În contextul în care o frecătoare de mentă liberală din Parlamentul României, în lipsă de altceva de frecat s-a gândit că e cazul să arate că a muncit și ea ceva de banii primiți până acum așa că a clocit un proiect de lege prin care să se interzică internetulcopiilor sub 16 ani, purtătorul de necuvânt al PNL, Ionuţ Stroe, a scos pe trompețica propriului cont de Facebook următorul panseu: ”Orice adult din ţara aceasta trebuie să poată diferenţia între fapte şi opinii, să identifice o ştire falsă sau să facă o plată în siguranţă în mediul online. Aceste competenţe, care nouă nu ne-au fost introduse în şcoală, au ajuns să fie unele minime, de bază, iar învăţământul trebuie să se adapteze şi să ţină pasul cu realitatea”.
”Căcare” realitate?
Aceea că ”dacă ne dorim siguranţă pentru copiii noştri pe internet, atunci este obligatoriu să îi echipăm din şcoală cu gândirea critică şi competenţele digitale necesare pentru a naviga acest mediu”.
Și cum se face aceasta?
Prin interzicerea accesului copiilor sub 16 ani la internet printr-o așa-zisă ”lege a controlului parental”. Că interzicând accesulla internet dezvolți aptitudini de navigare pe internet numai un împuținat mintal o putea gândi. Asta pe lângă faptul că de pe vremea lui Ceaușescu nu am mai auzit expresia ”gândire critică”. Care gândire critică se face în lipsa mediului în care s-ar dori dezvoltarea acesteia. Iar după cei doi ani de ”școală online” din pandemie vii să te arăți util ca prostul harnic cu o lege dată să fie că nu va restricționa nimic. Doar se mai bifează la CV un nou ”succes” legislativ.
Suntem în urma țărilor din vest cu 50 de ani la nivel de implementare IT, transporturi urbane, construcții, infrastructură șamd. Avem consum de droguri la vârsta de 10 ani, dar proștii harnici din Parlament se hărnicesc să lupte cu internetul. Din păcate România e frumoasă pentru natura ei și cam atât.
Cică inițiativa senatoarei PNL, Nicoleta Pauliuc, de a controla accesul tinerilor pe rețelele de socializare până la vârsta de 16 ani vine ”ca urmare a discuțiilor cu mamele îngrijorate de expunerea copiilor la conținut inadecvat.”
Nu zău? Dar mamele îngrijorate nu se pot desprinde de ecranul propriului telefon să vadă ce fac copiii lor? Copiii lor fac fix ce fac ”mamele îngrijorate” – își neglijează viața într-un mediu despre care au fost învățați că le poate aduce faimă și bani.
Acum 20 de ani mamele acestea îngrijorate erau abandonate de părinți în fața televizorului – și se vede. Atunci tembeliziunile le hrăneau cu falsul succesului becalian, ginepistolian și alte dansatoare din buric economico-distractiv.
Cum le-a fost greu mamelor lor să le închidă televizorul, că așteptau să vină statul să facă ceva, așa le e greu să le restricționeze ”smartfoanele” progeniturilor.
Da, este perfect adevărat că ”mediul online este un sat fără câini”. Dar e de tot râsul-plânsul ca în satul acesta fără câini să chemi să vină lupii să ”reglementeze”, cică ”la cererea părinților”. Adică părinții aceia nu-și știu educa copiii, nu au timp să le explice ce și cum și-atunci îi abandonează din nou în brațele unei legi restrictive? Și ne mai mirăm de foamea pentru dictatură a românilor care își abandonează copiii în brațele celor mai mincinoși și răspânditori de falsuri, politicienii?
Nu mai cresc copiii sănătoși dacă nu li se interzice accesul la internet. Cam cum li se interzice accesul la droguri, lăsându-i liberi pe dealeri (aceștia fiind de prea multe ori în uniforma statului) și instituind control anti-drog asupra copiilor în școli. Lucrând la efecte, nu la cauze.
Da, orice părinte vrea sî își ferească copiii de orice tip de neplăceri, inclusiv emoționale. Numai că părinții generației abandonate în fața televizorului sunt mai predispuși să se lasă influenţaţi de istorioarele cu final negativ relatate la știri și emisiunile care înfățișează Internetul ca pe un rău absolut.
Copiii nu trebuie protejați de Internet, de parcă acesta ar fi un dușman. Copiii trebuie să ştie că Internetul, folosit în mod raţional, poate fi util în învățare sau pentru petrecerea timpului liber în mod constructiv. Contrar opiniei comune, copiii nu doresc să rămână foarte mult timp în spațiul virtual, dar adesea nu au alternative pentru joacă, călătorii, interacțiune sau explorare. Ei au resurse care trebuie cumva activate, folosite. Părinţii care cred că, dacă le vor lua copiilor telefonul/tableta, vor rezolva imediat toate îngrijorările, riscă mai degrabă să îndepărteze copilul, pentru că acesta oricum va căuta şi va găsi modalităţi de a accesa Internetul. Aceasta se va întâmpla de la şcoală, la vecini, prieteni sau aiurea (poate au să revină Internet Cafe-urile), în timp ce părintele va pierde posibilitatea să îi vorbească copilului despre riscuri şi modalităţi de evitare a acestora.
Internetul nu a ”creat” mai multe persoane care abuzează copiii, ci doar este un nou mediu, similar celui real, care le-a oferit aceloraşi persoane rău intenţionate posibilitatea să contacteze copilul pentru a-și atinge scopurile. În acest context, sunt foarte importante discuțiile cu copilul despre cum se simte și dacă este agresat în vreun fel de cineva.
În loc sa le interzică copiilor să folosească rețelele sociale, părinții ar trebui să se concentreze asupra educației acestora și să fie atenți la orice fel de semne care ar putea vorbi despre un comportament online riscant.
Iar faza cu ”credibilitatea informaţiilor” pe care le găseşti pe Internet, cum ziceam, nu politicienii români sunt cei în măsură să dea lecții de credibilitate. Fiecare poate să evalueze credibilitatea informației dintr-o sursă de alternativă. Iar acest lucru trebuie să îl ştie în aceeaşi măsură atât părintele, cât şi copilul. Atunci când alegi să crezi sau nu o informaţie, primul lucru pe care ar trebui să îl examinezi este URL-ul. Iar dacă articolul conține numele autorului, ”gugălește” și interesează-te dacă informația publicată de acesta este credibilă. Din însuși credibilitatea autorului (politicienii pot să stea jos: 3 la credibilitate!)
Un program de control parental instalat este util, dar nu garantează 100% siguranța copilului online. Dacă copilul are o vârstă mai mică, puteţi opta pentru un Program de Control Parental – care deja există, nu trebuie să vină un politician să dea o lege inutilă (ca însuși politicianul) în plus. Doar că această măsură funcţionează numai până la o anumită vârstă, după care copilul învaţă să evite restricţiile, iar părintele conştientizează că este depăşit din punct de vedere tehnologic.
În aceste condiţii, sunt esenţiale discuțiile despre regulile de securitate, comportamentul pe Internet al copilului și al altora.
DISCUȚII PĂRINTE – COPIL, NU STAT – COPIL!