Primăria Cluj-Napoca pierde procesul cu Sile Pușcaș la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care „stabileşte despăgubirea în sumă de 113.801.371 lei pentru terenurile expropriate. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare”. În aceași zi, Emil Boc anunță pe Facebook începerea lucrărilor în parc. Și își pune și poze de la locul faptei.
Lumea a uitat dar acesta este terenul pe care Boc și-a făcut primul exercițiu de imagine cu coasa în mână. Prin 2015, noul patron al Florisal și încă ginerele lui Ucu Rus, Sile Pușcaș junior, într-un exercițiu de captatio benevolente, l-a lăsat pe Boc să facă acolo un ”părculeț pentru copii”. I-a dat terenul cu titlul de împrumut, să-și facă Boc imaginea de gospodar, iar el să smântânească, probabil, niște urbanism de cumetrie la schimb. Este fix anul în care Sile Pușcaș cumpără terenul de 1.2ha de pe Observatorului, lângă Spitalul de Recuperare – conform surselor, cu 6 milioane euro. Pe care Boc a avut amabilitatea să-i ofere, în 2019, 1.5 milioane euro. Ca la proști.
În 2016, Florisal anunță în presa vremii un mare proiect imobiliar pe acel teren. Singurii care se opun și fac scandal sunt cetățenii zonei care se obișnuiseră cu ideea că acolo e ”teren de joacă pentru copii”.
În 2017, Sile Pușcaș divorțează de Ioana Rus, fiica fostului multiplu ministru Ioan Rus.
În 2018, Florisal termină documentația pentru PUZ-ul unui ansamblu mixt pentru terenul de pe Observatorului. Un an mai târziu se întâmplă următoarele lucruri: primarul Boc refuză să înainteze acest PUZ spre aprobare Consiliului Local. Primăria Cluj-Napoca aprobă studiul de oportunitate pentru amenajarea unui parc pe terenul lui Pușcaș și estimează prețul de achiziție a terenului la 1.5 milioane euro (pentru un teren achiziționat cu 6 milioane de euro – aceasta este dreaptă și justă despăgubire, nu?). Primăria declanșează exproprierea terenului. Sile Pușcaș dă Primăria Cluj-Napoca în contencios administrativ și cere despăgubiri de 200 milioane de RON. Sile Pușcaș câștigă la Satu-Mare, iar primarul este obligat să înainteze PUZ-ul spre aprobare în Consiliul Local. La Tribunalul Bistrița-Năsăud valoarea terenului e estimată de către doi dintre experţii numiţi de către instanţă la suma de 26.788.330 euro, iar prejudiciul cauzat la valoarea de 32.498.497 euro.
În marea mila sa, în 2020, Primăria reevaluează terenul, și urcă oferta de dreaptă și justă despăgubire la 10.9 milioane de RON (la un teren expertizat la peste 26 de milioane de euro + despăgubirile economice de peste 32 de milioane de euro! – dacă nici asta nu este nesimțire, abuz sau ce altceva o fi fiind, noi nu știm ce să mai zicem). Tot în 2020, Consiliul local aprobă bugetul de amenajare a parcului în valoare de 17.2 milioane de RON.
În 2021, în luna martie Consiliul local aflat la dispoziția primarului (nu invers, cum zice legea), aprobă PUZ parc. În contrapartidă, Sile Pușcaș cere înapoi terenul de 2.319mp de lângă Platinia, donat în 2015 Primăriei. Consiliul local ”mută” și aprobă o creștere a bugetului de amenajare a parcului, de la 17.2 milioane de RON la 19.8 milioane de RON. Dar, în aprilie, Primăria Cluj-Napoca pierde definitiv la Curtea de Apel Oradea care:
”Admite recursul declarat de recurenta – reclamanta SC Florisal SA, în contradictoriu cu intimații – pârâți consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și UAT municipiul Cluj Napoca, împotriva sentinței nr. 8/ca din 12.01.2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceea instanța ținând cont de considerentele prezentei decizii”.
Dar Emil Boc o ține gaia-mațu că e cu dreptatea în mână, că a și pierdut procese, dar a și câștigat. Așa că parcul merge mai departe (așa cum merge și metroul). Dar, la un moment dat, pe parcursul anului trecut, lui Emil Boc ”îi fată nervii” și se descrcă în public:
„Primăria sprijinându-l total, dar TOTAL pe Sile Pușcaș! Vreau să știți că am făcut eforturi extraordinare ca să se realizeze complexul Platinia!” Dar „nu există niciun impediment juridic ca proiectul parcului să meargă mai departe. Cuantumul despăgubirilor este cel pe care îl va stabili instanța de judecată. Eu am aplicat legea în vigoare.”
Nu știm care este sprijinul TOTAL al municipalității pentru Platinia, știm că Pușcaș i-a donat, în 2015, acesteia un teren de 2319 mp, chiar lângă Platinia Mall – parte a unor practici de ”Urbanism de șantaj” pentru care municipalitatea a fost deja condamnată în diverse instanțe pentru șantajul neautorizării lucrării fără cedare de teren. În Cluj-Napoca avem doar două tipuri de ”urbanism”: de șantaj pentru amărășteni și de cumetrie pentru amici.
Dar Boc a rămas cu fixația că acolo, pe Observatorului e părculeț. Doar a dat la coasă acolo, a plătit cu sudoarea sub-brațului și cu mânuitul tampilei (numai el știe în care ocazii și cu care prilejuri). Și că, fix vorba lui: i-a dat destul lui Pușcaș. De parcă dădea de la el.
Dar noi știm în felul următor: dacă terenul nu a fost achiziționat la prețul stabilit de instanță – și mai sunt 30 de zile până la un apel, deci clar nu a fost achiziționat), atunci nu aparține municipalității, prin urmare nu se poate face nici o lucrare pe acesta că vorbim despre minim abuz și tulburare de posesie. Ori noi știm că a existat un caz în Moldova în care o femeie în vârstă (peste 80 de ani, dacă bine ne amintim), a fost condamnată la închisoare cu executare (de a trebuit Iohannis să intervină cu grațerea) pentru ”tulburare de posesie”. Că a intrat cu sapa în trei rânduri de păpușoi pe terenul vecinului cu care era în dușmănie. Acela a dat-o în judecată și Justiția s-a dus, ca oarba, când e vorba de amărășteni, pe litera legii și a condamnat-o cu aspră și justă măsură”
Ori, în cazul Boc versus Pușcaș, ori vorbim despre un abuz (și atunci cerem organelor competente să se trezească și să verifice), ori vorbim despre o înțelegere subterană (alt abuz) și Boc e dispus să-și ducă ambiția până la capăt, indiferent cât ne costă pe noi clujenii.
Adică, să traducem: Emil Boc ori ”e dus cu capul” de la cât orgoliu nu mai încape in el (i s-a suit puterea la cap), ori e pe o mână cu Sile Puscaș și-i ridică valoarea terenului. Să nu uităm această declarație a lui Boc: ”Cuantumul despăgubirilor este cel pe care îl va stabili instanța de judecată. Eu am aplicat legea în vigoare.” Adică, dacă vrem o nouătelenovelă urbanistică combinată cu o teorie a conspirației, pe lângă ”răzbunarea lui Ucu Rus pe fostul ginere, prin intermediul lui Boc”, putem să zicem așa: ”legea” nu-i permitea lui Bocsă acorde despăgubirile juste (deși litera legii consemnează fix ”dreapta și justa despăgubire”, dar noi știm că nu există corelare între legile și normativele din România, că acestea se bat cap în cap și că e bine să sufli în lege să nu te prăjească, când primește Ordinul de Zi pe Unitate, DNA); amândoi știau asta și au făcut o înțelegere de genul: eu îți iau cu japca invocând legea, tu mă dai în judecată, eu mă apăr, timpul trece, valoare terenul crește, măgăria este atât de evidentă că nici o instanță nu-și va permite să nu stabilească despăgubiri pe măsură șamd.; apoi Boc marchează banul ”conform legii” și toată lumea e fericită – pupat Piața Independenței. fain scenariu, nu?
Nesimțire, îngâmfare, înțelegere, fie ce o fi, cert este că clujenii vor scoate banii pentru această ”distracție”, nu Boc și nici consilierii locali din buzunarele lor. Și vorbim de bani mulți (că mai sunt și cei care au să vină pentru despăgubiri pentru prejudiciul economic cauzat). Bani care, subliniem, nu vin din buzunarul lui Boc, nici al mamelor consilierilor locali, ci din al tuturor clujenilor, fie ca sunt prostoii care il voteaza de zici ca e ”dumnezeul” lor, fie că sunt cei care știu că e doar un ins căruia i s-a urcat puterea la cap.
După Centura de Diamant, vom avea și Microparcul de Diamant.
PS: Ni se șoptește în cască: ”Boc poate să intre să-și facă mendrele pe terenul respectiv, că l-a luat ”legal”, chiar dacă cu japca, prin expropriere. Se judecă și a pierdut la valoarea de expropriere. Instanța a decis cât trebuie să plătească pentru ”expropriere”, suma corectă, la care se vor adăuga despăgubirile, nu cât vor mușchii lui Emil Boc. Deci primăria a ”obținut” un teren la un preț exorbitant, dar deja acest teren este al municipalității, poate face parcul – Microparcul de Diamant, cum bine l-ați definit -, dar sper să îi facă și un cavou politic acolo moțului dictator”.