În Cluj-Napoca, lipsa locurilor de parcare este de multă vreme o reală problemă. Garajele și locurile marcate pe marginea carosabilului sunt insuficiente, iar cele care există sunt utilizate de multe ori necorespunzător. Garajele, mai ales, sunt folosite ca locuri de depozitare pentru diverse gunoaie, pentru murături, sunt bufetul vecinilor de cartier, unde aceștia se mai întâlnesc seara să mai tragă o țuică, la un pahar de poveste.
Dacă în Mănăștur asemenea imagini nu mai miră pe nimeni, în cartierul cu ștaif Zorilor, garajele pline ochi cu deșeuri par dintr-un alt film decât celebra peliculă propagandistică de lungmetraj: „E fain la Cluj!”
Pe Pasteur, într-un areal de câteva zeci de metri pătrați întâlnim un bâlci urban, mai degrabă suburban: un garaj „transparent”, plin cu resturi din construcții, dotat chiar și cu un tomberon, pus bine sub cheie și inscripționat: „Parcare interzisă”, urmat de mașini parcate aiurea sub o copertină comunistă, de mașini parcate pe trotuar în fața mașinilor de sub copertină, de garaje „tradiționale”, din cărămidă și acoperite cu tablă, de mașini parcate lângă boscheți, pe un trotuar, și de altele ce stau ca în rastel între „modernele” linii albe trasate pe asfalt.
O îngemănare de nou și de vechi, un ghiveci urbanistic ce ne arată un Cluj guvernat de haos, de o dezvoltare pompieristică, un ”no man´s land” unde fiecare se descurcă așa cum poate, după cum puteți vedea în imaginile de mai jos: