, dar asta nu inseamna ca se si gandeste mai putin la ea. Mai este posibil ca el sau ea sa va iubeasca intr-un alt fel decat o faceti voi, si-atunci, ce motiv de neliniste sa fie acest lucru?
A fi alungat
“Nu ma alunga! Iti sunt predestinat (a)!” Aceasta lamentatie lansata de un adolescent parasit nu cere nici un fel de comentariu. Sa fii alungat este ingrozitor. Te simti trist, golit de putere, amputat sufleteste. Esti chiar gata sa ingenunchezi pentru a evita ruptura. Orice, numai ruptura nu! Orice, da sa nu fii alungat (a)! Pentru ca nu exista nimic mai dureros decat sa fii alungat (a). E o cruce pe care nu ne dorim sa o purtam.
De acord, e dur sa va imaginati fara celalalt, sa nu va mai bucurati de alintarile sale, de vorbele-i dulci, de zambetul si tandretea sa. Dar durerea este puternica pentru ca ati fost alungati (te), fapt care este insuportabil. Faptul de a fi alungat (a) va creeaza o imagine proasta despre propria persoana; imaginea cuiva incapabil de a iubi si de a fi iubit. Amorul propriu primeste o lovitura. E ca si cum vi s-ar spune: “Nu esti bun, nu esti frumos, nu esti la inaltimea asteptarilor!”… Greu de digerat!
Pentru a evita o suferinta prea mare, exista o solutie: sa va apucati imediat de facut ceva, sa intalniti oameni care va vor ajuta sa va recapatati tonusul si increderea. Unii alearga de indata sa-si cumpere haine, altii alearga la coafor; va puteti apropia si de familie, de cei mai buni prieteni, pentru a va simti in siguranta si pentru a fi rasfatati.
Este posibil si sa va aruncati intr-o alta poveste de iubire. Este o metoda imparabila, cu conditia de a fi constient de limite: a iubi pentru a te razbuna sau pentru a te vindeca mai repede nu duce intotdeauna foarte departe. Va poate insa ajuta sa va impacati cu voi inseva/insiva, cu viata si, deci, sa evitati depresia sau gandurile de suicid.
Depresia indragostitilor
Din nefericire, unii indragostiti sunt de neconsolat. Nu reusesc sa isi revina si, atunci, cad intr-o disperare care se transforma in depresie. Riscul de a se inchide in propria tristete este mare, ca si acela de a ingenunchia in fata propriei dureri. Aveti impresia ca sunteti singurul/singura care sufera, convingere pe care nimeni nu o poate intelege. Apoi, nu e drept. In plus, toata lumea a trait, intr-o buna zi, o deceptie in iubire, o tristete imensa, Si, daca nici acest adevar nu va usureaza suferinta, el poate cel putin sa va dea ideea de a va incredinta disperarea unei a treia persoane.
Pentru ca este periculos sa te “zidesti” in tacere. Sfarsesti prin a pierde legatura cu exteriorul, cu realitatea. Iar despartirea capata dimensiuni cu mult mai mari decat ar fi firesc. Daca sunteti intr-o stare proasta, trebuie sa vorbiti. Nu e nicio rusine sa vorbesti despre suferinta ta, ori sa plangi pe umarul cuiva; chiar daca esti baiat! Dimpotriva, lacrimile te elibereaza si te ajuta “sa tragi linia” dupa o eventuala experienta dureroasa.
Cuvintele au acel “ceva” magic care ne ajuta sa ne distantam de anumite emotii. Daca este imposibil sa le rostim, le putem scrie in jurnalul personal. Fetele au deseori reflexul de a se confesa unor prietene, mamei sau jurnalului intim. De aceea, poate, ele isi revin mai usor dupa astfel de despartiri. Baietii sunt insa mai rusinosi, mai pudici; ei se tem sa-si marturiseasca propria slabiciune sau esecul sentimental. Atat de tare, incat isi pastreaza toata ura ascuns si intreaga suferinta in strafundul sufletului.
Disperarea are nevoie sa fie exprimata. Tentativele de sinucidere, chefurile monstruoase, comportamentele periculoase pe motoreta sau pe motocicleta sunt tot atatea modalitati de a va exprima deznadejdea, de a cere ajutor. Nu se ajunge din intamplare la spital. Uneori, despartirea de o prietena nu este decat picatura care rastoarna paharul. Despartirea le reaminteste poate pe toate celelalte si deschide vechi cicatrici. Un motiv in plus pentru a va lasa ajutati de psihologi.
.ro
Foto: sxc.hu