La începutul acestei săptămâni, din Cluj s-au putut vedea din nou obișnuitele incendii din zona Pata Rât. Dealul de deasupra rampei de gunoi s-a aprins luni seara, activistul de mediu Szakats Istvan semnalând că focul ridică în aer tot ce e toxic la nivelul solului, vântul aducând în oraș fumul nesănătos:
„Respirați adânc, că vă vine fumul. Arde acum dealul deasupra rampei RADP, și vă otrăvește cu metale grele.”
Marți seara, cineva a dat foc pășunii din Sopor, iar focul s-a extins spre Pata Rât.
Dacă, acum câțiva ani, la Pata Rât ardeau gunoaiele de pe rampă, acum arde zona din jur, o zonă impregnată de toxicitatea specifică gropii de gunoi.
Miercuri dimineața, Clujul dormea sub o pătură de aer poluat, senzorii din oraș indicând o calitate a aerului nefavorabilă „celei mai bune calități a vieții”.
„Fenomen de poluare astăzi în Cluj-Napoca cu particule în suspensie PM2.5 și PM10. De jur împrejurul orașului weekendul acesta au avut loc acțiuni de ardere și incendiere a vegetației uscate, fenomen interzis de lege, dar des practicat de localnici. Din păcate, tot fumul intră pe zona orașului din mai multe zone, Vâlcele, Pata Rât, Apahida și găsește front calm de aer pe valea Someșului, unde se așază. Astfel, orașul Cluj-Napoca se trezește sub o pătură de aer poluat. A se evita aerisirea locuințelor sau activitățile în aer liber”, au explicat reprezentanții ONG-ului Strop de Aer, pe pagina lor de Facebook.
Ziar de Cluj i-a întrebat pe reprezentanții ISU câte incendii au avut loc la Pata Rât anul trecut și anul acesta și care a fost cauza acestor incendii.
„În ultimii doi ani au fost înregistrate 5 solicitări de stingere a unor incendii de vegetație uscată sau deșeuri, în zona Pata Rât. 3 au fost în 2021, iar alte 2 în acest an. În aceste cazuri, incendiile au fost pornite de persoane neidentificate.
Evenimentele din anii precedenți nu au implicat deșeurile din groapa de gunoi, ci deșeuri sau vegetație din apropierea acesteia”, ne-a transmis ISU Cluj.
Locotenent-colonelul Andrei Biriș, purtatorul de cuvânt al ISU Cluj, a explicat problema incendiilor de la Pata Rât:
„În mare parte, lucrurile acolo au fost ținute sub control de când s-a instalat un furtun și, în momentul în care groapa de gunoi are focare care mai izbucnesc sau mai sunt aprinse de persoane care își fac pe acolo traiul, ele sunt stinse imediat. Deci, pentru groapa de gunoi nu am mai fost solicitați de 3-4 ani. Este un hidrant instalat în apropierea rampei și, cu un furtun, personalul rampei stinge în momentul în care focul este incipient. Sună la ISU dacă e cazul, dar până acum nu s-au extins, nu s-au mai produs evenimente ca în anii precedenți.
Ceea ce în continuare mai este anunțat, sau când este solicitată intervenția ISU, este vorba despre acele deșeuri care sunt aprinse de aceleași persoane, în apropierea gropii de gunoi.
De exemplu, în incendiul care a fost marți semnalat era vorba de niște canapele sau saltele, scoase din groapa de gunoi, pe care anumite persoane le ardeau ca să scoată arcurile, să le ducă la fier vechi.
Într-adevăr, în momentul în care se aprinde vegetația din apropiere sunt degajări de flăcări și fum mai mari, dar, din câte știu eu, nu a mai fost groapa de gunoi implicată în incendii. Acolo sunt o grămadă de deșeuri rămase, pot fi și cauciucuri sau materiale plastice și se degajă fum.
Rampa RADP nu a mai fost afectată în ultimii ani cum a fost afectată în anii precedenți. Mai sunt acele mici focare, pornite de persoanele care își fac traiul acolo. Iar condițiile de autoaprindere se întrunesc foarte greu. Într-adevăr, există la rampele de gunoi acest risc, pentru că sunt diverse substanțe, diverse condiții din-acestea în ceea ce privește cum se compactează acolo, cum se acumulează umiditatea și au loc niște procese chimice care pot să provoace, însă se întrunesc destul de greu condițiile respective.
În trecut, era vorba de faptul că rămâneau acele focare mocnite în adâncimea gropii de gunoi, erau adâncimi de zeci de metri, nu aveai cum să ajungi la ele și se reaprindeau. Dar, în ultimii 4 ani nu au mai fost înregistrate evenimente acolo.”
Și activistul de mediu Szakats Istvan a explicat, pentru Ziar de Cluj:
„Ultimul incendiu nu a fost la rampa RADP, ci la dealul de lângă.
Orice rampă se aprinde din când în când. La Cluj, ceea ce se aprinde destul de des este rampa RADP, dar la rampa RADP, de când a fost anul acela nefast, 2017, când ardea des, că au fost vreo 40-50 de incendii, între timp au adus o țeavă groasă de apă, ca să poată să își alimenteze mașinăriile de pompieri. Și, de atunci, cam țin sub control lucrurile. Eu am acolo o cameră de supraveghere, eu văd când se aprinde gros. Și erau toate incendii mici, pentru că se putrezește, 70% din gunoi este biodegradabil, produce niște gaze inflamabile. Deci, să se aprindă e normal, că se sting e normal și incendiile erau mici. Rampa RADP are vreo 230 000 de metri cubi încă. Ei au un plan de transportare a gozului planificat pe vreo 4 ani.”
Așadar, în prezent, la Pata Rât se aprind puternic dealurile de lângă groapa de gunoi, nu gunoaiele din rampă. Dealurile sunt aprinse de oamenii care practică vechea tradiție românească de incendiere a vegetației uscate, ori de cei care reciclează prin foc. Zona fiind una toxică, dealurile arzânde emană însă un fum mai gros și mai toxic decât cel specific dealurilor incendiate din zonele mai puțin poluate.