Radu Cristian Andreescu este un tânăr olimpic pasionat de film și de literatură, este unul dintre cei doi elevi clujeni care au luat nota 10 curat la Bacalaureatul de anul acesta. Pentru că are ambiții mari, în tot ceea ce înseamnă proiectarea viitorului său, Radu nu consideră nota de 10 de la Bacalaureat drept o performanță în sine, ci doar un punct de start pentru îndeplinirea aspirațiilor sale. El își dorește să devină scriitor și regizor de film și a făcut deja primii pași spre această carieră: a publicat până acum trei volume de poezie, are în pregătire un al patrulea, a realizat un film de lungmetraj și urmează, în curând, să lanseze și un scurtmetraj.
Radu, un elev olimpic încă de pe clasa a șasea, este convins că notele de la Bac nu sunt întotdeauna reprezentative pentru ceea ce înseamnă, intelectual și uman, un candidat, și îi sfătuiește pe colegii săi care intră acum pe clasa a XII-a să nu fugă după performanță, să nu ardă etape, să nu rateze, printr-o asemenea fugă, momentele esențiale ale vieții, cele care le pot forma, cu adevărat, personalitatea și caracterul.
Un olimpic pasionat de regia de film și de literatură
Radu Cristian Andreescu a urmat școala la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, încă din clasa I. A rămas fidel acestei instituții de învățământ, până la finalul clasei a XII-a, pentru atmosfera aparte din Ghibu, cu care tânărul a rezonat sufletește:
„Am prins dragoste față de oamenii de acolo și, să urmez liceul la Ghibu, a fost prima alegere de viață importantă, o alegere care m-a structurat intelectual și uman.”
Din gimnaziu, Radu a început să participe la olimpiadele de limba și literatura română, și, chiar din clasa a V-a, profesoara sa de română i-a descoperit și apreciat talentul literar, încurajându-l să scrie:
„Ingrid Galasiu, profesoara mea de română, a făcut primele aprecieri pozitive în ceea ce privește primele mele încercări literare. Am început să scriu poezie la vârsta adolescenței – asocierea adolescenței cu poezia, așa cum a observat un cititor al versurilor mele, nu era imprevizibilă la mine, deoarece acesta a fost domeniul meu de deschidere în viață, până acum.”
Fiindcă poeziile sale se structurau ca evocare de imagini, pe clasa a X-a, Radu a încercat și un prim experiment cinematografic, experiment pe care l-a dus la bun sfârșit doi ani mai târziu, în toamna anului 2015:
„Am realizat un lungmetraj, cu buget mic. Producând acest film am descoperit disponibilitatea celor de lângă mine, în liceul meu au existat oameni care s-au alăturat dezinteresat cauzei mele, persoane cu care am intrat într-o rezonanță umană deosebită.
Filmul este o poveste despre suferință, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar nu e un film istoric (care ar fi cerut un buget mare). Filmul este pur și simplu o privire asupra unor personaje puse într-o situație de mare suferință și de revoltă. Eu internalizez foarte mult emoțiile, ceea ce face ca apoi să le valorific estetic.
În film au jucat actori neprofesioniști, în rândul cărora am găsit multă dăruire și un talent actoricesc neașteptat!
Filmul a avut premiera în toamnă, cu cei din școală, și se numește: «Fericiți cei ce plâng», „Blessed are those who mourn», pentru că filmul este integral în limba engleză.”
Radu a rămas perseverent în ambele sale proiecte, literare și cinematografice. El a mai realizat și un scurtmetraj, care nu a fost încă lansat, iar acum pregătește apariția celui de-al patrulea său volum de poezie. Ultimul volum, „Poemele Aurorei”, a văzut lumina tiparului în toamna anului 2015.
Pe lângă preocupările legate de literatură și film, Radu nu a neglijat nici școala, în primăvara acestui an el obținând premiul I la etapa națională a Olimpiadei de Filosofie.
„Faptul că am obținut media 10 la Bacalaureat îmi aduce un sentiment de mulțumire, dar aceasta nu trebuie să mă facă să mă simt suficient cu mine însumi”
Radu Andreescu ezită să considere rezultatul de la Bacalaureat drept o performanță în sine, el nu se simte cu nimic superior colegilor săi care au obținut note cu câteva puncte mai mici:
„Faptul că am obținut media 10 la Bacalaureat îmi aduce un sentiment de mulțumire, dar aceasta nu trebuie să mă facă să mă simt suficient cu mine însumi, de aceea ezit să privesc Bacalaureatul ca un nivel de performanță, pentru că, dacă l-aș privi astfel, m-aș simți într-un circuit închis, iar Bacalaureatul nu ar mai fi o linie de start în viață, așa cum ar trebui să fie, ci o simplă finalitate a liceului.”
Radu își dorește să continue și pe mai departe pe calea literaturii și a filmului. Va urma cursurile Facultății de Filosofie, din cadrul UBB, dar perspectivele sale nu se închid aici:
„Pentru că specializarea într-un domeniu de interes este dezirabil să aibă loc pe tot parcursul vieții, intenționez să mă pregătesc și pentru regie de film, adică să mă familiarizez cu aspectele tehnice ale meseriei – poate fi un masterat, sau sub forma unei a doua facultăți sau oricare alte cursuri.
Mă pregătesc pentru profesia de regizor sau de scriitor și sunt conștient că aceste profesii se câștigă prin mult mai multă muncă față de cea pe care am depus-o până acum; sunt, așadar, un om care aspiră să fie regizor.”
„Programa școlară rămâne cu multe neajunsuri”
Radu Andreescu consideră că învățământul românesc este capabil de performanță, însă regretul său profund este acela că nu există o consecvență în programul de reformă a învățământului:
„Din ʼ90 încoace, s-au încercat reforme în învățământ care nu au fost durabile și care au generat foarte multe incertitudini, din cauza frecventelor schimbări.
Programa școlară rămâne cu multe neajunsuri (de exemplu, faptul că manualele școlare i-au consacrat pe scriitorii așa-ziși canonici, în timp ce mulți alți scriitori sau multe opere, mai ales cele ale literaturii universale, rămân neglijate în predarea literaturii), dar, încă mai cred că învățământul, sau, cel puțin, procesul de învățare, așa cum s-a desfășurat în școala mea, poate pregăti pentru viață.”
„Pentru rezultate școlare nu există o rețetă”
Radu vrea să le transmită și un mesaj celor care intră acum pe clasa a XII-a:
„Cel mai bine este să nu accelereze în nimic, să nu se grăbească. E un exemplu în acest sens, un film, „Un om grăbit”, cu Alain Delon, în care personajul principal se află într-o continuă fugă după performanță, dar, în această fugă, el ratează momentele esențiale ale vieții. Fuga lui trebuie să fie un contraexemplu pentru noi. Îi sfătuiesc pe tinerii de a XII-a să nu se grăbească în nimic, să nu ardă etape, să nu fugă după performanță – să nu aibă stilul de viață al unui om de afaceri prea ocupat de ambițiile cotidiene.
Pentru rezultate școlare nu există o rețetă, iar notele de la Bacalaureat nu sunt întotdeauna reprezentative pentru ceea ce înseamnă intelectual și uman un candidat!”
Foto: Radu Andreescu, fplus