Indiferent de care parte a baricadei comunicarii te situezi, este aproape imposibil sa nu fii atent la ce se mai intampla in Cluj in materie de „afaceri care functioneaza”. Eu sunt atent la partea de marketing si branding pentru ca asta fac. Tu poti fi atent la faptul ca anumite produse sau firme iti capteaza atentia intr-un mod placut, te fac sa le apreciezi, sa le iubesti. Este acelasi lucru.
In Cluj, criza aparent economica a nascut noi vedete. Una dintre ele este Panemar. O companie care a iesit in evidenta prin coerenta prin care si-a gestionat dezvoltarea.
Primul lucru pe care il apreciez, ca om de marketing, este algoritmul de marire a retelei – locatii care sa fie aproape de momentele in care oamenii ar fi dispusi sa cumpere de mâncare. Nu e o atitudine originala (Fornetti – a fost printre primele concepte care au adoptat strategia asta), dar e eficace – e foarte important sa poti sa accepti idei bune si sa aloci resurse sa le implementezi.
Au avut grija de detalii si au ignorat punctele importante
Designul interior al magazinelor se potriveste conceptului – modul in care cromatica identitatii vizuale e aplicata, unitatea vizuala de la un Panemar la altul (sora cu o posibila-viitoare francizare), sunt de aplaudat.
Nota: I-as ruga pe patroni sa nu uite sa aplice algoritmul design-ului de locatii si in locatiile vechi; de ex. Panemarul de lânga strada Venus.
Imi place conceptul de sandwich-uri – bate Subway-ul. E mai simplu, iar daca e copiat, e copiat bine. Imi place si painea, e ok partea de braserie/ cofetarie. Sper din tot sufletul sa nu o dea, la un moment dat, in foietaje si „fornetarii”. Cunosc argumentul de productie si nu ma intereseaza. Ma astept ca tot ce face Panemar sa fie delicios, cu multa dorinta de „sanatos” pe lânga Sufletul din slogan.
Apropos de slogan –„Paine cu Suflet” – cred ca in acest moment e prea ancorat intr-un produs secundar. In absenta comunicarii de pozitionare a Panemarului ca „brutar” (loc oricum ocupat de VelPitar), publicul a ales sandwich-urile ca produs vedeta. Azi, mâine, Panemar va trebui sa complimenteze aceasta perceptie a publicului din simplul motiv ca… el, consumatorul, stie mai bine.
Nu inteleg absenta instrumentelor normale de comunicare:
- Nu exista pagina web – site-ul e in curs de „facere”, sunt convins – din pacate nu ma incalzeste cu nimic faptul ca nu pot sa am acces la informatii legate de retea, de locurile de unde pot sa cumpar produse Panemar (de exemplu);
- Prezenta Facebook a fost intarziata suficient de mult incât acum sa existe doua pagini (cea oficiala si o alta, „I love Panemar”)
- Nu exista interactiune vizibila – mi-as dori sa vad mai multe actiuni de marketing indreptate inspre clientul care paseste pragul unui Panemar, de multe ori chiar zilnic. Lui ce ii dai, Panemarule, altceva, decât produse?
- Nu ma leg de absenta promovarii pentru ca fiecare isi cunoaste bugetele. Daca vor avea de suferit, aici vor avea de suferit. Spunând asta, ma gândesc la faptul ca daca vreunui competitor ii vine in cap sa se bata cu Panemar, pe acelasi segment de piata, cu o promovare bine gândita si produse similare ca si cost si calitate, nu va avea probleme mari sa câstige.