In ziua de 21 martie 1996 s-a petrecut un eveniment memorabil in domeniul afectiunilor cardio-vasculare, care a trecut insa aproape neobservat. In aceea zi au fost publicate rezultatele primului studiu controlat dublu-orb (cand nici cel care administreaza – medicul, nici cel care primeste – pacientul, nu stiu ce anume se administreaza) cu suplimente de vitamina E, studiu efectuat de profesorul Morris Brown si de colaboratorii sai de la Universitatea din Cambridge. Ei au demonstrate ca, intr-un grup de 2000 de cardiaci carora li s-a administrat astfel de suplimente incidenta deceselor si a infarctelor de miocard a scazut cu 75 %, comparativ cu grupul subiectilor care au primit preparate placebo.
Povestea vitaminei E
Adevarul este ca rolul vitaminei E fusese recunoscut de dr. Evan Shute inca din 1948. Acest medic eminent si-a dedicate intreaga viata cercetarii si popularizarii rolului vitaminei E in prevenirea bolii cardiace. Dar importanta sa descoperire nu a fost apreciata atunci, ci dimpotriva boicotata, vitamina E fiind interzisa in Statele Unite. Ulterior, studiile au confirmat faptul ca administrarea de vitamina E chiar si persoanelor fara risc de afectiune cardiovasculara le confera acestora o protectie semnificativa.
Spre exemplu, un studiu desfasurat pe o perioada de 10 ani, care a luat in calcul 11718 de persoane cu varste cuprinse intre 67 si105 ani, a demonstrat, in randurile celor care au apelat la suplimente de vitamina E, o scadere a mortalitatii de orice cauza cu 33 % si a riscului de deces prin infarct miocardic cu 47 %. Cei care au recurs la vitamina E pentru perioade mai lungi de timp si-au diminuat de doua ori riscul de deces prin cancer sau boala cardiaca fata de cei care nu au luat acest supliment.
Administrate in asociere, vitamina A si vitamina E scad mortalitatea cu 42 %, iar riscul de deces prin infarct de miocard, cu 52 %. In doze precise si controlate administrarea vitaminei E reduce riscul de boala cardiovasculara. Se pot economisi astfel importante surse financiare din bugetul alocat sanatatii actionand pe baza acestor informatii.
Trebuie administrate cantitati suficient de mari de vitamina E, pe perioade indeajuns de lungi, pentru obtinerea unor rezultate imbucuratoare. S-a demonstrat ca, practic, mai putin de 100 mg pe zi nu au intotdeauna un efect vizibil. Se pare ca nivelul de protectie devine semnificativ daca aportul zilnic creste de la 100 la 400 mg, dupa cum si dozele mai mari de 400 mg pe zi sunt mai putin benefice. S-a descoperit, de asemenea, ca nu se inregistreaza nici un efect favorabil atata vreme cat suplimentele vitaminice nu sunt luate cu regularitate timp de minimum 6 luni. Cu cat perioada de administrare este mai indelungata, cu atat sporeste rezistenta organismului la boala.
Suplimentele de vitamina E sunt benefice si in tratamentul clauditiei intermitente (durere si amorteli la nivelul membrelor inferioare avand drept cauza obstructia arteriala). Rezultatele unui studiu dublu-orb au demonstrat ca administrarea zilinica a 1600 mg de vitamina E reduce cu circa 66 % acest important simptom dureros al bolii vasculare.
Rolul antioxidant
Substantele antioxidante actioneaza prin anihilarea radicalilor liberi – molecule cu efect nedorit asupra colesterolului si grasimilor care circula de-a lungul vaselor sanguine, dar si asupra peretilor arteriali ca atare.
Vitamina E (cunoscuta sub denumirea stiintifica de d-alfa tocoferol) este o substanta antioxidanta liposolubila, capabila sa protejeze grasimile de tipul colesterolului. Daca lipidele si colesterolul se degradeaza in periplul lor de-a lungul vaselor arteriale, ele se pot depozita in celulele endoteliate; acestea din urma se incarca cu grasimi si ajung sa fie cunoscute sub denumirea de celule spumoase. Fenomenul respectiv le afecteaza simtitor comportamentul; astfel, ele incep sa se multiplice dupa un model asemanator celulelor canceroase si se vor constitui intr-o leziune in permanenta crestere pe peretele arterial, ceea ce favorizeaza inflamatia si formarea cheagurilor de sange.
Pentru a atenua procesul inflamator, organismul sintetizeaza oxid nitric. Totusi in prezenta oxidantilor, cum ar fi fumul de tigara sau alimentele prajite, oxidul nitric e transformat in peroxinitrat, care continua sa distruga peretele arterial. Un compus inrudit cu vitamina E, gama-tocoferolul (care se gaseste si el in alimentele bogate in vitamina E, cum sunt semintele, nucile si germenii de grau) este, de fapt, un agent protector al oxidului nitric mai eficient chiar decat insasi vitamina E. Din acest motiv, unele companii producatoare de suplimente vitaminice ofera vitamina E naturala (d-alfa-tocoferol) in asociere cu alti tocoferoli, inclusiv gama-tocoferol.
Doza zilnica optima se situeaza probabil in jurul valorilor de 200 mg (300 UI – unitati internationale) si 400 mg (600 UI). Trebuie insa mentionat faptul ca suplimentele vitaminice nu prezinta aceleasi avantaje ca alimentatia naturala bogata in vitamina E, alti tocoferoli si fitonutrienti importanti. Alimentele cele mai bogate in vitamina E sunt: ulei din seminte prelucrate (presate) la rece, seminte de floarea-soarelui, arahide, seminte de susan, fasole, mazare, germenii de grau, ton, sardine, somon, cartofi dulci, migadale, nuci, acaju, orez brun, linte.
Dat fiind faptul ca un aport alimentar mai mare de 50 mg este foarte greu de realizat, suplimentele de vitamina e prezinta o importanta deosebita.
.ro