La 20 de kilometri de Cluj-Napoca, în localitatea Tureni se află singura ciupercărie din județ. Exact ca în expresia „Au apărut ca ciupercile după ploaie”, un astfel de business pare simplu la prima vedere. Necunoscătorii se pot gândi că pui miceliul în pământ și aștepți să iasă ciupercile, apoi le recoltezi și le vinzi. În realitate, totul este foarte complicat. Deschiderea unei ciupercării costă o grămadă de bani, este o afacere greu de menținut, ciupercile au nevoie de condiții speciale și de aparate scumpe.
În județul Cluj, Corina Țigănaș este singura persoană care s-a încumetat să intre pe acest segment de business. A investit undeva la 500.000 euro, subvenții de la stat nu a primit și nici nu va primi. Acesta este singurul domeniu care nu este subvenționat și nu are niciun sprijin din partea statului.
“Ideea acestei afaceri mi-a venit în 2013, când am considerat că este necesar să începem să oferim oamenilor nu numai servicii, ci și lucruri mai palpabile, cum ar fi hrana. Am vizitat foarte multe ciupercării în anul 2013, dar și înainte de a începe această afacere, atât în țară cât și în străinătate și am considerat că o investiție de acest gen la nivelul Clujului ar fi binvenită deoarece pe o rază de 100 de kilometri nu mai există alte ciupercării de acest fel. Am început afacerea în 2014, în luna iulie, după câteva luni bune de construcții, i-am dat drumul la afacere. Practic, atunci am adus primele materii prime din străinătate și am început efectiv producția”, spune Corina Țigănaș, administratorul ciupercăriei din Tureni.
În mai multe hale, cresc ciupercile Corinei Țigănaș – champignon albe, champignon brune și pleurotus. Cele mai multe sunt cele albe pentru că ciupercile champignon brune și pleurotus sunt mai puțin căutate.
„Ciupercile brune diferă de champignoanele clasice prin miceliu și prin faptul că sunt mai crocante puțin și mai rezistente. Sunt și mai puțin pretențioase decât champignoanele albe. Ciupercile pleurotus sunt mai puțin cunoscute în România. Adevărul este că populația preferă ciupercile champignioane și tocmai de aceea sunt mai puțin căutate pe piață”, afirmă Corina Țigănaș.
Ca să ajungă la stadiul potrivit pentru consum, ciupercile din Tureni parcurg mai multe etape: pe un compost special, adus din străinătate (pentru că în România nu există nicio fabrică de compost pentru ciuperci) se pun miceliile, apoi, cu ajutorul unor aparate este controlată atmosfera pentru că ciupercile au nevoie de condiții speciale.
„Din momentul în care punem compostul pe raft și până când recoltăm primele ciupercuțe trec 21 de zile, după ce sunt parcurse mai multe faze. Faza potrivită pentru recoltare sunt primele zile când încep să crească și să iasă de pe raft și când încep să fie recoltate. Atunci sunt cele mai proaspete și cele mai potrivite consumului”, declară Corina Țigănaș.
Ciupercile sunt cultivate pe rafturi, în hale întinse. În fiecare hală, ciupercile sunt în diferite stadii: unele sunt atât de mici încât sunt cât o căpșună, altele sunt mai mari și numai bune pentru recoltare.
„Ciupercile le cultivăm pe rafturi, avem șase camere de producție, în fiecare cameră avem o posibilitate de încărcare de câte 24 de tone de compost. Aceasta înseamnă că avem o suprafață de 1.500 mp. Ciupercile sunt pe blocuri pentru că noi folosim tehnologia de blocuri. Pe lângă acest mod de cultivare, ar mai fi și vărsate sau pe saci. Am optat pentru tehnologia cu blocurile pentru că ni s-a părut cea mai potrivită la dotările pe care le avem noi și substratul se aduce din străinătate. Din păcate, în România nu este nicio fabrică de compost care să ne asigure materia primă necesară”, explică Corina Țigănaș.
Doar ciupercile pleurotus sunt cultivate pe saci, în alte încăperi. Ele au nevoie de alt fel de condiții față de ciupercile champignon albe și brune.
Condițiile speciale din hale sunt controlate cu ajutorul unor panouri care măsoară toți indicatorii din interior.
„Un panou special arată una dintre fazele procesului tehnologic. De exemplu, la această cameră suntem la faza de recoltare, pe valul 2. Sunt șase senzori de temperatură în compost, fiecare senzor arată care este temperatura pe compostul respectiv. Acest aparat măsoară și setează temperatura aerului, umiditatea, concentrația de dioxid de carbon, temperatura din exterior și temperatura aerului, care intră în cameră. În funcție de fiecare etapă în care se află compostul din camera respectivă se pot face diverse setări. Aceste aparate asigură condițiile optime pentru creșterea ciupercilor”, afirmă Corina Țigănaș.
Când ajung la etapa de creștere potrivită pentru recoltare, ciupercile sunt culese de muncitoare. Volumul de muncă diferă de la o zi la alta.
„Suntem în prima zi de recoltare a ciupercilor. Volumul de muncă depinde de cantitatea de ciuperci care trebuie recoltată. Este o muncă ușoară și plăcută”, precizează Mariana Banyai, muncitoare la ciupercăria din Tureni.
Principala problemă a ciupercăriei este lipsa de personal.
„La capitolul personal stăm destul de prost deoarece unii preferă să primească bani fără să muncească. De exemplu, asistații social preferă să stea în crâșma satului decât să vină la lucru. În schimb, oamenii pe care îi avem sunt excepționali, pe ei ne putem baza în fiecare zi. Sunt zile în care se lucrează mai mult, zile când se lucrează mai puțin”, subliniază Corina Țigănaș.
După ce sunt recoltate, ciupercile sunt ambalate într-o hală separată, apoi sunt depozitate în hale frigorifice. În sala de ambalare se sortează ciupercile, se cântăresc, se tarează și se pregătesc pentru livrări.
„Cântărim ciupercile ca să aibă o cantitate corespunzătoare și le mai aranjăm în tăvițe dacă mai scăpăm câte una cu codița în sus. După ce sunt cântărite, se dau la mașină, se ambalează și se transportă mai departe”, declară Rodica Andreica, muncitoare la ciupercărie.
Ciupercile de la Tureni ajung doar pe piața din Cluj.
„Cantitatea pe care reușim să o producem noi este destinată doar magazinelor din județul Cluj. Am dori să ne extindem pe viitor, dar aceasta presupune alte investiții, alte fonduri”, spune Corina Țigănaș.