Se fac teste și probe pe formate de emisiune la NCN, noua televiziune națională a clujenilor. După două zile, zic că are să fie bine – după ce se depășesc inerentele dificultăți tehnice. Tehnologia ne omoară, nu subiectele.
Aseară am discutat sub alt aspect știrea despre “Cichiceanul din Mănăștur”, un băiat care acum are 22 de ani dar care, de 4, 5 ani își terorizează vecinii. Pentru a înțelege dimensiunea problemei, trebuie să înțelegeți că au fost 48 de sesizări ale vecinilor la numărul de urgență „112”, materializate prin 26 de amenzi contravenționale și 12 vizite cu internare provizorie la “psihopupu” (la stabiliment psihiatric).
Vorbim despre amenințări cu sabia “ninja”, despre tras cu arma în fața blocului, despre condus de autoturism pe drumuri publice fără permis, majoritatea actelor fiind de natură să pună în pericol viața atât a acestui tânăr (poate bolnav, poate nu – nu suntem noi medici să ne pronunțăm), cât, mai ales a celor cu care a intrat în contact (mai mult sau mai puțin contondent).
Vorbim despre 48 de sesizări, 26 de amenzi contravenționale, 12 internări (despre care nu știm cât de reale au fost, sau de “acoperire” în fața rigorilor legii, în fond se spune despre tânăr că ar avea un unchi procuror) și despre inerția părinților (habar nu am dacă nu vorbim despre o familie destrămată) și, mai ales, a autorităților. Nu știm dacă tânărul este într-adevăr bolnav psihic, putem doar presupune, sau dacă acționează sub influența etnobotanicelor sau a altor droguri – putem doar presupune.
Mai alesc că, aparent liniștitul nostru oraș ascunde sub preș o adevărată bombă cu ceas: clasa (casta?) copiilor drogați. Am aflat cu stupoare că avem lunar în tratament 250 de copii (indiferent de vârstă, tot copiii cuiva sunt) pe problema drogurilor – dintre care jumătate tor revin și revin, până când, probabil, cedează în ei ceva și nu mai revin că mor.
Iar autoritățile par neputincioase – în orice caz, cei care sunt chemați să trateze astfel de manifestări sunt neputincioși. Și abia ce am râcâit cu unghia mizeria groasă care acoperă acest subiect.
De ce (această neputință, inacțiune șamd)? Aceasta a fost întrebarea emisiunii probă (care ne-a ieșit atât de bine că a și fost difuzată – mă rog, au fost ceva probleme cu sunetul, dar se remediază).
Deci, de ce?
În primul rând lacunele legii.
Legile în România sunt date de parcă cei care le-au făcut habar nu au avut de mecanismul lor de funcționare, rolul acestora în definirea faptei și eradicare acesteia – ca la multe medicamente, aceste legi nu tratează, sunt paleative care doar acționează pe simptome, ameliorându-le. Există prea multe portițe, prea multe modalități de a le interpreta, ceea ce ne spune un adevăr trist despre toți acei “gigibecalii”, „iondolănești” și „irineloghine” pe care avântul popular i-au trimis în Parlamentul României să legifereze de capul lor, fără un control. Fără un specialist (altul decât cel ticălos care știa el ce știa când legifera în interes personal – dar e altă discuție).
Ceea ce ne duce către alt aspect al discuției: inconștiența colectivă, genul acela de abordare cu “lasă că merge și așa” pe care-l avem față de încălcările minore ale legii – iar Cluj-Napoca chiar este campion la așa ceva, cu complicitatea autorităților locale.
Luni am asistat (și-mi pare rău că nu am filmat) cum polițistul local a trecut strada pe roșu la semaforul din fața sediului vechii Primării (cea de pe Eroilor), urmat de un cârd de cetățeni (deh, puterea exemplului) sub privirile impasibile a trei colegi. Era roșu, dar nu venea nici o mașină – ce dreaq de încălcare a legii să se fi făcut, nu?
Din scuză de acest gen, în scuză de acest gen, din încălcare minoră a legii și a regulilor, se ajunge la lipsă de respect și indiferență civică.
O mașină parcată aiurea (că doar nu se strică trotuarul), o depășire pe dubla continuă (că doar nu s-a șters vopseaua), la nerespectarea legii ordinii și liniștii publice chiar de către autoritățile locale (că-i „cul”, că punem orașul pe harta mondială a infantilismului în stradă, dar ne aduce popularitate și voturi), până la alungarea din oraș a celor care nu sunt de acord cu toate acestea nu mai e decât un pas.
Vi se pare că n-a fost făcut?
Nu ați citit înjurăturile și îndemnurile de a părăsi orașul care se dorea Capitală Culturală Europeană (cu astfel de mentalități? niciodată!) scrise de diverși anonimi la toate materialele în care Ziar de Cluj atrage atenția cu privire la toate aceste aspecte care ne dezorășenizează, ne descivicizează, ne eviscerează de sentimente, de lipsa de respect față de confortul aproapelui nostru. Confortul nostru (simțirea noastră de bine) încalcă confortul celorlați, dar ne găsim scuze și acceptăm acest lucru până în ziua în care alții, mai nerușinați ca noi, au să ne încalce teritorial confortul personal.
Și nu ne transformă toate acestea în animale? Ne transformă.
Vestea proastă este – dincolo de povestea acestui tânăr, povestea celor care se droghează și care sunt din ce în ce mai mulți – amenințarea bombelor psihologice cu ceas din închisorile Patriei. Un invitat ne-a declarat că toți suferă de tulburări comportamentale mai mult sau mai puțin grave. Și nu știm absolut deloc care sunt măsurile de contracarare (de însănătoșire, recuperare) existente în penitenciare – habar nu avem ce a legiuit legiuitorul.
De multe ori, legiuitorul habar nu are ce a legiuit.
Căci, revenind la alde “cichiceni”, noi l-am avut pe Gore care a terorizat mai bine de un deceniu orașul (cu complicitatea autorităților) și, recent, i-am văzut pe doi tineri etnobotanicizați călcând capul cu bocancii unui coleg de fumuri (în direct, ca să zic așa). De ce?
Din cauza legilor proaste, din cauza nepăsării în fața legilor proaste. În 27 de ani de legiferat pe nou, ca să zic așa, nici un profesionist nu a atras atenția cu privire la cât de proaste sunt legi care afectează domeniul lui de activitate? În 27 de ani, toți țparlamentarii noștri ne-au mâncat banii degeaba, fără să sesizeze nici ei că fișa postului lor exact asta le impune: să legifereze?
Atunci ne merităm “cichicenii”.