După luni de zile de trafic infernal, cu circulația restricționată pe podul Fabricii și închisă total pe podul Porțelanului, Emil Boc a anunțat triumfal pe Facebook și pe site-ul oficial al Primăriei, în vinerea de dinaintea alegerilor prezidențiale, deschiderea circulației pe podul Fabricii, cu caracter provizoriu, pur electoral.
Nu vorbim despre o inaugurare reală, ci despre o falsă reabilitare a unui pod pe care circulația a fost restricționată, iar acum e permisă. A fost inaugurată, de fapt, cu fast politicianist, circulația liberă pe pod până la primăvară, și nu podul, a cărui reabilitare nu a fost finalizată:
„Deschiderea circulației pe Podul Fabricii (caracter provizoriu).
Azi am deschis traficul pe podul Fabricii, pe toate cele 4 benzi de circulație.
Ca o formă de respect pentru cetățeni, Primăria împreună cu firma de construcții, au reușit să deschidă podul, cu caracter provizoriu, mult mai devreme în raport cu termenul de finalizare a lucrarilor, mai 2020.
Ce înseamnă caracter provizoriu?
În primăvară, timp de 45 de zile, vom mai avea restrictii de circulație, pe rând, pe câte o bandă de circulație, în vederea montării panourilor fonoabsorbante și a închiderii rosturilor de dilatație.
Podul are o lungime de aprox. 300 de metri și a fost reabilitat de către firma S.C. ARL Cluj S.A”, ne (dez)informează Emil Boc.
Închiderea rosturilor de dilatație duce la distrugerea podului
Declarațiile lui Emil Boc reprezintă, din punct de vedere tehnic, pure aberații. „Închiderea rosturilor de dilatație”, lucrare ce spune primarul că se va realiza în primăvară, ar duce la distrugerea podului.
Rosturile de dilatație nu se închid niciodată pentru că podurile sunt structuri flexibile, iar lipsa sau închiderea rosturilor de dilatație ar duce rapid la crăparea structurii de rezistență. Ceea ce s-ar putea întâmpla acum în cazul podului de pe Fabricii, pentru că se pare că rosturile de dilatație au fost închise deja, ele fiind, cel mai probabil, asfaltate, fiindcă nu se văd niciunde de-a lungul podului.
Rosturile de dilatație, în general, arată astfel:
Vedeți vreun rost de dilatație pe podul Fabricii?
Dacă nu se văd, cel mai probabil rosturile de dilatație au fost asfaltate.
O situație similară, de asfaltare a rosturilor de dilatație, s-a petrecut la București, unde, în timpul lucrărilor de consolidare a podului Grant, muncitorii au asfaltat rosturile, ceea ce a atras revolta specialiștilor.
Care este rostul rosturilor de dilatație, de ce nu trebuie ele astupate, a explicat, pentru spatiulconstruit.ro, Monica Dutu, inginer proiectant de drumuri si poduri:
„Prin poziția lor în teren, drumurile sunt considerate structuri rigide, iar podurile structuri flexibile. Structurile flexibile se modelează după eforturile exterioare fară a se opune și astfel rămân funcționale. Podurile au deplasări multe și complexe care provin dintr-o serie de eforturi:
– dilatarea diurnă (zi-noapte) a elementelor de rezistență: grinzi+placă (indiferent că sunt grinzi din beton sau metal, tot apar dilatări-contracții) date de diferențele de temperaturi;
– dilatarea sezonieră (iarnă-vară);
– vibrații din trafic;
– seism;
– vânt.
Care este rolul rosturilor de dilatație în structura unui pod?
Rosturile de dilatație permit structurii să preia toate eforturile exterioare (chiar dacă se numesc «de dilatație») și să le transforme în deplasări pe reazeme.
Ce consecințe poate avea asfaltarea lor?
Blocarea rosturilor cu orice tip de material care împiedică deplasarea structurii conduce la eforturi interne în elementele de rezistență (compresiune, torsiune, încovoiere), eforturi la care structura nu a fost dimensionată, și pot apărea crăpături în grinzi și placă în zone neașteptate. Foarte posibil ca aceste fisuri să fie trecute cu vederea sau imposibil de observat (în zone ascunse), dar efectul lor se adaugă la restul defecțiunilor.
Asfaltul este compus din bitum și pietriș. Acest pietriș cu siguranță va împiedica deplasările structurii, iar bitumul va fi dușmanul celor care vor trebui să curețe acele rosturi pentru a monta noile dispozitive de acoperire a rosturilor.
Aceste dispozitive se fixează pe placile de beton, cu ancore (bare) din oțel și mortar. Prezența bitumului împiedică aderența mortarului și, dacă nu este îndepărtat complet, următoarele dispozitive se vor desprinde, iar calitatea execuției va avea de suferit.
Cum ar fi corect sa se procedeze în continuare?
Cei care au semnat această decizie să achite: turnarea asfaltului, curățarea lui, achiziționarea și montarea unor dispozitive de acoperire noi, inclusiv documentația pentru reabilitarea rosturilor.”
Așadar, rosturile de dilatație nu se închid, cum afirmă Emil Boc, ele se acoperă cu dispozitive speciale. Și nu se asfaltează în iarnă pentru a fi acoperite cu dispozitivele speciale în primăvară, fiindcă asfaltarea lor din iarnă poate provoca, până primăvara, crăparea elementelor de rezistență ale podului.
În plus, curățarea asfaltului turnat acum peste rosturi, pentru montarea dispozitivelor de acoperire la primăvară, va costa bani, timp și nervi, ce vor plătiți, bineînțeles, de către clujeni. Iar dispozitivele care se vor monta la primăvară s-ar putea deteriora prematur, ceea ce va însemna pentru șoferi gropi și denivelări majore în carosabil.
Asfaltarea rosturilor de dilatație, cu crăparea asfaltului acolo unde structurile flexibile ale podului se mișcă, se vede acum pe trotuarul proaspăt asfaltat, deja fisurat:
Cum pe carosabil nu se văd rosturi de dilatare, acestea fiind probabil asfaltate, în curând va crăpa și asfaltul de pe căile de rulare. E posibil să crape și pilonii reabilitați ai podului și plăcile de beton care atât de bine au fost refăcute, încât li se vede fierul ruginit din beton:
Podul mai are și infiltrații de apă, iar spoiala turnată pentru inaugurarea electorală începe să se scorojească:
Parapeții metalici hidoși sunt montați în asfalt în batjocură:
Acești parapeți, prin forma și structura lor, nu sunt numai oribili la vedere, ci și periculoși. Ei le vor provoca daune majore mașinilor care îi vor atinge, indiferent de viteză sau de natura impactului.
Pentru pietoni, pe singura parte a podului deschisă, au fost montate garduri rupte, ca să nu cadă nimeni în Someș. Până la primăvară, ne mulțumim și cu acestea.
Prin reabilitarea în bătaie de joc a acestui pod, durata lui de viață nu a fost crescută. A fost sporit numai disconfortul în trafic al clujenilor. Și a fost spoit încă un pod, să se poată lăuda primarul cu o nouă realizare față de cei care doar îl aplaudă ca pinguinii, fără a verifica dacă lucrările realizate de Primărie sunt pe bune sau doar făcături.
Podul are rosturile de dilatație blocate cu asfalt, plăci ruginite de beton armat, piloni îmbrăcați frumos acum, dar la care nu știm cum a fost rezolvată problema ruginii de dedesubt. Peste 10, 20, 30 de ani ne vom trezi probabil că podul Fabricii trebuie înlocuit complet. Iar nota o vor plăti tot clujenii. Nu noi, ci copiii noștri, care vor considera generația părinților lor drept una de tristă amintire.