„Cluj-Napoca: Fonduri pentru clujenii care găzduiesc cetățeni ucraineni”, a anunțat Primăria condusă de Emil Boc prin toate canalele sale de comunicare: pe site-ul propriu, prin comunicate de presă, pe Facebook și pe Instagram.
„Persoanele fizice de pe raza municipiului Cluj-Napoca care găzduiesc cetăţeni străini sau apatrizi aflaţi în situaţii deosebite, proveniţi din zona conflictului armat din Ucraina, beneficiază de decontarea din bugetul Inspectoratului județean pentru situații de urgență Cluj a cheltuielilor cu hrana în valoare de 20 de lei/zi/persoana găzduită, în conformitate cu prevederile art.1, alin.(10) din OUG nr.15/2022 privind acordarea de sprijin şi asistenţă umanitară de către statul român cetăţenilor străini sau apatrizilor aflaţi în situaţii deosebite, proveniţi din zona conflictului armat din Ucraina. Mecanismul de decontare a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 336/2022”, a precizat municipalitatea.
Primăria și-a făcut datoria patriotică și a anunțat, cu multă râvnă, ajutorul pe care îl acordă statul român vecin și prieten Ucrainei celor care au fugit din calea războiului. Ce poate mânca însă un ucrainean de 20 de lei/zi?
O jumătate de litru de lapte costă, la supermarketurile clujene, în jur de 4 lei. 250 de grame de cașcaval – 12 lei. Brânză telemea, 200 de grame, 8 lei. Ambalajul cel mai mic, de 6 ouă, circa 8 lei. Untul este în jur de 10 lei. Un iaurt simplu, 125 grame, 2 lei. Dulceața costă minimum 7 lei. Crenvurști, 250 de grame, circa 10 lei. 100 de grame de salam, 5 lei. O pâine ieftină costă 3 lei. Și așa ajunge refugiatul, orice ar mânca la micul dejun, să cheltuiască cel puțin jumătate din bugetul alocat de statul român vecin și prieten. La amiază îi mai ajunge de o pulpă de pui și de un cartof prăjit. Deși, la 10 lei litrul de ulei, cartoful va fi mai degrabă copt. Deși, la 0,31 lei/kWh, la cât e plafonat gazul… probabil că și masa de amiază trebuie servită rece. Seara eventual, refugiatul poate sorbi un ceai cald și o felie de pâine cu gem, rămasă de la masa de dimineața.
Cu un asemenea plafon de hrană, demn de Epoca de Aur, autoritățile ar trebui mai degrabă să se rușineze, decât să se promoveze.
