Comasarea unor alegeri (locale și parlamentare) a fost încercată și în 2012 de guvernul condus de Emil Boc. Aflate atunci în opoziție și aliate în Uniunea Social-liberală, PSD și PNL au contestat legea la Curtea Constituțională, invocând încălcarea democrației și a dreptului în materie electorală. CCR le-a dat câștig de cauză și comasarea nu a mai fost pusă în aplicare, alegerile locale și cele parlamentare desfășurându-se separat. Astăzi, aceleași partide, aflate la putere într-o nouă Uniune Stalinist Leninistă, susțin comasarea alegerilor, iar liderii lor afirmă că, dimpotrivă, aceasta ar aduce „mai multă democrație”, prin prezența la vot a unui număr mai mare de oameni.
Cel mai nerușinat și mai jalnic dintre aceștia toți este Emil Boc, primarul Cluj-Napoca. Acesta susține acum că nu există niciun impediment din punct de vedere constituțioal și că nu vede nicio problemă ca un primar să fie ales în luna iunie, dar să își preia mandatul în luna septembrie.
El, ”constituționalistul” mânuind polonicul cel mare al dezinformării, afirmă, fără să-i crape obrazul de rușine (ar trebui să aibă așa ceva, ca să-i crape):
”Ce problemă ar fi în România dacă se organizează alegerile pentru primar în iunie și își intră în exercițiul mandatului în septembrie. Care este problema? Legitimitatea trebuie să o dea votul, nu strict procedural o oră sau o zi.
Dacă odată cu organizarea acestor alegeri putem face și o economie de câteva zeci de milioane de euro, pe care să-i poți duce în sănatate sau educație, este cu atât mai bine. Este necesar să nu existe această oboseală electorală”.
Prin urmare, ca în 2012, nu există ”o amenințare la adresa democrației așa cum arată reprezentanții partidelor din opoziție”. Chit că Opoziția de atunci este Puterea de azi și Puterea de atunci este azi sluga celor care-l contestau.
În legătură cu intenția reprezentanților opoziției de a ataca la Curtea Constituțională o eventuală decizie privind comasarea alegerilor, Emil Boc a precizat că orice partid parlamentar poate face asta și că nu este un lucru greșit în democrație.
”Că decizia este justificată, asta va decide Curtea Constituțională, dar din punct de vedere constituțional nu există nicio barieră în comasarea alegerilor”.
Păi, a dat, măi, înghițitor de broaște râioase! Și nu știm de ce ar da alt verdict azi. La fel cum crede și fostul șef al Curții Constituționale, Augustin Zegrean (știi care, era chiar atunci șef al Curții Constituționale, când s-a explicat de ce este neconstituțional ce încerci tu să afirmi acum că ar fi constituțional, băi, ”constituționalist” de trei lulele, trei surcele):
”Într-o astfel de situație, pentru a nu își contrazice decizia din 2012, când a declarat neconstituțională comasarea alegerilor, CCR ar trebui să dea un verdict similar și în 2024. Există și revirimente, când Curtea își poate schimba practica, dar nu în astfel de situații, ci în cazul interpretării unor legi. Eu zic că decizia de acum 12 ani a fost motivată corect. În Constituție scrie că alegerile trebuie să fie libere, periodice și corecte” (Sursa: g4media.ro)
SCURT ISTORIC AL IMPOSTURII POLITICE. Despre cum voința politică se cacă pe lege în România
Ideea comasării unor alegeri nu este nouă și a mai fost aplicată în România. În 1996, mandatele aleşilor locali au fost prelungite şi alegerile locale, care urmau să se desfăşoare în februarie, au avut loc în iunie, printr-o hotărâre de Guvern. Până în 2004, alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi cele pentru Preşedintele României s-au desfăşurat la aceeaşi dată. Iar în 2007, referendumul privind introducerea votului uninominal a avut loc în aceeaşi zi cu scrutinul pentru Parlamentul European.
Comasarea a fost la un pas de a fi pusă în practică și în 2012, după ce în decembrie 2011, guvernul format din PDL, UNPR și UDMR, condus de Emil Boc, și-a angajat răspunderea asupra unei legi care stabilea ca alegerile locale (ce ar fi trebuit să aibă loc în iunie) să se desfășoare în același timp cu cele parlamentare din noiembrie. Emil Boc invoca atunci că 2012 urma să fie un an dificil din punct de vedere economic, în contextul crizei globale, și ar trebui „să avem mai puţină dezbatere care să producă instabilitate.” Boc miza, atunci, și pe o rată mai crescută a prezenței la vot determinată de comasare. Adică mânca același rahat ca și azi, măcar știm că e consecvent.
Aflate la momentul respectiv în opoziție, ca parte a Uniunii Social Liberale (USL – fondată la inițiativa liderului conservator, Dan Voiculescu) și estimând că eventuala comasare a celor două rânduri de alegeri le-ar dezavantaja, PNL și PSD au contestat la Curtea Constituțională legea asumată prin angajarea răspunderii. Zecile de parlamentari PSD şi PNL care au semnat sesizarea au invocat atât probleme legate de modalitatea de adoptare a legii care comasa alegerile, cât și elemente de drept intern și international și de respectare a principiilor democrației.
Aleșii PSD și PNL făceau referire în sesizare, spre exemplu, la Codul bunelor practici în materie electorală și arătau că „în cadrul lucrărilor Comisiei de la Veneţia, s-a statuat faptul că stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral, iar modificarea frecventă a normelor şi caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. Ceea ce trebuie evitat nu este atât modificarea sistemelor de scrutin, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri.”
O altă soluţie propusă în 2012 de social-democrați și liberali era aceea de a se stabili în Constituţie ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem să rămână aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri – cel puţin dacă acestea au loc în anul următor – şi că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare.
În sfârșit, în opinia autorilor sesizării, prin reglementarea comasării alegerilor locale cu alegerile parlamentare şi organizarea acestora în luna noiembrie 2012, nu numai că s-ar fi procedat „la modificarea legislaţiei electorale cu nesocotirea Codului bunelor practici în materie electorală”, ci s-ar fi indus și „o stare de confuzie în rândul electoratului, care s-ar fi văzut pus în situaţia de a vota cu un număr ridicat de buletine de vot”. Adică fix ceea ce, acum, acești indivizi din grupurile infracționale organizate, numite impropriu PSD și PNL, contestă.
Curtea Constituțională condusă de Paul Augustin Zegrean (numit judecător al CCR de președintele Traian Băsescu) a dat câștig de cauză PNL și PSD și le-a admis sesizarea, declarând neconstituțională comasarea alegerilor și motivând:
„Caracterul democratic al unui stat – aşa cum statul român este definit în primul articol al Constituţiei – nu poate fi conceput fără o legislaţie electorală care să permită, în mod efectiv, exprimarea voinţei reale a cetăţenilor de a-şi alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice şi corecte. Un sistem electoral democratic şi stabil, inspirat din această voinţă reală a celor care, potrivit art. 2 din Constituţie, sunt deţinătorii suveranităţii naţionale, este de natură să determine o percepţie şi o atitudine civică corespunzătoare a cetăţenilor şi, totodată, poate impune o conduită adecvată competitorilor electorali. Or, potrivit art. 2 din Constituţie, suveranitatea naţională se exercită prin organele reprezentative ale poporului român şi prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Pe de altă parte, conform art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Aceste considerente recomandă ca reglementările în materie electorală să fie dezbătute în Parlament, iar nu adoptate pe calea unei proceduri cu caracter de excepţie, prin care Parlamentul este ocolit, dar obligat la un vot tacit asupra unui conţinut normativ aflat la aprecierea aproape exclusivă a Guvernului.”
În concluzie, CCR constata, în 2012, că:
„Legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din anul 2012, precum şi pentru modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali este neconstituţională.”
Decizia CCR a fost pusă în aplicare, iar alegerile locale și cele parlamentare au avut loc separat, în iunie, respectiv în decembrie 2012.
În 2024, la doisprezece ani distanță, pentru PNL și PSD aflate la putere, comasarea nu pare nici să mai bulverseze alegătorii, nici să încalce dreptul intern și internațional în materie electorală, afectând procesul democratic.
Dimpotrivă, liderul PSD, premierul Marcel Ciolacu, argumenta, miercuri:
„Cu alte cuvinte, făcând această comasare, mai mulţi cetăţeni, mai mulţi români participă la vot. Participând mai mulţi români, atunci clasa politică e mai legitimă. Dacă erau singure europarlamentarele, fără niciun referendum, cum se mai întâmpla în trecut, atunci prezenţa la vot va fi una minimă. Eu cred că nu ne dorim pentru binele democraţiei acest lucru. Înţeleg toate argumentele şi spaimele, dar în decizia politică nu o să conteze foarte mult acest argument, că nu este democratic, dimpotrivă e mai mult decât democratic.”
Tot miercuri, de la Strasbourg, preşedintele Klaus Iohannis declara că nu este împotriva unor comasări de alegeri, dacă se fac bine și se organizează și se anunță din timp, patru runde de scrutin fiind foarte mult.
Coaliţia de guvernare nu a ajuns joi la o decizie privind comasarea alegerilor, iar următoarea discuție ar urma să aibă loc luni, 12 februrie. Liberalii insistă pe comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, în timp ce social-democraţii propun și ca scrutinul pentru legislativ să se desfăşoare în acelaşi timp cu primul sau cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, neexcluzând însă varianta liberală.
Opoziția critică ideea comasării scrutinurilor și a anunțat că va contesta la Curtea Constituțională o decizie în acest sens.