Multe cupluri, chiar daca nu cunosc o mare fericire si nici nu traiesc intr-o armonie perfecta, reusesc sa o scoata la capat in relatia lor. In asemnea cazuri, cei doi soti stiu sa se adapteze la situatiile concrete sau neprevazute din jurul lor si accepta situatia prezenta, multumindu-se, probabil, cu relatia frumoasa a copiiilor, cu o situatie economica buna sau cu impartasirea unor gusturi comune.
Exista in viata reala a relatiilor conjugale de orice tip insa cateva aspecte care lasa de dorit si care ne pot submina convietuirea, daca nu suntem atenti. Iata cateva:
Plictiseala. Numerose cupluri ar putea fi cat se poate de unite si perfecte din toate punctele de vedere daca nu ar fi amenintate de paianjenul negru al plictisului. Faptul nu e de loc lipsit de importanta, dar nu e nici un pericol de neinlaturat. Plctisul este primul pas spre “dezgust”, “lene”, “greata”sau “dorinta de evadare”. Inainte de a fi prea tarziu, incercati sa-l inlaturati iesind cat mai des impreuna si distrandu-va. Este necesar sa considerati ca serile sunt cel mai bun moment pentru a profita de prezenta celuilalt, nu sa va ganditi la ele ca la sfarsitul unei zile grele de munca. Partenerul (a) nu trebuie considerat (a) un accesoriu al casei. Daca nu vreti cu tot dinandinsul sa va plictisiti de moarte, straduiti-va sa luati masurile ce se impun, caci plictiseala poate fi primul semn al unei oboseli de origine nevrotica.
Banuielile. Un graunte de gelozie poate fi magulitor si agreabil pentru cel sau cea care-l inspira, dar banuielile tacute si incarcate de ostilitate se afla printre cei mai mari dusmani ai fericirii conjugale. Daca exista intr-adevar ceva ce poate justifica o banuiala, problema trebuie rezolvata impreuna de cei doi parteneri. A prefera nesiguranta banuielilor care pun stapanire pe individ echivaleaza cu o dorinta de autopedepsire in spatele careia se ascunde sentimentul de culpabilitate.
Lamentatiile. Multe cupluri, desi aparent cat se poate de unite, isi petrec o mare parte din timp plangandu-se de tot si de nimic. Daca uneori e absolut necesar sa va plangeti de ceva, e preferabil sa o faceti referitor la lucrurile aflate in afara vietii conjugale si pe cat posibil impreuna, pentru ca asta poate crea o complicitate intre cei doi soti. Pastrati-va vigilenta. Adeseea, tendinta de a te plange tradeaza o insatisfactie sexuala. De aceea e mai intalnita in cuplurile trecute de o anumita varsta, care si-au consumat toata energia sexuala.
Izolarea. Primul sfat care ar trebui sa le fie dat tinerilor care se casatoresc e de a-si considera partenerul (a) ca un tovaras de dragoste si de drum, cu care vor imparti totul. A se infasura in propriul orgoliu ori a se inchide in timiditate e o gresala care poate costa foarte scump.
Pudoarea. Celor mai multi barbati le place ca femeia sa dea dovada de o anumita pudoare. Numeroase femei se plang ca sotii lor nu mai simt nici o emotie cand le vad goale, si, chiar daca nu se plang de asta decat in sinea lor, feminitatea lor e totusi grav afectata. De fapt, si pentru unul, si pentru celalalt, actul sexual ar trebui sa fie de fiecare data o cucerire. E drept ca pudoarea in exces poate fi enervanta; sunt barbati care nu si-au vazut niciodata sotia goala si care trebuie sa se multumeasca cu un amor salciu, pe intuneric. Dar atat lipsa de pudoare, cat si timiditatea sunt dusmanii sexului; o usoara inrosire nu i-a facut niciodata rau unei femei si, din cand, un refuz strategic formulat intr-un mod cochet si ispititor poate sa trezeasca si mai mult atentia si interesul partenerului de viata.
Neglijenta si lipsa de educatie. Cine se casatoreste nu inseamna ca-si pierde bunele maniere. E cat se poate de necesar ca un barbat si o femeie care se hotarasc sa-si petreaca toata viata impreuna sa nu fie nici dezordonati, nici marlani. E necesar sa fie evitate jignirile, injuraturile si bombanelile. Disputele sunt necesare adesea intr-un cuplu, dar nu trebuie sa se ajunga la excese ce vor fi regretate mai tarziu.
Tacerea. Vorbiti, vorbiti si iar vorbiti. Sunt barbate care se plang ca nevasta vorbeste prea mult, in timp ce exista femei care sunt exasperate de mutismul sotului. Cu siguranta, e vorba de cupluri care, inca de la inceput, si-au refuzat placerea de a-si impartasi gandurile si de a considera conversatia o distractie. Cei ce stiu sa vorbeasca si sa converseze unul cu altul nu se despart niciodata.
Critica. Nimanui nu-i place sa fie criticat. De aceea, daca e necesar o observatie, atunci trebuie facuta cu tact si cu delicatete, la momentul potrivit.
Lenea sociala. Multe mariaje incep bine, dar sfarsesc rau. Asta inseamna ca, la inceput, s-au izolat de lume ca sa-si traiasca iubirea, pierzandu-si astfel prietenii si cunostiintele, astfel incat la un moment dat s-au trezit singuri. Lenea care au manifestat-o fata de relatiile sociale e insotita uneori si de o lene mentala, dublata de un fel de delasare care exclude orice interes fata de ceea ce depaseste cercul familial si profesional. Iesirea din aceasta izolare e absolut necesara, pentru ca sa se evite astfel instalarea, mai devreme sau mai tarziu, a unei nevroze, care predispune, in mod fatal, la nefericire.
Mentionand toate acestea, nu vrem sa fim pesimisti, ci doar sa va atentionam ca obstacole exista, ca ele pot fi prevenite si inlaturate prin coimunicare, bunavointa si intelegere.