Capitol extrem de bogat si de o mare importanta, depasind prin implicatiile sale domeniul strict al medicinei si pe cel al specialitatii de psihiatrie, cu largi si profunde implicatii sociale si morale, sfera perversiunilor intereseaza in mod direct institutiile sociale, justitia, relatiile interpersonale, valorile moral-religioase si cultural-educative etc.
Majoritatea opiniilor sunt de acord in a recunoaste existenta in principal a perversiunilor sexuale etichetate ca stari constitutionale psihopatologice care afecteaza sfera instinctuala si caracterul acestei categorii de indivizi, ca ele au un net caracter antisocial, extrem de variat (violenta, ultraj, atentat la bunele moravuri, depravare, prostitutie etc.).
Semnificatia conceptelor. Din punct de vedere etimologic, termenul are provenienta latina din perversio,-sum,-ere, cu sensul de “a reintoarce, a rasturna”, un mod antisocial de reintoarcere suparatoare, o tulburare de schimbare a binelui in rau.
Perversitatea si perversiunea se diferentiaza din punctul de vedere al fundamentului psihobiologic si al atitudinii antisociale. Perversitatea este o dispozitie mintala episodica a unor indivizi etichetati, de regula, ca normali pentru o conduita imorala. Perversiunea este, dimpotriva, o orientare permanenta si patologica a indivizilor care “nu numai ca fac raul, ci il si doresc”.
Clasificari ale perversiunilor. Din punct de vedere clinic, perversiunea poate reprezenta ea insasi o forma de anomalie psihica. La aceasta insa se mai asociaza adesea deficite intelectuale, dezechilibre constitutionale, emotivitate, instabilitate, impulsivitate. Se mai pot semnala manifestari de tip pervers la paranoici, ciclotimici, alcoolici, isterici.
In sens psihopatologic, perversiunile sunt definite ca fiind tendintele care se situeaza in contradictie directa cu natura si care par a a merge contra scopului propus de ea. In sensul acesta, perversiunile sunt clasificate in doua mari categorii si anume:
perversiuni sexuale in raport cu obiectul: homosexualitatea, pedofilia, necrofilia, gerontofilia, bestialitatea etc;
perversiuni in raport cu mijloacele de obtinere a placerii sexuale: fetisism, sadism, masochism, exhibitionism, voyeurism etc.
Autorii psihiatri americani pun accentul insa pe latura antisociala a acestui grup de tulburari ale comportamentului psihosexual, preferand sa le denumeasca deviante sexuale. Ei sustin ca deviantele sexuale privesc natura si obiectul relatiilor sexuale. Pe aceste considerente, ele sunt clasificate in urmatoarele grupe:
conduite sexuale deviante in raport cu nrvoile umane normale: violul, omorul, pedofilia, necrofilia, sadomasochismul, exhibitionismul, voyerismul, sodomia, incestul;
conduite sexuale deturnate, in care sunt preferate alte nevoi decat cele naturale umane: bestialitatea, fetisismul, travestismul;
deviante sexuale de tip sociopatic, in care intra prostitutia si pornografia.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca perversiunile sexuale reprezinta o importanta grupa de tulburari psihosexuale, bine individualizate clinico-psihiatric si care se caracterizeaza prin tulburari ale comportamentului psihosexual, cu implicatii sociale. Ele sunt – la baza lor – tulburari ale instinctului sexual care duc la modificari caracteriale profunde, ce marcheaza topologic personalitatea acestor indivizi.