A iubi un barbat daca esti femeie si o femeie daca esti barbat nu inseamna pentru toata lumea implinire. In lume, cateva zeci de milioane de oameni prefera un partener de acelasi sex. Acest lucru nu se afla in contradictie cu descoperirile despre preformarea sexuala a creierului. Sexul aparent si regiunile creierului care controleaza dorinta sexuala se pot dezvolta in mod diferit. Intr-un corp de barbat se poate dezvolta foarte bine un creier care se simte atras de un alt barbat.
Exact acest lucru a fost confirmat de neurologul californiana Simon LeVay, cu ocazia autopsierii unor barbati homosexuali care murisera de SIDA; anatomia creierelor lor semana, in ceea ce priveste preferintele sexuale, mai degraba cu a creierului de femeie. Dupa cum a constatat LeVay, regiunea preoptica era mai mica decat la barbatul mediu (iar conexiunile dintre emisfere pareau mai puternice). Asta nu inseamna deloc ca barbatii homosexuali aveau creier de femeie, cum se presupune adesea, caci nu s-au constatat diferente decat in regiunile responsabile pentru dorinta sexuala. Din punctul de vedere al volumului creierului, care difera net la barbati si la femei, nu s-a putut remarca nici o diferenta intre homosexuali si heterosexuali.
Studiile lui LeVay (1991) nu arata decat ca homosexualitatea este un fenomen normal. Daca barbatii resimt pasiune pentru alti barbati nu este vorba de un viciu, ci doar de o varianta naturala a atractiei. Asa cum exista stangaci si dreptaci, asa cum unii oameni au talent pentru muzica si altii pentru sport, tot asa exista preferinte si in sexualitate. Lucrul acesta e valabil si pentru femei, chiar daca dragostea lesbiana, ca multe alte probleme specific feminine, a fost pana acum mai putin cercetata.
Intre homosexualitate si heterosexualitate exista o multime de nuante. Dar rareori creierul se plaseaza intr-o directie exclusiv feminina sau masculina; mult mai des, el se situeaza undeva intre cele doua extreme. Nimeni nu este complet femeie sau complet barbat! La oameni, nuantele dintre sexe sunt mai delicate decat la animale; si nu doar pentr ca, datorita creierului mare extrem de intins, suntem, fata de alte specii, mai putin predispusi la o extrema sau alta, ci si pentru ca polul feminin si cel masculin se afla oricum, la homo sapiens, destul de aproape unul de calalalt. Un indiciu in acest sens ar fi regiunea preoptica: la masculii rozatoarelor, aceasta este de patru ori mai mare decat la femela; la oamenii de sex masculin, diferenta medie nu este decat dubla. Astfel, creierul uman permite o varietate infinita: de la romanticul timid pana la dominatoarea dura.