Editorial

Nimic nu ne frământă, nimic nu ne doboară, în lume nu e criză, e bunăstare-n Țară

În contextul cutremurului bursier mondial de luni și de marți, ministrul Finanțelor, contabilul-discotecar Eugen Teodorovici, a declarat că scăderea piețelor bursiere internaționale nu ne afectează, că împrumutul de două miliarde de euro luat recent de țara noastră de pe pietele externe (pentru salarii și pensii, nu pentru investișii) „arată foarte clar interesul investitorilor față de piața din România”.

Ca de obicei, pe noi nu ne poate atinge criza.

În fond, nu degeaba au mărit Dragnea și Mulguța salariile și pensiile. Este imposibil cu atâta creștere economică să avem și noi parte de criză. Economia românească duduie fix ca în 2008. Și este sublimă.

Livuduț a luat lecții de supercalifragilisticonomie de la Șaptenevesteanu (Călin Popescu Anton care face economiile beton) ce anume să facă atunci când te pomenești în ogradă cu cresștere economică de 7-8% (din consum), concomitent cu deficit bugetar de 3% (pe hârtie): salarii, pensii doar cu buletinul, trai, neneacă, pe banul public!

Cu începere de azi, data cutremurării burselor mondiale, dincolo de indicele friciii, timp de o săptămână ni se va spune că nimeni de la guvernare nu a auzit nimic, nimeni nu a citit nimic (nu din cauză că sunt analfabeți, ci din cauză că nu li s-a tradus din nici o limbă străină) – deci nu poate exista criză în România. De săptămâna viitoare se va da vina pe pe oculta mondială că conspiră împotriva creșterii noastre economice tradiționale și românești, pe Soros, că precis a speculat el ceva și pe multinaționalele care au creat special criza. Totul pentru a dărâma castelul din cărți de poker pe care l-a costruit minunata guvernare PSD-ALDE, voința majoritară a celor 39% dintre românii care s-au ostenit să mai voteze ceva în 2016.

În rest, constat că are și Trădătoriceanu o mâna la crize comparabilă celei a lui Dragnea la alegerea de prim miniștri. Au dat cu Țara de gard până au făcut-o țăndări.

Abia aștept să-i văd cum au să mărșăluiască pe jos, de la București la Cluj-Napoca, să-l roage în genunchi pe Emil Boc să revină la butoane și să mai taie o dată 25% din creșterile salariale. Să aibă și ei pe cine da vina la modul credibil pentru șleahta de debilitați financiar care-i votează din tată-n fiu de 28 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *