A fost Peninsula la Cluj. Conform statisticilor oficiale, in doar doua zile de festival s-au strans 34.000 de peninsulari. Nota Redactiei: cel putin jumatate dintre ei au fost martieni si ninjalai invizibili, vazuti doar de organizatori, din turnul lor de fildes, in care nu se auzeau nici sonorizarea proasta, nici nemultumirile platitorilor de bilete.
Peninsula 2013 a fost mai degraba un festival al mancarii si al berii Ursus decat un eveniment muzical cu traditie. Editia de pe Valea Garbaului a fost cea mai slaba dintre toate de pana acum. Trupele care au atras cei mai multi cumparatori de bilete au picat rand pe rand, ultimul party fiind anulat cu doar cateva ore inainte de sfarsitul festivalului.
De data aceasta, organizatorii au avut minima decenta sa anunte anularea si restituirea banilor. Cu toate acestea, au facut-o doar pentru ca nu mai exista posibilitatea ca platitorii sa aleaga o alta reprezentatie, petrecerea Aly&Fila trebuia sa fie evenimentul care incheia Peninsula 2013.
Din punct de vedere muzical, al publicului si al tuturor evenimentelor desfasurate, duminica a fost cea mai trista zi a intregului festival. Concertul serii, Robin and the Backstabbers, a adunat, la Main Stage, mai putin de 300 de oameni – un public letargic care a abandonat trupa dupa numai cateva piese. Frigul a fost mai puternic decat admiratia fanilor pentru formatia autohtona.
Cu toate ca a sfarsit lamentabil, Peninsula 2013 a debutat in forta joi seara, cand 8.000 de oameni au venit sa-l vada pe Paul Kalkbrenner pe Valea Garbaului. Cu martieni cu tot, in ochii organizatorilor au fost 16.000 de peninsulari – au anuntat-o cu surle si trambite intr-un comunicat indoielnic.
Transportul catre festival se putea face fie cu „naveta spatiala” Ratuc (shuttle, cum au botezat organizatorii autobuzul), pentru doi sau trei lei, in functie de noroc si ora, cu taxi-ul sau pe jos, asa cum au ales multi s-o faca. Plimbarea unora era animata de-o sticla de tuica pe care, daca nu putut s-o bage la festival in sticle de apa plata, au ingropat-o in desisurile cu urzici de pe traseu.
In afara de tuica, in perimetrul festivalului puteai sa intri cu orice, atata timp cat bratara era bine legata pe mana. Un cutit, un spray paralizant sau chiar o bomba puteau trece usor de filtrele de la intrare. Duminica seara, stewarzii nici macar nu se mai sinchiseau sa se uite in posetele si ghiozdanele vizitatorilor.
Mancarea, in schimb, care te imbia inca de la intrare, nu a dezamagit. Bucatarii targ-mureseni s-au ridicat, cu preparatele lor inconfundabile, la inaltimea asteptarilor oricarui peninsular cu traditie : langose, gyros, gulyas, kurtos kalacs, porumb fiert si fript, iahnie. Clatitele, in schimb, au fost o dezamagire. Daca nu le cumparai cu 10 lei bucata de la o doamna care se stergea fie la subrat, fie la nas inainte sa puna mana pe clatita, de la o alta taraba luai una fara gust, fara miros si cu o tentativa de gem pentru doar 5 lei.
Hamsiile, denumite generic „hamsi”, costau tot 5 lei si te duceau cu gandul la Ultimate Survival cu Bear Grylls. Erau reci, moi si nesarate. In plus, vanzatorii se zgarceau si la usturoiul care ar fi dat o aroma comestibila micilor pesti cu ochi. Gulyas-ul si langosele au fost, in schimb, grozave – ciresele de pe tortul ce mirosea a mici si shaorma.
Un alt mare plus al festivalului au fost terasele Bruno Wine-Garden si Janis, care au profitat la maximum de amplasament si vreme. Pe timpul zilei, vinoteca era locul perfect in care te puteai adaposti de soare la umbra unui sprit de vara, iar pe timpul noptii, focul de tabara de pe nisipul terasei Janis aduna peninsularii zgribuliti.
Pe de alta parte, atmosfera de balci a fost asigurata. Amatorii de senzatii tari puteau face bungee-jumping, puteau sari pe trambuline sau se puteau invarti pana la senzatia de voma si dupa ea, pe o roata electrica sau calare pe un taur mecanic. Cele mai scumpe activitati menite sa-ti ridice adrenalina costau chiar si 240 de lei – un zbor de 15 minute cu girocopterul. Horea Uioreanu, presedintele Consiliului Judetean Cluj, a fost unul dintre cei 10 platitori.
La capitolul muzica, festivalul a dezamagit cel mai mult. Trupele care au urcat pe scenele prost sonorizate erau, in cel mai bun caz, cunoscute pentru una, doua piese. Highlight-ul festivalului a fost Paul Kalkbrenner, urmat de Emir Kusturica. Nici baietii de la Ska-P sau Modestep nu au dezamagit, cu toate ca majoritatea spectatorilor ii vedeau si auzeau pentru prima data.
In a treia zi a festivalului, concertele au inceput cu intarzieri de 45 pana la 70 de minute, fapt care a dat peste cap orice program prestabilit de a migra de la o scena la alta. Scena Gambrinus a fost singura care a rezistat pe baricade pana in ultima zi si care nu a dezamagit sub nicio forma. Asta cu toate ca era situata vizavi de un cort cu bumtzy-bumtzy si fete cu cizme albe.
De fapt, tot amplasamentul scenelor a lasat mult de dorit: la Main Stage auzeai muzica de la cortul Red Bull, Kiss Terrace interfera cu Cluj Rocks Stage si viceversa, iar la food court te „bucurai” de cel putin doua sau trei surse diferite de muzica.
In camping, daca treceai de stewardul care incerca din rasputeri sa-ti rupa bratara si la intrare, si la iesire, puteai face dus in cateva cabine de pleu, dar nu in primele zile. Dupa startul intarziat, te puteai spala doar cu apa rece, numai buna pentru trezitul din betie.
Cei mai optimisti peninsulari, insa, au preferat sa infrumuseteze experienta cu alcool din belsug. Atat timp cat berea curge in pahare, parca si muzica suna mai bine, iar fetele-s mai frumoase.
In concluzie, Peninsula 2013 a fost un festival nereusit, slab, un esec. Un festival al mancarii intins pe 10 hectare.