Oana Boc, sotia primarului Clujului si fostului premier al Romaniei, iese, incet, dar sigur din anonimat. Dupa ce s-a alaturat protestelor impotriva exploatarilor cu cianura de la Rosia Montana, dupa ce a lansat un volum de poezii, a venit timpul sa aiba o noua aparitie publica. Aseara, la Beraria Culturala, poetul Oana Boc a recitat, la microfon si in lumina reflectoarelor, poeziile sale mai noi si mai vechi, cu patos si sentiment. A fost invitatul de seama al evenimentului saptamanal organizat, la Fabrica de bere Ursus, de jurnalistul Ion Novacescu. Ieri, accentul a fost pus pe poezie si rock, a fost seara in care sotia primarului a recitat, pentru prima data, poeziile sale in public. “E draguta”, spune, din dreapta o fata mica si rusinoasa. E studenta la Litere, in anul trei, acolo unde Oana Boc ii preda Lingvistica Generala si Stilistica. A vrut neaparat sa-si vada profesoara recitand, dar nu a mai gasit locuri la mese, asa ca s-a pus pe marginea balustradei, acolo unde a stat insirata toata presa clujeana.
“Am nimerit aici, intre voi, imi cer scuze”, spune ea, rusinata, dar se linisteste cand isi vede profesoara in lumina reflectoarelor.
La fel de nesigura si sfioasa, Oana Boc a urcat pe scena o jumatate de ora mai tarziu decat era programat evenimentul. Alaturi de ea a stat jurnalistul Ion Novacescu, cel care a tinut un lung discurs de introducere, presarat cu vorbe mari si aduceri aminte.
“Ma bucur ca v-ati hotarat sa dati sufletului ce-i al sufletului. Noi, romanii, ne-am pierdut simtul admiratiei fata de creatia semenului nostru, de munca si chiar de atentie.
In seara aceasta se vor imbina doua dintre muzele pe care zeii ni le-au daruit – muzica si poezia. Poezie spusa din suflet, poezie de dragoste, spusa de un om, o doamna pe care am cunoscut-o acum multi ani in caminul 6 din Hasdeu. Poezia ei am cunoscut-o pe Facebook, dar in aceasta seara vrea sa-si adua obolul sau aici – o sa va recite poezii de dragoste la microfon”, a lungit Novacescu discursul, in speranta ca lipsa chitaristului Kovacs Laszlo va trece neobservata.
“Fara unguru asta nu putem sa ne facem treaba. O sa vedeti ce face chitara”, a recunoscut el, intr-un final, dar a continuat sa lungeasca introducerea:
“Simtul admiratiei este opus invidiei. Ne ridicam pe scara vietii, dar cand uram, cand invidiem, ne scoboram, ne ducem in barbarie. Oana Boc o sa va recite din volumul Scara”.
Uite mesajul, nu e mesajul Apoi a vorbit despre Emil Boc, care e plecat la Berlin si din partea caruia are un mesaj pentru cei prezenti, dar pana a insirat atributiile primarului aflat in Germania, a uitat ce trebuia sa transmita. In fine, cand nu mai era nimic de spus, Oana Boc s-a apropiat emotionata de microfon, luminile s-au stins in hala si orga a inceput sa cante, pe fundalul versurilor cu rima alba rostite de sotia primarului.
“Iubirea e cerul din noi/ Nu putem iubi mult sau putin/ Putem iubi pur si simplu sau putem sa nu iubim./ Cand iubim e ca si cand ne aruncam in cer si experimentam/ Pe propria noastra fiinta efemera/ Infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei stari de imponderabilitate/ Care oricand ne poate rasturna sau ne poate inalta”, soptea Oana Boc in microfon, cu voce suava.
Pe scena, alaturi de ea, a ramas si Ion Novacescu, care nu s-a dat dus pana la sfarsitul primei runde de poezii. Au fost recitate o serie din poemele publicate deja in volumul “Scara”, toate citite din propria carte, cu ochii mai mult la pagini decat la public. http://www.youtube.com/watch?v=mtTZF486nmU In pauza, spectatorii au fost invitati pe scena, iar cei care au avut curajul sa recite cate o poezie au primit cate o carte din partea autoarei, pe post de premiu. Patru clujeni curajosi, dintre care unul a uitat versurile si a incheiat recitalul subit, s-au pupat pe obraji cu Oana Boc si au primit cartea cu autograf, dupa care s-au pozat cu sotia primarului. Poezii Inedite A urmat a doua runda de poezii, cele mai noi, pe care doamna Boc nu le-a dezvaluit inca nimanui, in afara de sotul sau. Vocea i s-a inmuiat mai tare, pauzele erau mai lungi, privirea mai blajina.
“Intr-o zi o sa-ti aduc in dar tacerea mea superba si cerbii tropotind pe jar/ Si-o sa-ti alerg prin vene flamanda ca un lup/ Cu coltii mei lunatic o sa-ti rup din trup iubirea ce ma tine incatusata in tine/ Lasand sa-ti sangereze privirile de dor/ O sa ma cauti atunci ca pe un vechi izvor, pe care-l cauta cerbul ranit de vanator/ O sa-mi adulmeci trupul cu patima ta oarba/ Si gura ta insetata din mine o sa soarba”, a recitat ea din “Poeziile Inedite”.
De data aceasta, nu mai privea in foi, ci spre publicul care o asculta in liniste. “Mine” si “tine” au fost cuvintele care au dominat versurile, apasate tot mai tare la fiecare rostire. http://www.youtube.com/watch?v=Mp51SBiJgM8
“Oana Boc omul, femeia, conferentiarul universitar, mama, sotia – asa am vrut s-o cunoasteti. Ii multumesc ca a acceptat din prima cand am vorbit cu ea si i-am propus acest proiect”, a incheiat Ion Novacescu seara de poezie, la finalul recitalului.
“Cum sa-ti spun…ea asa e si la facultate. E visatoare, e …asa cum a fost aici. Unii spun ca e rea ca profesoara, altii ca e buna. Mie imi place de ea ca om”, spune studenta inainte sa plece. I-a placut seara de poezie, a fost ceva aparte, explica in timp ce-si aplauda mentorul. Autografe si pupici Au urmat o jumatate de ora de autografe si poze cu fanii mai vechi sau tocmai achizitionati. Oana Boc i-a sarutat pe obraji pe fiecare in parte si le-a multumit pentru prezenta. I-a acordat chiar si o carte gratis unui fan care insista sa faca zeci de poze cu sotia primarului, pe care a scris : “Cu prietenie pentru domnul Oltean”.
“Am vazut-o, ma. Am vazut-o. No, io mi-o bag in buzunar, ii pusa pe vibrator, poti sa-mi trimiti semeseu. Ma duc inauntru; canta Compact, formatia care ma fascineaza”, urla domnul Oltean in parcare, dupa seara de poezie.