Adela Dehenes: ”Am participat aseară la dezbaterea societății civile despre soluția urbanistică privind ansamblul „Şcoala Ardeleană”. La finalul dezbaterilor, care s-au încheiat relaxat, în curtea interioară a Casei Universitarilor i-am pus d-lui arhitect Macalik, responsabil de noua amenajare a Str. Kogălniceanu, o întrebare simplă: „Dacă între proiectele concurente la momentul concursului oficial din 2017 a existat şi o soluție care să includă platforma postament originală?”
Răspunsul simplu m-a lăsat perplexă: „Da, TOATE, INCLUSIV proiectul nostru câştigător!”
Intrigată, am căutat imaginile proiectelor de reamenajare, care au fost pe podiumul concursului. Le puteți vizualiza mai jos!
Deci toate soluțiile de amenajare propuse au păstrat soclul-postament original, aceasta imagine fiind ceea cunoscută de opinia publică, respectiv de decidenții locali!
Pe parcurs însă, postamentul s-a evaporat din proiectul de execuție, în urma unor decizii şi avizări în cerc restrâns de specialişti şi comisii „birocratice”.
În final opinia publică, presa, politicul, societatea civilă şi academică – practic toți beneficiarii reali ai unei lucrări de reamenajare urbană – sunt puşi în fața unui fapt împlinit, parafat juridic, altul decât ceea ce s-a jurizat, votat şi afişat public.
Şi atunci mă întreb, când trebuia organizată o dezbatere publică largă, care să genereze o impresie dominantă a opiniei publice, capabilă sa canalizeze rezultatul unei intervenții majore în ambientul cetății?”
Adică ceea ce Ziar de Cluj demonstra încă de vineri: Poate suntem noi chiori, dar ”Școala Ardeleană” este pe un soclu, chiar mai mare decât cel original, în planșa proiectului original!
Cu atât mai tristă ni se pare laba în cerc la care s-au pretat arhitecții și specialiștii în timpul dezbaterii, cea descrisă în acest material: Ne întrebăm cum ar fi reacționat arhitecții care au vandalizat trei statui pe pietonala Kogălniceanu (străzi adiacente), dacă era ”descălecată”, din motive de ”nou” ”integrativ urban” și ”cool” statuia lu Mathias Rex
QED: NICIODATĂ un proiect randat și prezentat prostoiului de clujean nu va fi identic cu cel care se va implementa. Vezi în acest sens și cum și-a bătut Emil Boc, prin firma câștigătoare a execuției, de proiectul Malurile Someșului. Acela unde a avut tupeul să mintă în față criticii că e ”conform panșelor” (deși i s-a demonstrat că minte, cu nerușinare), ca apoi să-i acuze pe clujeni că ”le place noroiul”.
Sau esplanada din fața Teatrului Național, făcută ca o parcare de cartier, unde a avut tupeul să-i numească pe clujeni ”isterici”, iar acum se refac lucrările săfie conforme cu ceea ce s-a criticat.
Așa e și cu bătaia de joc de pe Kogălniceanu. trebuia să încapă mai multă dală de la amicul Videanu?
Dar, crezând că poate face ce vor mușchiuleții săi de primar, Emil Boc a comis o mare porcărie: este pe cale să lanseze o dezbatere cu caracter interetnic, una despre care credeam că i-am pus cruce odată cu dispariția lui Funar din peisaj.