Horia Simu, managerul Serviciului de Ambulanță Cluj, prezent ieri seară la emisiunea Urbano, la NCN, a explicat care sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă Serviciul de Ambulanță. Dintre acestea, lipsa de personal și parcul auto uzat sunt cele mai stringente, două probleme care s-ar putea ușor rezolva prin voință politică și administrativă.
Dacă Spitalul Regional de Urgență și centrele medicale de permanență au devenit în Cluj utopii, la care nici nu mai îndrăznim să sperăm, achiziționarea de noi ambulanțe și suplimentarea posturilor în cadrul acestui serviciu ar putea scădea rapid timpul de așteptare al pacienților, mai multe mașini cu personal medical însemnând ambulanțe care își așteaptă pacienții și nu pacienți care așteaptă ambulanța:
„Modernizarea parcului auto a început undeva prin anul 2000, când au apărut primele ambulanțe noi, niște Mercedes-uri Sprinter. S-a continuat pe urmă. Grosul a fost undeva după 2007, în perioada 2007-2014. Acum avem unele din 2007, ultimele le avem de acum doi ani de zile. Dar adevărul este că undeva la trei sferturi din parcul de mașini au peste 350 000 de km – 450 000. O mașină la 400 000 de km, poate să fie orice marcă, deja începe să aibă defecțiuni. Dar ele fac față pentru că în spatele fiecărei ambulanțe stă o echipă de tehnicieni și de mecanici auto care se ocupă de întreținerea mașinilor. Nu numai a mașinii în sine, ci și a aparaturii medicale. Mai e și personalul care are grijă de interiorul mașinii. Este tot timpul o mică armată de oameni care trebuie să aibă grijă de întreținerea acestor mașini. În ultimii ani, mașinile au parcurs în medie cam 1 200 000 – 1 400 000 de km/an. O ambulanță este o mașină de urgență. Știm că o mașină care merge în forțaj nu o să țină ca una care merge constant cu motorul. În mod normal, undeva pe la 8 ani ar trebui schimbată. Sau întreținută. Dar deja, cred că oricine, nu trebuie să fii mecanic sau inginer auto să zici că e un grafic exponențial de la o anumită dată, când cheltuielile sunt foarte mari. Ar trebui reînnoite. Am înțeles că este un program acum al Ministerului Sănătății împreună cu IGSU, de reînnoire a parcului auto, o achiziție de 4000 de ambulanțe. Să sperăm că va începe cât de curând!
Parcul auto trebuie îmbunătățit. Dacă se mențin politicile acestui guvern, continuitatea celor de dinainte, ar trebui în anul acesta să se facă achiziții de ambulanțe noi! Ambulanță nouă înseamnă încă trei sute și ceva de mii de km să meargă cum trebuie. Fiecare ambulanță are aproape 100 000 de cazuri la activ, deci 100 000 de persoane la care fiecare mașină a fost în acești 7 ani.
Personalul nu e niciodată suficient și cred că niciunde în domeniul de urgență personalul nu va fi suficient, că vorbim de România sau de orice altă țară! Întotdeauna zicem că da, ar fi bine să avem în plus încă 3 mașini! Da, dar dacă este un accident colectiv pe autostradă? Sau, gândiți-vă la Aeroportul Internațional! Doamne ferește! A ajuns, a trecut de cifra de 2 000 000 de pasageri. Două milioane de pasageri înseamnă foarte multe curse. Probabilitatea să se întâmple ceva există. Tu trebuie să ai mașină tot timpul disponibilă! Teoretic ar fi că nu urgențele trebuie să aștepte o ambulanță, ci ambulanța să aștepte urgența!
Sunt mai multe cauze (pentru care nu poate fi angajat personal suplimentar). Este, într-adevăr, resursa umană. Avem un normativ de personal, este același normativ de personal de acum 10 ani de zile. Medicii ar vrea să rămână, dar nu s-au mai scos posturi. Știți perioada de acum 5 ani de zile (din timpul Guvernului Boc – n.r.), de reducere a posturilor din sistemul bugetar. Acolo nu a contat că e vorba de primării, de judecătorii, de spitale, servicii de ambulanță etc. Am avut o suplimentare în ultimii ani, dar mică, de câteva persoane. În rest, e un turn over al celor care pleacă să lucreze în străinătate pe un an de zile, angajezi pe perioadă determinată; rămâne o colegă în concediu de maternitate, angajezi pe perioadă determinată. Și ambulanțierul și asistentul medical și medicul de urgență trebuie să aibă experiența terenului pentru că una este pe băncile școlii, alta este realitatea pe teren! Sunt anumite elemente care nu te învață nicăieri în carte: nici cum să te comporți într-o situație de urgență, nici cum să reziști la presiunea străzii într-un loc public, nici cum să reacționezi atunci când ești luat ostatic, pentru că s-a întâmplat și așa ceva.”
