La ora la care espressoarele pufaie prima cafea, Piata Mihai Viteazu devine un furnicar. E putin trecut de 8 dimineata, iar doua doamne imbracate in pufoici negre, trase pana la genunchi, isi dau dreptate langa o poza, la 10 metri de fast-food-ul lui Ronald.
“Ce sa faci? Sa te apuci sa dai in cap? Au dreptate! Cu ce sa se intretina oamenii? Nimeni nu ii intelege. Ce sa faci?”, cade, retoric si cadentat, intrebarea, precum primii fulgi de zapada din sezon.
Ambele se uita cu luare-aminte la poza lui Tanti Teodora din Chinteni, femeia care supravietuieste gratie comertului stradal, dupa 25 de ani de munca intr-o cooperativa agricola, cu o pensie de 400 de lei.
“Nu se poate asa ceva, domnule, trebe’ luate masuri!”, tuna, cu o plasa de rafie verde, in care a strans de-ale gurii pentru nepoti, doamna Viorica.
“Nu se poate sa scoata afara din piata oamenii. Ei unde sa vanda?”, continua colega de dialog.
In vorba intra, imediat, si tanti Maria. Si-a lasat plasele cu ierburi de vanzare-n drumul lui Ronald.
“Io le cunosc pe toate femeile astea”, spune tanti Maria, in timp ce numara din ochi toate cele 3 panouri si-si recunoaste colegele din cele 6 portrete.
Femeile sunt vanzatoare ambulante, vesnic amendate fie de Primarie, fie date afara din Piata Mihai Viteazu.
“Asta locuieste intr-un sat de langa Macicas”, dezvaluie despre Tanti Teodora. “Ele au dreptate pe undeva. Si parintii mei, tot asa o lucrat la CAP 27-28 de ani, de acolo o iesit in pensie si nu le ajunge pensia sa traiasca. Amandoi au o pensie de 6 milioane, 600 de lei noi”, continua femeia de 48 de ani, in timp ce-si strange cojocul pe talie. Sunt minus 6 grade.
A ajuns in Piata Mihai Viteazu la 7 jumate si sustine, fara sa stie, expozitia “Rezistenta Vanzatorilor Ambulanti”, din Orasul Vizibil. Se sfieste sa spuna ce ar trebui sa faca Primaria pentru ca vanzatorii ambulanti sa poata supravietui in Cluj-Napoca, fara sa fie amendati.
Povesteste simplu ca, la cei 48 de ani pe care-i duce, angajatorii o fac “batrana”. De asta a ajuns sa vanda in piata flori si ierburi de sezon. Cand nu e in piata, fuge in strainatate cate doua luni si munceste pe camp, ca sa poata sa-si tina fata la scoala. Comertul cu legume e singura ei sursa de venit.
“Am 48 de ani si nu pot sa-mi gasesc un loc de munca. Lumea imi spune ca-s batrana si nu pot sa ma angajez. Mai merg cate doua luni afara sa lucrez in domeniul agricol. Pe terenul foarte putin pe care-l am imi pun putin zarzavat si vin si vand aici, pe canal”, recunoaste.
In sezonul fructelor si legumelor vinde ceapa si morcovi bio in piata, dar, cu toate astea, desi lucreaza pe doua arii jumatate, spune ca nu a reusit sa primeasca certificat de producator. Bataioasa, Maria Galusca e decisa:
“Pe doua arii jumate de teren nu vor sa-mi elibereze certificate, pentru ca nu vor. Nu stiu, o sa ma duc in audienta la domnul Boc, pentru ca pe mine ma ajuta terenul ala: imi pun flori, imi pun morcovi, vand frunze de patrunjel”.
Nimic nu pare s-o clinteasca din loc, dupa ce a muncit peste 20 de ani la Chirurgie III, Avicola si la Centura Valcele-Apahida. Stie precis ca obtinerea unui certificat de producator i-ar da singura sansa de a-si poate creste fata, cu demnitate, in continuare.
“Rezistenta vanzatorilor ambulanti” reprezinta inca una din expozitiile vernisate in aceasta saptamana de Fundatia AltArt, in cadrul proiectului Orasul Vizibil, la Cluj-Napoca, dupa inaugurarea Poienii Muzicale din Piata Muzeului.
“In zona Pietei Mihai Viteazu conflictul public-privat devine o cutie a Pandorei care merita sa fie interogata din perspectiva utilizarii sociale ale acestui spatiu. Seria de portrete e un demers de recunoastere a aportului pe care vanzatorii ambulanti il aduc societatii”, arata curatorii expozitiei stradale.
Portretele vanzatorilor ambulanti din Cluj au fost realizate de Paula Boarta, Stefan Badulescu, Clara Fouche si Antoine Bezet.
„Expunem o serie de 6 portrete cu povestea fiecarui vanzator ambulant in paralel, in spatii de afisaj din jurul pietei Mihai Viteazu pentru a legaliza o altfel de adoptare a spatiului public si o recunoastere a aportului pe care acesti oameni il aduc societatii”, isi motiveaza artistii demersul.