O situatie comuna celor doua tipuri de impotenta, primara si secundara, este ejacularea precoce. Ea se produce inca de la primul raport sexual din viata unui barbat sau, la primul act consumat cu o noua partenera. Multe confuzii in aceasta problema conduc la situatii jenente, ba chiar la provocarea impotentei.
Ejacularea precoce se produce imediat dupa erectie, in timpul preludiului, alteori dupa acesta, dar inainte de penetrarea in vagin sau cu putin timp dupa aceea. Este clar ca cei supusi unor astfel de “accidente” risca sa intre in acel cerc vicios: frica-esec-frica, daca nu interpreteaza corect cauzele si imprejurarile care au favorizat accidentul, frecventa cu care se produce ejacularea precoce.
Printre cauzele cele mai frecvente ale impotentei secundare este monotonia rapoturilor sexuale dintre doi parteneri, care, in asociere cu inevitabila obisnuinta ce apare in relatiile conjugale, devine deosebit de periculoasa. Balzac a denuntat cu virulenta ravagiile ce decurg de aici: “Casatoria se afla intr-o permanenta lupta cu un monstru decis sa o distruga – obisnuinta!”
Nu se poate nega ca, o data cu trecerea timpului, atractia sexuala a sotiei scade, fapt din nefericire conjugat uneori si cu inceperea declinului potential al sotului.
Este greu din punct de vedere moral si religios sa se sustina parerea destul de raspandita, conform careia un barbat care mai greseste din cand in cand in targ, devine mai vajnic acasa. Ea nu este chiar suta la suta valabila si nu este exclus ca “inventatorul” acestei teorii sa fi fost un barbat dornic – din spirit de solidaritate – sa asigure clementa sotiilor pentru semeneii sai adulterini! Marele Napoleon Bonaparte a intrat si el in mica istorie a sexualitatii afirmand: “Fidelitatea conjugala este calea cea mai sigura spre impotenta!”. Lasam libertate deplina cititorului-utilizator in a alege sau nu aceasta cale de “profilaxie” a ceea ce unii numesc “impotenta conjugala”.
Activitatea sexuala a oamenilor se deosebeste radical de cea a animalelor prin aceea ca ei pot practica actul sexual oricand si nu doar in perioadele de rut. Natura a gasit totusi calea “sa ia masuri” pentru ca omul investit cu puteri sexuale extrem de vaste sa nu fie tentat sa comita excese, sa nu fie fizic in stare sa aleaga actul sexual ca unica preocupare. Aceste “masuri” sunt asa-numitii factori inhibitori pe care ii putem numi externi si interni; ei pot actiona doar ca niste frane. Exacerbati, insa, ei pot provoca impotenta.
Printre cei mai uzuali factori inhibitori externi, trebuie sa citam in primul rand conditiile in care se desfasoara actul sexual. Prezenta cuiva in aceeasi camera sau intr-o camera alaturata de care nu o desparte decat un glasswand sau o perdea poate inhiba in asa masura actul sexual sau sa nu poata avea loc, ori sa fie un lamentabil esec.
Un telefon, o bataie la usa, care intrerupe un act sexual, pot reprezenta elemente inhibitorii remarcabile. Frigul din camera, un pat cu denivelari sau care “canta” din arcuri, covertura aspra, un mieunat de pisica sau un latrat de caine, pot deranja firi mai sensibile.
Trecand la partener(a), trebuie sa amintim vechea recomandare din mai toate cartile de sexologie: “Barbati, dezbracati-va pe intuneric! Nu oferiti iubitei voastre spectacolul nu intotdeauna atragator al lenjeriei voastre de corp (mai ales cand e vorba de cea de iarna!) si nici pe cel al ciorapilor prinsi cu jartiere sub genunchi! Atentie la burta!”. O femeie care se duce la intalnire de dragoste in oras trebuie sa indure frigul sau sa aiba grija sa faca sa dispara din timp acele sub-vesmante in masura sa stinga orice elan al iubitului!…
Defectele corporale vizibile, inclusiv cosuri sau alte iritatii ale pielii, ca sa nu mai vorbim de pioree (mirosul dezagreabil venit din stomac), ba chiar si un banal inceput de gripa sunt in stare, in egala masura, sa faca sa dispara pofta de dragoste, fie impiedicand erectia barbatului, fie anuland posibilitatea de orgasm la femeia coplesita de dezgust sau de frica.
O buna parte din acesti factori inhibatori se pot inlatura: inchidem telefonul, intrerupem soneria, scoatem pisica… Amanam intalnirea amoroasa cand apare gripa…
Factorii inhibitori interni nu-i mai putem insa dirija! La barbat, cel mai important este incapacitatea de a relua de mai multe ori actul sexual. Exceptiile nu trebuie sa ne influenteze buna dispozitie si nici sa ne faca sa ne comparam cu altii. Virtuosi sau mincinosi, multi se lauda cu performantele lor sexuale, impresionand auditoriul, deregland reflexele unice, personale ale unor semeni absolut normali. A ejacula de 8-10 ori pe noapte cu 2-4 femei diferite (asa cum facea un paj albanez de origine, mentionat de Pierre de Brantome in cartea sa celebra “Viata femeilor galante” – 1578), nu mai este opera unui om normal, ci a unui saltimbanc, motivat patologic. Iar a risca impotenta prin complex de inferioritate fata de asemenea cazuri patologice este in egala masura un fapt al ignorantei, al unei minime educatii, al celei mai elementare stapaniri de sine.