Mi-am adus aminte de o fotografie a unui stat de plată al liderilor Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Centrul Universitar Cluj-Napoca, făcută în luna aprilie a anului 1985. (Click pe foto):
Am mai folosit această fotografie pentru a arăta “originile sănătoase” ale comuniștilor oportuniști transformați în capitaliști de cumetrie care conduc, subteran (și suburban), Clujul – au folosit-o și alții (Gazeta de Cluj, un domn pe nume Zoltan Gyorke pe pagina sa de Facebook, Cotidianul, diverse televiziuni).
Cap de listă, cu suma de 600 lei net, adică avansul la indemnizaţia de activitate pe luna aprilie 1985, este Ioan Rus, fostul preşedinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Centrul Universitar Cluj-Napoca, fost ministru de Interne, fost ministru al Transporturilor, fost vicepreşedinte PSD, politician care chipurile încă mai stabileşte destinul acestei ţări (e „congsiliere” la Victor Ponta). Iar când vorbim despre Capitalism de Cumetrie, să nu uităm că primul preşedinte al UASCR pe România a fost Ion Iliescu, cel care și-a adunat clonele pe lângă el, ca o cloșcă – în cine să se încreadă Ilici că va putea redistribui “corect” bunul întregului popor, decât în puiuții crescuți de el?
Deci, să nu uitați că studentul Ioan Rus primea bani ca șef al UASCR Cluj. 600 de lei avans, adică 40% din salariu. Cu lichidare, rezultă că Ioan Rus încasa măcar 1500 de lei pe lună. Adică, student fiind, lua lunar banii unui inginer sau doctor stagiar.
Și cam atât.
Sunt convins că banii aceia, de care nu avea nevoie, că-l ținea întreg Urișorul cu plocoane la studenție în Cluj, i-a pus de o parte. Și cu „telecolorul” vândut după Revoluție s-a apucat de afaceri de a devenit unul dintre poganii României post-decembriste. Mai un portbagaj de salam din Ungaria și Colă din Serbia, mai o Dacie repatriată din Polonia, veșnicul bugetar și-a deschis când o editură, când o firmă de construcții, când o reprezentanță Mercedes, ca omul amărât ce știa dureros ce-n semna 100 de lei pe vremea lui Nea Ceașcă. De 15 ori mai dureros…
Numai că Ioan Rus nu este singurul nume greu şi actual de pe aceea listă. Să nu trecem cu vederea alte nume din listă, indivizi care, după ce au fost comunişti de nădejde ai PCR, activişti care insuflau ideile comuniste în studenţi, activişti care înfăptuiau, neabătut și neprecupețit (hai, că era interesant limbajul de lemn!), hotărârile Partidului Comunist Român, azi se joacă de-a șefii de instituții cu pretenții la a hotărî destinul și viitorul României – niște reșapați ai serviciilor care știu despre ei mai multe decât ceea ce conține un amărât de ștat de plată. Cumpărat o dată, vei fi veșnic vândut – nu-i așa, domnilor tovarăși?!
Îl avem pe Ioan Aurel Pop (secretar UASCR Cluj) – azi rector UBB și președinte al Academiei Române și speranța de președinte al României în numele lui Ucu al lui Beșa din Urișor și al lui Victoraș Mitomanul Plagiator Ponta.
Îi mai avem pe Alexandru Irimie (vicepreşedinte UASCR Cluj), rectoruțul UMF Cluj prea multă vreme și pe Ioan Vuşcan (Preşedinte UASCR Cluj al IPC/ Institutul Politehnic Cluj), fost prefect al judeţului Cluj, adică reprezentantul Guvernului în teritoriu, cel ce conducea serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
Cei trei reprezentau în conducerea UASCR cele trei mari universităţi ale Clujului. Ce naiba or mai fi reprezentând azi, în afara intereselor personale ale lui Ioan Rus? Despre care habar nu avem ale cui interese le reprezintă…
Dacă în trecut se înfăptuiau, neabătut, hotărârile Partidului Comunist Român, acum ce se înfăptuieşte?