Un băiat de-al nostru care, în mod cert, nu a văzut destule filme americane de gen, a acceptat misiunea statului român de a se infiltra printre traficanţii de ţigări şi de a strânge date pentru a-i demasca.
Bine că nu l-au infiltrat printre traficanţii de droguri, că o încasa mai iute. Şi nici nu mai apuca să dea un interviu celor de la recorder.ro.
Încă din anii 90 scriu, spun şi o dovedesc: „E greu de înțeles unde se termină structurile mafiote și unde încep instituțiile statului, pentru că se întrepătrund”.
A aflat-o, pe pielea lui, Ionel Cruț, un român infiltrat, sub supravegherea polițiștilor, într-o rețea de contrabandă cu țigări şi care a ajuns să fie pus sub acuzare de DIICOT pentru trafic de țigări. Problemele lui Cruț au început în momentul în care a ajuns să arate legăturile contrabandiștilor de țigări cu polițiștii de frontieră.
Că tot le-a furnizat dovezi miliţienilor care se joacă de-a „Lege şi Ordine” în România, când a devenit incomod, aceştia au vrut să le folosească împotriva sa şi să-i astupe gura. Că aşa se procedează în România, orice interlop e folosit doar ca să cureţe locul pentru adevăraţii interlopi: slujbaşii statului român.
Că e trafic de ţigări, de persoane, de droguri de mare risc, de influenţă, slujbaşii statului român nu suportă concurenţa.
„E greu de înțeles unde se termină structurile mafiote și unde încep instituțiile statului, pentru că se întrepătrund” – a concluzionat, amar, şi Ionel Cruţ. Ba este foarte simplu: unde se termină structurile mafiote, îşi intră în atribuţii cele interlope ale slujbaşilor statului român. Mafioţii mai au ceea ce se numeşte onoare, slujbaşii-interlopi ai statului român, nu.
În anii 90, Regimul Iliescu a controlat totul, de la Parlament la ultimul post de poliţie. Poliţiştii se îmbogăţeau şi-şi creau propriile reţele „economice” folosindu-se de foştii lor informatori de pe vremea lui nea Ceaşcă. Mai pe ascuns, mai pe faţă, războaiele „economice” ale acelor ani s-au dus între miliţenii de la „economic” şi cei deversaţi la proaspăt înfiinţata „gardă financiară”. Unii au înfundat puşcăria, alţii s-au îmbogăţit. Dar presa vuia şi-i dădea în gât, aşa că trebuia făcut ceva, să nu se mai vadă cum slujbaşii statului român sunt cei care ocupau străzile în locul borfaşilor şi interlopilor.
Adrian Năstase a învăţat bine lecţia de la „Bunicuţă” şi, prin intermediul unor personaje dubioase, a reuşit să subordoneze puterile statului, nu numai politicului ci şi intereselor economice oculte.
În regimul Năstase, mafia arabă controla România prin personaje de genul Zaher Iskandarani sau Fathi Taher aflate în strânsă legătură de afaceri cu lideri politici sau personaje din fruntea organelor judiciare. Aici amintesc doar de legăturile cu mafia arabă ale generalului Toma Zaharia (zis și Generalul Amfetamină), omul care coordona Poliţia română pe vremea lui Năstase şi a cărui soţie se ocupa cu afaceri dubioase în domeniul farmaceutic, fiind implicată în scandalul „Efedrina”.
Ce să ne mai ascundem după degete, relaţiile interlopilor cu politicienii, magistraţii, şefii poliţiei şi ai administraţiei statului au o lungă şi glorioasă tradiţie. Cum vă ziceam, după Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cun se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar?
De la primul milițian, întovărășit cu vreun viitor bancher (pe atunci un biet funcționar al băncilor de stat care mai puteau să scoată niște “verzișori” sau “mărcuțe” pe piață, să fie vândute la colțul străzii), care și-au pus la punct o rețea de vânzători de valută, pasul până la primul politician care să treacă prin noul Parlament o lege a regimului valutar şi să ne facă „casele de schimb valutar”, a fost ușor.
„O mână spală pe cealaltă și-amândouă rămân curate”, s-a transformat în „eu știu despre tine, tu știi despre mine, numai împreună ne merge bine”.
Mafia interlop-politico-economică a născut, în anii 2000, obrăznicia bandelor criminale care controlează strada, orașe, sectoare industriale și, deseori, chiar statul. Interlopii slujbaşi ai statului român i-au năşit şi le-au dat nas „Duduienilo”, „Sadovenilor”, „Toboșarilor”, „Corsicanilor”, „Gemenilor”, „Cămătarilor”, lui de-alde Gigi Ursaru, Răgălie, Gigi Boeru, Fane Spoitoru, Nicu Gheară, Sile și Nuțu Balint – atâtea nume și tot atâtea fapte penale și legi batjocorite de către niște “legi” nescrise ale unei lumi extreme și obscure.
Când erau încolțiți dădeau cu pumnul în plină stradă. Sau, la fel, fără ruşine, că aveau şi mai au „protecţie” scoteau armele albe (cuțitul, șișul, șuriul, săbiile ninja) sau chiar pistoale și mitraliere de ultimă generație.
Se știau şi se mai ştiu apărați de banii negri scurși în buzunarele celor pe care i-au sponsorizat: de la șefi de poliție locali și centrali, până la politicieni influenți.
Aşa că, de fiecare dată când mai răzbate spre noi câte un dosar, vedem cum fiecărui nume sonor din mafia clanurilor i se alătură unul din ceea ce ar trebui să fie statul de drept. Că toate clanurile mafiote nu sunt altceva decât nişte „branduri” faimoase prin conexiunile la cel mai înalt nivel.
Că încuscrirea lui Mircea Băsescu, fratele cu relaţii mocirloase al fostului preşedinte, cu Bercea Mondialu’, nu diferă cu nimic de cea a „judecătorului” CCR Toni Greblă (proaspăt prefect al Capitalei), cu interlopul Gore Boeru și nici de alte încuscriri dubioase, care or mai fi existând dar nu au fost încă date pe goarnă.
Că orice nouă inculpare ne arată cum dosarele şi relaţiile sunt transpartinice.
Clanurile mafiote sau de interlopi au devenit parte din viața noastră de zi cu zi. Sunt ca niște vecini enervanți, cu care tot mai mulți tind să se obișnuiască. Aşa cum ne-am obişnuit cu faptul că slujbaşii statului român trăiesc în simbioză perfectă cu aceştia, de nu mai ştii care e „garda” şi care borfaşul.
Apucăturile le sunt aceleaşi.
În august 2020, în plină pandemie, când purtatul măștii de protecție era obligatoriu, o persoană era încătușată cu mâinile la spate de către polițiști ai Secției 16 din Capitală şi urcată într-o mașină a poliției în care i-au şi golit un tub de spray lacrimogen în faţă. Apoi a fost dusă pe un câmp, bătută şi torturată, în diverse moduri, cu scopul de a o umili şi a o degrada uman.
Că şi-a permis să-i ceară „organului” să fie primul care să respecte legea, dacă tot e acolo să o aplice. Este filmul unei operațiuni interlop-mafiote a șapte poliţişti de la Secția 16 poliție din Capitală. Liderul sindical Viorel Șeicaru, Lupu Răzvan Viorel, Radu-Mihai Patrik Alexandru, Nine Dorin, Dăogaru George-Alexandru, Stancu Elisabeta Valentina, Gogoașe Irina, trecuţi în acte ca agenţi de poliţie cu diverse grade, sunt borfaşii-interlopi de la secţia 16 Poliţia Capitalei care, îmbrăcaţi în uniforma statului, au lipsit de libertate doi tineri. Pe unul l-au încătuşat şi abandonat, cu intenţie „de pedeapsă”, pe o stradă rău famată din Bucureşti, pe celălalt l-au torturat în condiţii degradante, că şi-a „permis” „sclavetele” de contribuabil, „civileanul împuţit”, să le reproşeze că nu poartă mască la un filtru la care aceştia constatau şi sancţionau tocmai lipsa măştii.
Între timp cei doi au murit în condiţii suspecte, pe interlopii în uniformă îi anchetează alţi interlopi în uniformă.
În plus, citesc în strictsecret.ro, specia de borfaş în uniforma statului, pătruns de importanţa muşchiului său înfăşurat în stofă în faţa „puletelui” de contribuabil nu numai că nu a murit, ci chiar a fost avansat la gradul de şef de secţie.
Şi, în timp ce Lucică Bode se lăuda în SUA ce faină e poliția română, comandantul secției 20 de pe raza sectorului 6 i-a rupt capul unui civil. Tot pe un câmp, tot ca interlopii.
Citez: „Incidentul s-a petrecut cu largul concurs al unor polițiști de la secția 20 care i-au umflat capul unui civil (nu numai capul), ducându-l că mafioții pe un câmp și bumbacindu-l. (dar) Într-un document intern, Poliția Capitalei susține că civilul s-a opus legitimării și a fost recalcitrant. Așa, și? Acesta e motiv pertinent pentru ca polițiștii să îi rupă capul pe un câmp, ca interlopii? Ce e mai fain abia acum începe. Secția 20 de poliție situată pe raza sectorului 6 are un nou comandant, numit abia acum 10 zile, pe numele sau Ernest Curtașu. (…) care e cunoscut foarte bine de colegii săi pentru apucăturile sale de bătăuș de nivel pro.”
Înţeleg că acest Curtaşu a promovat în funcţie din dinţi sparţi, în clavicule frânte, din secţie, în secţie. Deci este o mare „onoare” să te bată (pe câmp sau în secţie, nu contează), un astfel de deşeu cu muşchi, dar cu experienţă, nu un miliţian oarecare.