In ajunul Craciunului toate ziarele scriau despre moartea, survenita prea devreme, a fondatorului Prison Fellowship, Constantin Asavoaie, clujeanul care a luat “Oscarul” pentru caritate. Dupa sase luni a decedat si sotia lui, Cornelia, sufletul centrului pentru copii a fundatiei, femeia careia sute de micuti ii spuneau mama. Nu au avut grija niciodata de propria sanatate, pentru ei era important sa ii ajute pe ceilalti. Chiar daca cei doi nu vor mai pasi niciodata in biroul de pe 21 Decembrie sau in curtea centrului de pe Sobarilor, raman vii in zambetul copiilor, in gandul fostilor detinuti, care si-au regasit rostul, in rugaciunea omului strazii pe care l-au imbracat si i-au dat sa manance, in mangaierea data unui cersetor.
“Mostenirea lor e imensa. Nu cred ca cineva ii va putea egala vreodata”, spune Andrei Csilik, administratorul special al Fundatiei.
Prison Fellowship a intrat in insolventa in urma cu mai bine de un an din cauza unor dificultati financiare severe si i-a fost aprobat un plan de reorganizare. Acum, Andrei Csilik, impreuna cu Radu Pop de la Judiciar SPRL incearca sa readuca fundatia pe linia de plutire.
“Imi pare rau ca au apus acum, cand au fost napaditi de tot felul de nevoi si probleme. Mi-ar fi placut ca doamna Asavoaie sa traiasca sa vada ca Fundatia a fost pusa pe picioare”, spune Csilik, cu regret.
Constantin Asavoaie a decedat in 24 decembrie, anul trecut, la doar 58 de ani. A avut o copilarie grea, cu un tata alcoolic si a ramas orfan la o varsta frageda, fiind nevoit sa munceasca de mic.
“Nu-si doreau decat sa ajute pe altii. In ziua in care dansul a decedat preocuparea lui a fost sa ma duc sa aduc niste hrana mai buna pentru beneficiari. Asta a fost singura lor dorinta sa ajute. Nu a avut niciun interes pentru ei. Am vazut discutii de multe ori intre ei, se gandeau numai cum sa obtina fonduri, cum sa faca sa ajute”, isi aminteste administratorul Fundatiei.
Cornelia Asavoaie a fost, si ea, la randul ei foarte implicata in proiectele fundatiei. Cei care au cunoscut-o spun ca reusea sa vada mereu binele din oameni si sa ofere un sfat bun si alinare pentru cei aflati in nevoie.
“Toti cei care i-au cunoscut i-au vazut ca mami-dire si tati, pentru ca efectiv au fost niste parinti spirituali. Pe multa lume au ajutat, indiferent de consecintele pe care aceste actiuni le-au avut asupra vietilor lor. Niciodata nu si-au vazut interesul lor, nu s-au ingrijit de sanatatea lor. Si domnul Asavoaie era de foarte multe ori pistonat sa mearga la spital si nu voia. La fel si doamna Asavoaie, ascundea daca se simtea rau, nu voia sa fie o povara pentru nimeni”, a subliniat Csilik.
“Badiuta” si-a sfarsit alergarea…” Cine este “badiuta”? Un oarecare, cineva de care Tatal a avut mila, multa mila…Si l-a facut fiu de Imparat…Ce mare onoare! Multumim tuturor celor ce au avut incredere in slujirea lui, desi a fost, la urma urmei, doar un om…Multumim si celor,care agasati de insistentele lui,ati intins mana si l-ati ajutat…Multumim si celor care,pentru ca nu s-a putut altfel,v-ati rugat in camaruta voastra…Multumim si celor care l-ati batut barbateste pe umar ca face “treaba buna”…Multumim… Sa stiti,n-a fost un monument si o gramada mare de calitati…Dar a fost un om sincer, uneori suparator de naiv, care l-a iubit pe omul necajit, pe aproapele ca pe el insusi….Pentru asta, iertati-l!!! Si numai pentru asta…”, a scris Cornelia Asavoaie pe Facebook, la decesul sotului.
Dupa sase luni, cu doar cateva zile inainte sa implineasca 63 de ani, Cornelia Asavoaie i s-a alaturat sotului mult iubit. A murit in camera din centrul pentru copii, unde se mutase in urma cu cateva luni.
“Oamenii ca tine nu mor si nu pleaca. Ei raman in urmele de mangaiere, de iubire, de cuvant, pe care le-au lasat in inimi”, i-a scris cineva pe pagina de Facebook, care este inca activa.
Printre cei care o considerau o a doua mama se numara si administratorul Fundatiei, Andrei Csilik.
“Am avut o relatie foarte speciala cu doamna Asavoaie. Ea a fost cea care m-a adus in fundatie. Tineam foarte mult si la domnul Asavoaie, dar cea care a fost cel mai aproape de sufletul meu a fost doamna Asavoaie. Am avut o relatie, sper, speciala pana la ultima clipa. Ea a fost cea care m-a convins sa raman in fundatie, a vazut ceva, ca pot sa fac mai multe. Am inceput ca voluntar, apoi ca angajat”, isi aminteste acesta.
Ce a ramas?
In urma activitatii de peste 20 de ani a sotilor Asavoaie, doua decenii de sprijin dezinteresat, au ramas zeci de mii de oameni ajutati. Orfani, care si-au gasit o familie, cersetori care au gasit un adapost, detinuti, care s-au reintegrat in societate.
“Efectiv rezidenti in centrele fundatiei Prison Fellowship au fost 11.000. Nu persoane care au beneficiat de sprijinul Prison Fellowship, ci efectiv rezidenti in centre. Nu pot sa va spun ce inseamna munca facuta in penitenciare sau persoanele ajutate de-a lungul timpului in celelalte proiecte”, subliniaza Csilik.
Cu siguranta nu au fost putini. Pe paginile de facebook a sotilor Asavoaie s-au postat zeci de mesaje impresionante, randuri care oglindesc impactul urias pe care cei doi l-au avut in sute de vieti.
“Doi oameni care au plecat de langa noi intr-un timp atat de scurt…Mereu vorbele voastre erau de aur..mereu mergeam cu cel mai mare drag in biroul tau, mami, si iti spuneam durerea care o aveam, iar tu mereu imi alinai sufletul asa cum stiai tu cel mai bine. Tin minte cand noi fetele Simihaian Lia si Tatiana Silaghi ti-am facut un afis in care ti-am scris o poezie. Tin minte cum ne priveai cu lacrimi in ochi si ne spuneai cat de mult ne iubesti si cat de mandra esti tu de noi. Mereu ai fost un exemplu pentru noi si tot asa vei ramane. Ai fost langa noi atunci cand nimeni nu era. Mereu va voi purta in sufletele noastre, pentru ca ceea ce suntem, suntem datorita voua!!!! Voi ne-ati invatat sa fim oameni”, se arata intr-unul dintre mesaje.
Biroul lui Constantin Asavoaie este neschimbat. Peretii sunt acoperiti de diplome si distinctii, printre ele si “Oscarul” pentru caritate, National Caring Award.
Fundatia este in reorganizare, cu o datorie de peste un milion de lei. Pentru a functiona are nevoie de 80.000 de lei lunar.
“De obicei cand o fundatie intra in insolventa, se inchide, nu are metode de a se autofinanta. Noi suntem un caz special, ni s-a aprobat un plan de reorganizare, am facut niste demersuri, am fost ajutati de oameni de bine, care au inteles nevoia ca fundatia sa mearga mai departe. Am incercat sa cerem clementa, sa ne fie iertate anumite datorii, sau cel putin de niste penalitati, care sunt si ele foarte mari. In momentul in care fundatia a ajuns in insolventa am avut datorii de 1,5 milioane de lei. De cand am intrat in reorganizare si pana acum am reusit sa ne platim cheltuielile la zi, sa nu mai avem alte datorii. Eu cred ca Prison Fellowship Romania a avut un impact social destul de mare, functionam de 20 de ani ca o fundatie care lucram in penitenciare, avem efectiv o mostenire care pe langa sotii Asavoaie au lasat-o, avem probabil o datorie morala sa facem tot ce putem ca sa mergem mai departe”, a explicat Andrei Csilik.
Dumnezeu nu sare cu banul
Chiar daca Fundatia a ajutat zeci de mii de oameni si activitatea ei are un impact social considerabil, cea mai mare parte a ajutorului financiar atat de necesar in aceasta perioada vine strict din strainatate.
“Sunt dezamagit de faptul ca oamenii de aici, comunitatea din tara nu prea pune umarul sa ajute. 99,9% din fondurile ce ne vin pentru a functiona fundatia si de a plati datoriile vin din strainatate. Tot ce inseamna ajutor financiar, sprijin material este doar din afara”, a aratat administratorul.
Acesta spune ca de-a lungul timpului Fundatia a avut foarte mult de pierdut din cauza lipsei de transparenta.
“In ideea de a consolida fundatia si de a o pune pe un fagas normal trebuie sa fim foarte vizibili. De foarte multe ori cand puneam problema de a arata ceea ce facem noi, domnul Asavoaie spunea ca nu trebuie sa le aratam, Dumnezeu trebuie sa vada ceea ce facem. Trebuie sa dam socoteala lui Dumnezeu, nu oamenilor pentru ceea ce facem. Pentru ca ei au avut principiul asta am ajuns ca lumea sa nu stie efectiv ce face Prison Fellowship. Sunt evenimente care s-au succins datorita crizei financiare, datorita lipsei de transparenta a fundatiei, si asta a fost un factor pentru care am pierdut sponsori. Acum incercam sa facem totul foarte vizibil, sa se vada activitatile pe care le facem. Lucram la un nou site, avem magazinul social care merge destul de bine, incercam sa gasim metode de autofinantare. Si Primaria ne lasa sa avem un copiator in incinta institutiei care ne aduce un beneficiu destul de mare fundatiei”, mai spune administratorul.
In tot acest timp, in ciuda dificultatilor, Fundatia a reusit sa nu isi intrerupa activitatea cu beneficiarii. Planul de reorganizare a acesteia s-a facut pe trei ani.
Foto: Facebook
